Creme performante de producţie internă

Eram competitivi la capitolul creme şi produse cosmetice, iar importul din zona produselor de îngrijire a corpului nu era la dimensiunile celui de parfumuri. În 1989, de exemplu, erau înregistrate 2.000 de intrări  diferite, în nomenclatorul de produse cosmetice, potrivit lui Octavian Coifan, parfumier de ori­gine română, membru al Societăţii Franceze a Parfumierilor.

Doamnele beneficiau de creme cu formulă inovativă, creme antirid, anticelulitice, creme antiîmbătrânire de producţie locală. Foarte apreciate erau produsele Gerovital, care se produceau şi la Farmec Cluj şi la Miraj în Bucureşti şi care se bazau, ambele, pe formule brevetate de prof. dr. Ana Aslan.

Româncele îşi procurau creme de la raioanele de cosmetice din maga­zinele universale, de la farmacii, din comerţul la negru, dar foloseau şi produse realizate în casă pe baza formulelor ce erau popularizate în cărţi de cosmetică şi în reviste pentru femei. Autoarea care a scris foarte mult, pentru publicul larg, despre îngrijirea pielii este Ludmila Cosmovici, care a semnat cărţi precum: Cosmetica, apărută în 1980 la Editura Medicală, Caleidoscop Cosmetic, 1988, aceeaşi editură, Cosmetica – Ştiinţă, artă, frumuseţe. În 1989, Ludmila Cosmovici a publicat Cosmetica, carte scrisă împreună cu alţi colaboratori.
Foarte apreciate erau cremele pe bază de miere şi de produse apicole precum Apidermin sau Lăptişor de matcă.  

"În România, cultura îngrjirii pie­lii îşi are originea undeva înain­te de război, atunci când apar şi la noi primele saloane de cosmetică, iar reviste precum Mariana şi Marie Claire oferă sfaturi cosmetice şi de machiaj", ne-a declarat Octavian Coifan. "În perioada regimului co­munist, acest gen de îngrijire a trecut iniţial pe planul doi, întrucât originea extrem de modestă a celor aflaţi la putere era oarecum incompatibilă cu aceste «capricii» bur­gheze. Lipsa respectului faţă de om a fost mai acută în România decât în celelalte ţări ale blocului comunist şi aceasta se poate vedea şi în cantitatea de cosmetice produse", consi­deră autorul micii enciclopedii de parfumuri ( "Parfumul – mică enciclopedie", 2005, Editura Curtea-Veche). Pentru români, cultura îngri­jirii pielii a venit de la Est, pe filieră rusească. "La Moscova se înfiin­ţase în anii ’30 primul Institut de Cosme­tică şi Igienă, îşi aminteşte Coifan, iar altele similare apăreau în Ce­hoslo­vacia sau Ungaria în anii ’60." Cum Raisa Gorbaciova era foar­te pasionată de parfumuri şi cosmetice, această industrie a cunoscut o frumoasă înflorire în anii ’70-’80. "Tot în URSS exista un institut de parfumuri şi plante aromatice care gestiona cer­cetarea şi culturile de plante în Crimeea şi Republica Mol­dova", ne-a povestit Coifan. Con­form parfumie­rului, "în Ro­mâ­nia, o adevărată cultură a îngrijirii pielii apare o dată cu anii ’60. Apar atunci şi primele cărţi de cosmetice, iar cartea Ludmilei Cos­movici (Cosmetica de la A la Z, Cos­metica, la Editura Medicală, 1980), în nu­me­roase ediţii, a fost ani de-a rân­dul singurul manual al fe­meilor, dar şi sursa de inspiraţie pentru numeroase alte cărţi după 1990. În paralel, revista Femeia sau alma­na­­hurile vremii aveau constant o ru­brică de sfaturi cosmetice".

"Cremele erau extrem de bune, be­ne­ficiind de numeroase «des­co­pe­riri», ingrediente noi 100% româ­neşti", apreciază Coifan. "E bine de ştiut un lucru despre parfumurile şi cosmeticele româneşti – o parte erau create local, iar pentru altele, concentratele erau cum­părate din Occident, existând încă din anii ’70 contacte cu firme mari precum Givaudan, Dragoco, H&R. Graţie contactelor cu aceste firme din Elveţia sau Germania, unii specia­lişti români au putut face stagii în străinătate şi să aducă know-how în ţară. Adevărata inova­ţie româ­neas­că stătea în cosmetice (de la creme la şampoane şi vopsele de păr). Numeroase brevete sau cer­cetări din domeniul medical au fost transpuse în linii cosmetice din care nici una nu mai există azi – biosti­mula­tori, cătină, spânz, nă­mol, lichid amniotic, ulei de nurcă, săpu­nariţă, castan, veronică, ex­tracte biologic active de alge marine sau chiar produse cosmetice anticelu­litice (în 1980)."

În privinţa ingredientelor folo­site în anii ’80, Coifan ne-a de­clarat: "Cu excepţia ingredientului-cheie din Gerovital, astăzi inter­zis, restul ingredientelor se folosesc şi în prezent (ingredientul interzis este novocaina, care a fost exclusă din compoziţia cosme­ticelor, printr-o hotărâre europeană în anul 2000 n.r.). Excepţie ar face poate produsele naturale cultivate în Româ­nia special pentru a fi extrase şi folosite în creme, cum era cazul culturilor de la Bod (pentru Nivea, azi în paragină) sau cele de la Orăştie. O dată cu anii ’70 şi politica inte­grării cercetării în producţie şi care viza eliminarea importurilor, apar numeroase pro­iecte de cer­cetare, unele materia­lizate, altele oprite exact în 1989, cum este cazul sintezei moscu­rilor, pus la punct de Universitatea de la Iaşi sau câteva creme cu extracte noi de plante care nu au mai apărut.

De menţionat că sunt peste 100 de brevete cosmetice înregistrate înainte de 1989, de Miraj sau de Farmec. Mai exact, o trecere în re­vistă a nomenclatorului de produse cosmetice realizate în România anului 1989 depăşeşte cu mult cifra de 2.000 de referinţe, iar cifra e cam de patru ori mai mare decât cea din 1960."