Mega-Revelionul 1989 de la Romexpo

De când e lumea şi pământul, românul nu s-a dat în lături de la distracţie. Mereu a ştiut cum să facă haz de necaz, cum să păcălească sistemul şi să se simtă bine. La ultimul Revelion din regimul comunist, România şi-a spus "La Mulţi Ani!" cu speranţă, până pe la cinci de dimineaţă.

Peste 5.000 de tineri bucureşteni s-au adunat, cu mic cu mare la Pavi­lionul Expoziţional Central din  Piaţa Scînteii – actualul Romexpo –, ca să petreacă "Revelionul Tinereţii 1989". Într-o sâmbătă de 31 decembrie, ca o împărăteasă, Sala Pavilionului Ex­poziţional s-a fardat de sărbătoare, deschizându-şi porţile pentru oas­peţii de seamă – tineretul proletar, gata de a începe o sindrofie pe cinste.

Era cea mai mare petrecere dată pentru tinerii bucureşteni de  Comitetul Central al Uniunii Tineretului Comunist. Pregătirile se făceau din timp, iar tinerimea muncitoare, stundeţii şi şefii de UTC îşi cumpărau bilet la acest "bal", pe care cineva, peste ani, l-a numit "cea mai mare discotecă de pe vremuri".

Ca în fiecare an, organizatorii UTC s-au pregătit ostăşeşte pentru eveniment. Au întocmit liste cu participanţi pe baza înscrierilor la comitetul UTC. Un întreg angrenaj s-a pus în mişcare încă de la începutul lunii decembrie. Şefii de fabrici şi uzine au întocmit listele cu proletarii frunaşi şi le-au tri­mis mai departe către comitet. În rândul studenţilor, sistemul funcţio­na tot pe bază de liste, la cerere sau după merit. În schimbul unui bilet de participare, tinerii beneficiau de o distracţie condimentată pe bani puţini. Concerte live susţinute de cei mai în vogă artişti, mâncare din belşug, fete şi băieţi frumoşi cu simţul curtoaziei în rever, cu alte cuvinte – optimism. "Organizarea «Revelionului Tinereţii 1989» s-a bazat în primul rând pe opţiunile exprimate în sondajele făcute în rândul tinerilor Capitalei, muzica şi dansul fiind, drept urmare, dominantele întregii nopţi", se prezintă în ediţia din 3 ianuarie 1989 a ziarului Scînteia.

Cu trei ore înainte de miezul nopţii s-a dat startul megarevelionului utecist. Tinerii gătiţi frumos, cu haine croite de comandă sau luate pe sub mână de la vreun comerciant, îşi ocupă locurile la mesele aranjate concentric în hala Complexului Ex­poziţional. Atmosfera cu parfum de gală şi muzica în surdină nu pot decât să prevestească o seară de neuitat. Se schimbă priviri, mici curtoazii, se regăsesc unii cu alţii, se infiripă noi poveşti de dragoste. Începe seara bucuriei pentru tinerimea proletară. "Hai la joc, dară cu noroc!" Pe scenă urcă marii artişti ai României şi se pornesc în microfoane aşteptatele şlagăre ale Costineştiului. Se dă tonul la distracţie şi perechi, perechi iau cu asalt ringul de dans. Lumea se dezlănţuie şi muzica răsună, ca o primă supriză, din toate difuzoarele instalate pretutindeni. Muncitoarele de la "Flamura Roşie" fac furori prin­tre participanţi şi, pe rând, junii proletari fac coadă să le ia la învârtit.

Mai bune ca niciodată şi cu panglică de sărbătoare intră în joc sarmalele aburinde, piftia cu usturoi, ciorbele, fripturile, cârnaţii afumaţi şi se aranjează pe mese într-o desfă­şu­rare culinară tipic românească. Tine­rii se antrenează cu-n aperitiv tipic românesc cu multe mărgele, o ţuică sănătoasă, să-şi facă rapid curaj pentru jocul braşovencei pe care anasamblul folcloric îl scoate la rampă ca un as din mânecă. E numai bun momentul pentru vinul roşu, păstrat pe când sufletul se încălzeşte de-a binelea.

Acum, pentru abonaţii Revelionului e momentul cumpărăturilor pe sub mână de la butic, acolo unde se face micul troc de lucruri scumpe şi bune la gust. Bişniţa cu ţigări Kent – "ţigări de modă universală" şi cele mai rafinate băuturi englezeşti se face contracost, dar cu măsură, ca să guste mai toţi cei care vor. E drept, trebuie să te mişti rapid, ca nu cumva să rămâi pe dinafară. "Şi să fii atent din doi în doi", ca să nu te procopseşti cu vreo mustrare de utecist pe poziţii la locul de muncă.

În jurul orei 22:00, Victoria Iuliana Georgescu, conferenţiară la întreprinderea Tânăra Gardă, îşi prezintă ultima colecţie de modă, peste 130 de articole inedite, pentru care s-au găsit cereri berechet. Ur­mează un calup umoristic susţinut de artiştii vremii, de altfel mult aşteptat de toată sala, deşi sonorizarea lasă de dorit. Se lasă liniştea şi stau cu toţii geană ca să surprindă mesajul din subtext. E doar un cârlig de care se leagă cu toţii pentru a se întoarce fiecare către vecinul de masă ca să dezbată şugubăţ, pe îndelete şi oarecum atent, mesajul poantelor spuse pe scenă. Uneori glumesc cot la cot cu uteciştii care, după un pahar de vin, se dedau chiar şi la bancuri deocheate spuse cu suficient umor ca să creeze atmosferă. Cu limbile dezlegate, tinerii scapă şi câte un banc politic, la început mai cu băgare de seamă, ca înspre dimineaţă să nu se mai cenzureze atât de mult şi iată cum le zic ei: "Doi prieteni se întâlnesc pe stradă. Unul dintre ei îl întreabă pe celălalt. Băi, am auzit că ai intrat în partid? Cel în cauză se uită la pantofi şi zice: În ce am intrat? – Am intrat într-un căcat!".

Înainte de miezul nopţii, pe scenă îşi făcea apariţia Corul Preludiu, condus de Voicu Enăchescu. Urmează şla­gă­rul proletarilor cu ani ştrengari: "Frumoasele zile de tinereţe/ Numai o dată sunteţi în mai/ Cântaţi, cântaţi voioşi/ Ai voştri ani frumoşi/ Azi înfloreşte albastrul mai/ Noi suntem tineri şi vrem să fie/ În lume pace şi bucu­rie". Înspre miezul nopţii, distracţia intră în recreaţie. Se aprind televizoarele şi în difuzoare îşi face sim­ţită prezenţa o voce triumfală, cea a tovarăşului cu al său discurs cu tot. Pe la colţuri, cu feţele rigide stă­pâ­nindu-şi schimonoseala, până şi uteciştii aşteaptă ca ilustrul să ajun­gă la politica externă. Un indiciu te­mei­nic pentru ei că discursul se apropie de final şi distracţia conti­nuă cu "La Mulţi Ani cu sănătate, să vă dea viaţa de toa­te". Cu viaţă au dansat şi au jucat tinerii proletari până aproa­pe de primul cântat al co­coşilor, fără a şti că, în anul ce tocmai intrase pe uşă, Sfântu’ Petru se va lepăda şi a treia oară.