Arovit – emblema agriculturii bihorene

Absolvent al Facultăţii de Agronomie din Timişoara (1968), Coriolan Naghi a fost repartizat după absolvire la Topitoria de cânepă Palota (1968/1969), iar mai apoi transferat inginer-şef la CAP Cheşereu (1969/1974). În 1974 a fost promovat inginer-şef cu producţia horticolă la Fabrica de Conserve "Arovit" Valea lui Mihai, reorganizată IPILF.

Suprafaţa IPILF "Arovit" Valea lui Mihai, fa­brică construită în 1941, era în 1976 de 2.156 ha din care 30 ha spaţii protejate, pe care se cultivau anual circa 1.000 ha cu legume. În 1985 a fost transferat inginer-şef la IJLF Bihor, în 1987 promovat inginer-şef la Trustul Horticulturii Bihor.

În poveştile sale despre marea lui dragoste - "Arovit" -, cândva emblema agriculturii bihorene, nu poate să nu-l includă şi pe Ion Ceauşescu, cel de-al nouălea dintre fraţii lui Nicolae Ceauşescu.

"Era un om foarte bun şi priceput într-ale horticulturii. Aveam lunar şedinţe cu el şi era o atmosferă extrem de relaxată. Îl simţeam aproape de noi şi dornic să ne ajute şi să se implice, mai ales, în munca de cercetare. Ne bucuram când ţinea el şedinţele şi nu cei de la partid. Pe atunci produceam foarte mult la "Arovit" Valea lui Mihai, iar majoritatea producţiei se trimitea la export. Gemurile noastre aveau foarte mare căutare în ţările arabe, precum Egiptul şi Libia. Acum, nu ştiu dacă se mai produce 15% din cât făceam noi atunci", mărturiseşte cu regret Coriolan Naghi.


STATUL ERA INTERESAT DE HORTICULTURĂ
De altfel, domnia sa susţine că statul era extrem de interesat în dezvoltarea sistemului alimentar industrializat pe structura fabricilor de conserve cu tradiţie în România.

De altfel, prima fabrică de conserve din Româ­nia a fost construită în 1875, la Buftea, de prinţul Ştirbei. 20 de ani mai târziu, în 1895, a fost construită Fabrica Griviţa de fraţii Ştefănescu din Bucureşti, iar în 1929 fa­brica Flora, din Bucureşti, de N. Satinover.

În perioada 1933-1942, Ministerul Agriculturii a construit 15 fabrici; primele au fost cele de la Topoloveni, Curtea de Argeş şi Istriţa - Buzău. Celelalte au fost construite din primăvara anului 1941 până în toamna anului 1942, printre acestea numărându-se şi "Arovit" Valea lui Mihai.

În toamna anului 1942 au fost executate lucrările de instalaţii-montaj cu utilaje produse în ţară. Lucrările au fost grăbite, pentru că se cereau alimente conservate pe front.

În perioada 1945-1989, domeniul horticol a cunoscut o reală dezvoltare, datorată, cu precădere, creşterii producţiei horticole de la an la an, producţie care trebuia va­lorificată cât mai bine. În anii '80, statul avea interesul să exporte produsele horticole de bună calitate pentru că avea mare nevoie de valută.

În păstrarea produselor horticole s-a trecut de la păstrarea în şanţuri, bordeie, silozuri, magazii impro­vizate în depozite frigorifice sau cu ventilaţie mecanică. În acest scop au fost făcute investiţii mari, prin construirea a 93 de depozite cu capacitate totală de păstrare de circa 600.000 de tone.

Din păcate, experienţa a arătat că în exploatarea depozitelor frigorifice s-au constatat neconcordanţe între alimentarea depozitului cu produse care veneau de la producător şi tehnologia care trebuia aplicată în celulele de păstrare. Ritmul de sosire a produselor era lent şi inconstant; de aceea introducerea produselor în celulă se făcea intermitent, cu deschiderea frecventă a uşilor şi dereglarea factorilor de păstrare din celule. Astfel, în loc ca celula să fie încărcată în trei-patru zile, ea era încărcată în 10-15 zile.

Mai interveneau apoi întreruperile periodice de furnizare a energiei electrice. În acest timp, temperatura în celule creştea, fiind necesar un consum mare de energie pentru a o readuce la normal, deci cu pierderi suplimentare de energie şi de calitate a produselor. "Poate ar fi fost necesar ca la fiecare depozit să fie instalat un grup electrogen propriu, dar proiectanţii aveau nevoie de justificare tehnică şi economică pentru acest obiectiv, justificare pe care nu o putea face nimeni", recunosc autorii lucrării "Horticultura României de-a lungul timpului", în volumul IV dedicat perioa­dei dintre anii 1945-1989.
BUN PENTRU EXPORT
Deşi destinul a făcut ca în 1990 să fie ales ales director la IPILF Valea lui Mihai, Coriolan Naghi a rămas în această funcţie până în 1998, când a ocupat, prin concurs, postul de director al SC Unisem SA Bucureşti - sucursala Bihor, func­ţie pe care o deţine şi la ora actuală.

Primele luni de după revoluţia din 1989 i-au rămas clar întipărite în minte, deoarece asociază acea perioadă cu "spionajul industrial" la care ar fi recurs, cu preponderenţă, occidentalii. "Veneau tot în grupuri-grupuleţe să se intereseze de capacitatea noastră de producţie, de pieţele de desfacere, de utilajele pe care le deţinem. Cred că mai degrabă erau interesaţi să vadă cum ne pot pune rapid la pământ", povesteşte Coriolan Naghi. Din păcate, privatizarea pentru "Arovit" nu a însemnat o expansiune pe alte pieţe de desfacere, ci mai degrabă o modalitate de supravieţuire pentru o mică parte dintre cei 10.000 de locuitori ai oraşului din nordul judeţului Bihor.

"Trebuie să recunosc că am dus-o bine şi înainte de '89, însă atunci era o responsabilitate şi o seriozitate extraordinară în tot ceea ce făceam, lucru despre care nu se poate vorbi la ora actuală. În ciuda deficienţelor cu care ne confruntam înainte de Revoluţie, trebuie să recunoaştem că ramura horticolă a asigurat pentru export cantităţi importante de produse în stare proaspătă şi prelucrată, care au contribuit la plata importului de utilaje pentru industrie, în gene­ral", susţine Coriolan Naghi, omul care se mândreşte şi cu activitatea sa din domeniul cercetării, în special în selecţia conservativă şi crearea de noi soiuri, fiind coautor la trei soiuri: dovleac de Bihor, spanac Select şi castraveţi Rustic. În 1973 a fost recompensat cu Medalia Muncii, iar în 1984 a pri­mit Ordinul Meritul Agricol.