x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

7 decembrie 1989

0
07 Dec 2009 - 00:00

● Titel Constantinescu ● Constantin Trandafir ● Ştefan J. Fay ● Victor Felea ● Gabriela Melinescu ● Leonard Gavriliu



"Alegerea copiilor", capitol demn de documentele viitoarei arhive "Ceau­şescu"! La plecarea lui la Moscova, luni, pe frig şi ger de miez de iarnă, l-au condus la aeroport, printre alţii şi copii. Aceştia au fost "aleşi" din şcolile capitalei, mai ră­să­rite, printre care şi Şcoala nr. 13, unde învaţă şi băiatul lui D.P. Dar Ionuţ nu a fost ales! Lacrimi pe obrajii copilului, palpitaţii suspicioase în sânul familiei. De ce?! De ce?! Fiindcă ... e blond!, spune Dan. Au fost aleşi doar copii bruneţi. Şi scunzi. Şi iar, de ce? Rezistă bruneţii mai mult la frig? O aluzie la ţiganii care au umplut Bucureştiul şi care-l iubesc atât de mult pe eroul nostru? Doar le-a dat atâtea libertăţi: fură, ucid, vând la negru, trândăvesc... Sau poate că blonzii seamănă a ruşi şi la ora actuală, în acest context al teribilelor schimbări est-europene, lui Ceau-Pac îi tremură limba-n gât de frică?! A cui o fi fost ideea asta penibilă?
De frica, totuşi, a tineretului, Ceau-Miau a mărit bursele elevilor şi studenţilor cu câţiva poli. Presa e plină de "omagii" aduse gestului "regal". Li s-a dat elevilor şi studenţilor vacanţă mai repede şi chiar cu o săptămână în plus.
Să nu mai stea prin şcoli şi să le mai vină cine ştie ce idee! Se joacă imbecilul ăsta cu o ţară-ntreagă, ca mâţa cu şoarecele! Ce curaj în enorma lui laşitate!
Titel Constantinescu, Frica şi ... alte spaime, Bucureşti, Editura Victor Frunză, 1996, p. 343-344



E frig de crapă pietrele şi capetele neacoperite, ca al meu, şi capetele care se cred "încoronate". În şcoli, instituţii, în localuri şi locaţii - gheţării în toată legea. Se aude că ruşii nu mai "dau" energie ca să alimenteze industria noastră multilateral falimentară. Dacă aşa ar face toată suflarea civilizată, ce s-ar întâmpla? Subiect de meditaţie ...(...) Calvarul calvarurilor, nici un dram de exagerare. Normal ar fi să cedeze scaunul şi să se retragă. I s-a oferit azil în Franţa, să beneficieze de avantajele acestei poziţii, să-şi exercite meseria de bază etc. (...) Constantin Ţoiu îşi continuă serialul scrii­toricesc şi savuros despre Creangă. Deşi nu prea le am cu muzica, un concert Ceaikovski mă ţine aproape. Frazări plăcute, suflu romantic.
Constantin Trandafir, 1989. Vedere din provincie. Jurnal, Bucureşti, Editura Vestala, 2009, p. 232



Vizită la dna şi dl Corneliu Baba. Impresionat de cele ce am văzut în casa lor. Mă leagă de Corneliu Baba inima din care nu-i pot da decât o tulburătoare şi nesecată admiraţie, şi primesc în schimb o fantastică trăire spirituală. Printr-o îndelungată, dar nu îngrămădită corespondenţă, am încercat să ne arătăm încrederea în sentiment şi judecată la descifrarea alchimiei ce are loc în zonele cele mai adânci ale creaţiei artistice, acolo unde elementele de fiecare zi ale omului se topesc în cuptorul incandescentei trăiri artistice pentru a ne fi întoarse în dar şi har de artă universală. Cu prilejul acestei vizite mi-a fost dat să descopăr lumea cutremurătoare în care C. Baba trăieşte de mai bine de un deceniu, apăsat de greutatea zdrobitoare a dramei noastre româneşti, sub domnia "regelui nebun" pe care el îl pictează într-un şir de variante uluitoare. Pictura ne îngăduie să vedem lucruri pe care nu le putem reda în vorbe. Plecând de la soţii Baba, le-am scris.
Ştefan J. Fay, Caietele unui fiu risipitor. Fragmente de jurnal, Bucureşti, Humanitas, 1994, p. 288



Stagnare exasperantă. Închişi în mizeria noastră cronică. Cei din afară aş­teaptă de la noi fapte eroice. Dar cine să le facă? Bătrânii, copiii, fe­mei­le? Ceilalţi se descurcă ... şi nemulţu­miri­le lor sunt superficiale. A apărut jur­nalul lui Virgil Ardeleanu. O carte de însemnări critice, de opinii, care a zăcut vreo câţiva ani netipărită din cauza unor afirmaţii prea tăioase. Pro­babil că în final autorul a renunţat la ele sau le-a mai "îndulcit". Volumul e editat de Cartea Românească şi a fost "lecturat" de Florin Mugur.
Victor Felea, Jurnalul unui poet leneş. Ianuarie 1955 - martie 1993, Ediţie îngrijită de Lidia Felea, Bucureşti, Editura Albatros, 2000, p. 738-739


Scrierea prozei cere un mare consum de energie nervoasă. Acum, când nu mă mai neliniştesc şi nu mai sufăr pentru problemele editurii, acum pot lua în piept noile exigenţe ale scrisului.
Gabriela Melinescu, Jurnal suedez II (1984-1989), Iaşi, Polirom, 2002, p. 190



Îl bat pe Cristureanu la şah. L-am lăsat cam nedumerit. Dumnealui are o carte, un manual de şah, şi pretinde că joacă "ştiinţific".
Leonard Gavriliu, Jurnalul anului revoluţionar 1989, Paşcani, Editura Moldopress, 2004, p. 93
Citeşte mai multe despre:   jurnale personale

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de