x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Scînteia Special Pentru Ceauşescu nu existau "Războiul Rece" şi "Zidul Berlinului"

Pentru Ceauşescu nu existau "Războiul Rece" şi "Zidul Berlinului"

de dr. Petre Opriş    |    06 Oct 2009   •   00:00
Pentru Ceauşescu nu existau "Războiul Rece" şi "Zidul Berlinului"
Sursa foto: Arhivele Naţionale/

În viziunea lui Nicolae Ceauşescu despre relaţiile internaţionale, "Războiul Rece" nu mai exista la începutul lunii octombrie 1989. Această concluzie absurdă a rezultat din declaraţia pe care preşedintele României a făcut-o la 12 octombrie 1989, în şedinţa Comitetului Politic Executiv (redată alăturat).

"Consider că este necesar - afirma Nicolae Ceauşescu - şi chiar în referirile pe care le facem la vizită şi rezultatele ei (liderul PCR a efectuat o vizită la Berlin în perioada 6-7 octombrie 1989 - n.r.) şi în cele ce am constatat, să ne referim şi la acţiunile cercurilor revanşarde din RF Germania împotriva RD Germane şi să condamnăm toate aceste încercări care sunt în contradicţie cu principiile de la Helsinki, cu principiile dreptului internaţional, cu Carta ONU şi nu pot să servească dezvoltării colaborării. Dimpotrivă, amintesc de perioada «Războiului Rece» şi în multe privinţe depăşesc perioada «Războiului Rece». Şi să ne exprimăm deplina solidaritate cu partidul, cu guvernul, cu poporul Republicii Democrate Germane în toate domeniile, în lupta pentru socialism, în politica internaţională".


DE CE "RĂZBOI RECE"?

Termenul de "Război Rece" a fost utilizat pentru prima dată de Don Juan Manuel (1282-1349). Conflictul militar existent în secolele XIII-XIV între lumea creştină şi cea arabă, în Pe­ninsula Iberică, a fost caracterizat de regentul Castiliei şi Leonului astfel: "Războiul care este extrem de crud şi foarte fierbinte se sfârşeşte fie cu moarte, fie cu pace, în timp ce un răz­boi rece nu aduce nici pace şi nici nu conferă onoare acelora care l-au ini­ţiat". Cu alte cuvinte, era vorba despre "un război început fără o declaraţie de răz­boi şi încheiat fără un tratat de pa­ce". În 1947, termenul de "Război Rece" a fost propus de bancherul Bernard Baruch, consilier al preşedinţilor Franklin Delano Roosevelt şi Harry S. Truman, precum şi de Herbert Bayard Swope, ziarist şi editor, pentru a ca­racteriza în două cuvinte conflictul dintre statele democratice occidentale şi URSS, declanşat la doar câteva luni după încheierea celui de-al doilea război mondial. Sintagma respectivă a fost preluată şi utilizată în acelaşi an de ziaristul american Walter Lippmann şi, treptat, a intrat în vocabularul politic.

În contextul postbelic, "Războiul Rece" reprezintă "termenul general pen­tru conflictul politic, ideologic, stra­tegic şi militar de după 1945 dintre aliaţii occidentali, conduşi de Sta­te­le Unite, pe de o parte, şi Uniunea So­vietică şi alte ţări comuniste, pe de altă parte". Principiul care stă la baza acestui conflict a fost definit de ist­o­ri­cul Raymond Aron ca fiind "război im­probabil, pace imposibilă". Război i­mprobabil, deoarece descurajarea nucleară nu a permis americanilor şi so­vieticilor să treacă de la un conflict "rece" la unul "cald".

Pace imposibilă, pentru că obiectivele SUA şi URSS au fost antagonice până la sfârşitul răz­boiu­lui (1991). Ambele superputeri s-au implicat din punct de vedere poli­tic, militar şi economic în războaiele care au izbucnit în diferite locuri ale planetei după anul 1945 (Coreea, Vietnam, Africa, Orientul Mijlociu, Afga­nistan ş.a.), încercând astfel să modifi­ce raportul de forţe existent între Est şi Vest, între lumea liberă şi blocul sta­te­lor comuniste. În acelaşi timp, am­be­le părţi au încercat permanent să pre­vină escaladarea războaielor res­pec­tive dincolo de anumite limite, în sco­pul evitării unei mari confruntări mi­litare decisive (cu arme con­ven­ţionale şi nu­clea­re) între NATO şi Organizaţia Tra­ta­tului de la Varşovia.


CÂINELE DE PAZĂ AL LUI CEAUŞESCU: APARATUL DE PROPAGANDĂ AL PCR
În octombrie 1989, Nicolae Ceau­şescu ajunsese la faza de negare a unor realităţi evidente. Din cu­vân­tă­rile sale extrem de lungi, membrii aparatului de propagadă al partidului se străduiau să extragă fragmentele cele mai avantajoase pentru liderul PCR, pe care le retuşau. De exemplu, în ziarul Scînteia de la 13 octombrie 1989, a fost editată o declaraţie "cosmetizată" referitoare la motivele pentru care liderii ţărilor socialiste nu aveau voie să acţioneze pentru re­în­toarcerea la capitalism. În schimb, paragraful despre inexistenţa "Răz­boiului Rece" în anul 1989 a fost omis de la publicare. În acelaşi ziar, nu a fost publicat un alt paragraf important din declaraţia lui Nicolae Ceauşescu:

"În acest cadru, aş dori să mă refer la faptul că, după încheierea festi­vităţilor (de la Berlin, desfăşurate cu prilejul îm­plinirii a 40 de ani de la proclamarea RDG - n.r.), din nou cercurile reac­ţionare din Republica Fede­rală Germania au organizat unele manifestări împotriva Repu­bli­cii Democrate Germane. Sigur, aco­lo este o situaţie - anual, 7-8 mi­lioane de oa­meni din RD Germană merg în vizită în RF Germania.

Practic, ei spun că este zid. Dar nu există nici un zid şi din RF Germania merg în RD Germană milioane de oameni, şi deci au găsit prilejul să organizeze unele manifestări cu ca­racter reacţionar, care au fost puse la punct, au fost luate măsuri."

Astfel, Nicolae Ceauşescu punea sub semnul întrebării, într-un mod greşit, existenţa "Zidului Berlinului" şi a problemelor în relaţiile dintre RFG şi RDG. "Zidul Berlinului" a fost în­fiin­ţat la 13 august 1961 de liderii comunişti din RDG, cu acordul sovieticilor, pentru a bloca exodul cetă­ţe­nilor est-germani în RFG.

Demolarea sa de către locuitorii capitalei germane s-a produs după redeschiderea circula­ţiei normale între cele două părţi ale Berlinului (9 noiembrie 1989).

×
Subiecte în articol: special