Michael Klein s-a născut la data de 10 octombrie 1959, în localitatea Amnaş din Sibiu. A fost legitimat la Corvinul Hunedoara din 1973 până în 1989, când a trecut la Dinamo Bucureşti. Klein a fost prezent la turneele finale ale Campionatului European din 1984 din Franţa, şi ale Cupei Mondiale 1990 din Italia.
Cifrele carierei sale: 322 jocuri/36 de goluri în Divizia A, 90/5 în echipa României, 13/2 în cupele europene şi 62/0 în Germania. A decedat la data de 2 februarie 1993 la Krefeld, Renania de Nord-Westfalia, în timpul unui antrenament. Stadionul din Hunedoara îi poartă astăzi numele. Din echipa al cărei căpitan a fost n-a mai rămas decât amintirea.
MIŞA CĂPITANUL
Timp de zece ani Michael Klein a fost căpitanul echipei Corvinul Hunedoara. Mircea Lucescu a considerat că "Mişa" era cel mai îndreptăţit să poarte banderola. A purtat-o până când a fost transferat la Dinamo Bucureşti, în returul campionatului 1988 - 1989. S-a despărţit cu greu de Hunedoara. I se promisese că dacă va juca un an pentru Dinamo, va fi lăsat să plece să joace în Germania. Michael Klein a fost de acord să se transfere la Dinamo Bucureşti pentru sezonul 1989-1990. Lucrurile s-au precipitat însă, iar Klein a ajuns să joace la Dinamo încă din returul sezonului 1988-1989.
"NE ARESTEAZĂ DACĂ NU SEMNEZI!"
Ani buni din viaţa lui Gelu Simoc au însemnat Corvinul Hunedoara. Din 1982 a fost preşedintele clubului. Corvinul Hunedoara era un nume în fotbalul românesc, ajungând ca în sezonul 1981-1982 să ocupe poziţia a treia a clasamentului Diviziei A. Lucescu, Gabor, Andone, Petcu, Klein, Mateuţ şi mulţi alţii au făcut ca numele de Corvinul Hunedoara să fie rostit de microbiştii din întreaga ţară.
Rând pe rând, aceştia au plecat la Bucureşti. La Hunedoara mai rămăseseră Gabor, Petcu, dar şi Michael Klein. S-au tot făcut presiuni să plece, dar a rezistat. Ca şi Gabor. Gelu Simoc era preşedintele clubului în decembrie 1988. "Plecase Andone, apoi Rednic, Mateuţ. Cei de la Dinamo i-au promis lui Klein că îl vor ajuta să plece în Germania, dacă va juca un an la echipa lor. Ca orice neamţ, el voia să meargă în Germania, şi de la Corvinul nu avea nici o şansă să plece.
Înţelegerea era ca Mişa să părăsească Hunedoara în vara anului 1989, după ce se încheia campionatul. Am fost de acord. S-a întâmplat însă ceva. Lucrurile s-au precipitat. Dinamo nu a mai avut răbdare şi a venit cu presiuni. În decembrie 1988 a venit la Hunedoara generalul Macri, însoţit de nişte colonei, chipurile, cu probleme legate de combinatul siderurgic, unde lucrurile ar fi mers prost, nu se făceau planurile.
Au început cu presiunile asupra directorului general, Sabin Faur. Au ameninţat cu puşcăria, vorbeau de sabotaj, aşa cum obişnuiau. Mai târziu, mi-am dat seama că substratul era transferul lui Michael Klein la Dinamo Bucureşti. La prânz, după ce generalul Macri a făcut controale în combinat, a trecut la atac. I-am explicat că există o înţelegere cu Dinamo, că s-a vorbit cu generalul Diaconescu, cu colonelul Anghelache şi că va merge din vară la Dinamo. A spus că Dinamo joacă în cupele europene şi că Michael Klein trebuie să plece din iarnă la Bucureşti. Culmea, că Dinamo nu avea reprezentanţi la discuţii. A rămas hotărât că nu va pleca din iarnă, că avem o înţelegere cu Dinamo să îl transferăm doar din vară.
La masă era şi colonelul Lucian Văceanu, şeful Securităţii pe judeţul Hunedoara. După masă, acesta mi-a spus să mergem la sediul Securităţii din municipiul Hunedoara să continuăm discuţia. Am plecat cu el. Mai fusesem pe acolo, pentru că atunci când plecam cu echipa în turnee duceam tabele, ei semnau hârtiile etc. ştiam locul.
Prima încăpere din sediu era goală. Colonelul Lucian Văceanu mi-a zis să stau acolo că se întoarce imediat. Nu mi-am dat seama că m-a închis acolo, în sala aceea goală în care era o bancă. Am tot stat, s-a făcut seară. M-am gândit «ăsta m-a arestat! M-a adus Văceanu aici ca să mă determine să semnez transferul lui Klein!». Văceanu a plecat.
Spre seară, a venit şeful Securităţii pe municipiul Hunedoara, Luca, la mine. M-a luat direct «Te duci să semnezi hârtia? Te-a lăsat aici ca să te gândeşti! Stai aici până te gândeşti! Vino să vorbeşti la telefon cu Faur». Directorul Combinatului Siderurgic Hunedoara, Sabin Faur, fusese şi el «prelucrat» în timpul în care eu eram încuiat în sediul Securităţii. Am vorbit cu Faur. Mi-a spus şi el că dacă nu vreau să semnez hârtia ne bagă generalul Macri la puşcărie, pentru raportări fictive în combinat. «Trebuie să-i dai drumul», mi-a spus. «Nu semnez, că ne ridicăm oamenii în cap», i-am răspuns. Mi-au dat drumul noaptea din sediul Securităţii. A doua zi, Văceanu, şeful Securităţii, a venit din nou la Faur. Dimineaţa la 7. Faur m-a chemat şi mi-a dat ordin. «Trebuie să semnezi hârtia!» Am semnat-o. Corvinul dăduse deja patru jucători la Dinamo, care erau şi componenţi ai Naţionalei".
LA BUCUREŞTI
În primăvara lui 1989, Michael Klein a îmbrăcat tricoul lui Dinamo de 40 de ori în perioada 1989- 1990. A reuşit să îşi împlinească visul abia în septembrie 1990, când s-a transferat în Germania, la Bayer Uerdingen.
DE CE ÎL DOREA DINAMO?
"Era foarte muncitor, dar a avut şi talent. Poate fi caracterizat cam aşa «Dacă muncă nu e, nimic nu e». Ara terenul. El era mijlocaş stânga, dar la Dinamo l-au făcut fundaş stânga. Ce însemna pentru Klein fundaş stânga? Toată partea aceea a terenului era a lui. El putea să meargă de pe fundul terenului până în poarta cealaltă, unde centra. El avea o disponibilitate fizică extraordinară, el putea rezolva jumătate din teren şi îi trăgea şi pe alţii după el. De aceea s-au şi bătut pentru el. Era cel care îi mobiliza în teren. Trăgea el, dar îi ducea şi pe ceilalţi după el", îşi aminteşte astăzi Gelu Simoc despre Michael Klein.
Citește pe Antena3.ro