În SUA s-au introdus controalele antidoping inopinate

Cazul de dopaj în care a fost implicat sprinterul Ben Johnson la Olimpiada de la Seul din 1988 a şocat lumea sportivă. Destul de repede, federaţia nord-americană de atletism (TAC) a înţeles că trebuie să ia măsuri urgente împotriva sportivilor care încearcă asemenea fraude.

În urma unei reuniuni desfăşurate la Phoenix (Arizona) în decembrie 1988, s-a hotărât adoptarea aşa-zisului program de control antidoping surpriză, la care urmau să se supună primii 25 de performeri americani din fiecare disciplină. O premieră în sportul mondial, ce avea să se extindă ulterior în toată lumea, la nivelul tuturor ramurilor sportive.

"În conformitate cu programul, încredinţat de federaţie unei agenţii de teste medicale, oricare dintre atleţi, indiferent de numele şi faima lui, va fi obligat să accepte necondiţionat o verificare antidoping inopinată. Refuzul ar echivala cu un test pozitiv, adică vinovat, şi va atrage de la sine suspendarea drastică a celui în cauză, urmând să se ajungă, în caz de recidivă, până la scoaterea din viaţa sportivă", nota Ovidiu Ioaniţoaia într-unul din numerele ziarului Sportul din ia­nuarie 1989. De asemenea, aceeaşi publicaţie reda şi o declaraţie a marelui atlet american Edwin Moses, cel care a fost de altfel iniţiatorul acestui proiect: "Toată lumea a fost şocată de cele întâmplate la JO 1988 – a declarat Moses, evitând totuşi din eleganţă să se refere la Ben Johnson. Prin adoptarea programului s-a făcut un pas înainte, fără a se ajunge însă, fireşte, până la capătul unui drum, pe cât de lung, pe atât de complicat. Numai că deţinem deacum o armă măcar în parte eficientă, întrucât atleţii, avertizaţi că riscă un control în orice moment, se vor gândi de două ori  înainte de a recurge, cei care mai recurg, la stimulente". Dublu campion olimpic la 400 metri garduri, în 1976 şi 1984, Ed Moses susţine şi în prezent lupta antido­ping din postura de preşedinte al Laureus World Sports Academy.

Problema dopajului în sport s-a pus şi în România la sfârşitul lunii ianuarie 1989. Centrul de Medicină Sportivă în colaborare cu ziarul Sportul au organizat o masă rotundă cu tema: Substanţele dopante, pericol pentru viaţa sportivă!". La dezbatere au fost invitaţi cei mai buni medici specialişti, cu o îndelungată activitate în pregătirea sportivilor de la loturile olimpice şi naţionale. "Masa rotundă de la Centrul de Me­dicină Sportivă s-a constituit într-un fructuos schimb de experienţă, pe o temă de mare actualitate, aceea a necesităţii eradicării dopingului la sportivi. Ministerul Sănătăţii şi Consiliul Naţional pentru Educaţie Fizică şi Sport, prin Centrul de Medicină Sportivă, acordă o importanţă deosebită acţiunii complexe de răspândire a cunoştinţelor asupra acestui flagel, toate având la bază o competentă activitate de cercetare ştiinţifică. Prin atragerea tuturor specialiştilor în efortul de eradicare a dopingului din sport şi de aşezare a marii performanţe pe adevăratul piedestal al ştiinţei, al eticii olimpice, în sportul mondial lupta antidoping este astăzi un imperativ de maximă importanţă!", scria ziarul Sportul în ianuarie 1989.
Din păcate, şi acum, după 20 de ani problema rămâne de mare ac­tualitate, cu toate eforturile Comitetului Internaţional Olimpic şi ale Agenţiei Mondiale Antidoping.