Pomană creştinească asortată cu omor

Uţu Sandu Daniel avea 18 ani şi era elev al "Şcolii profesionale agro­industriale Cadea" din judeţul Bi­hor. Fusese repartizat pe la sfâr­şi­tul anului 1988 în practică la IEELIF Cluj-Napoca.

Băiat necăjit, Uţu participase în ziua consemnată apoi de martori la înmormântarea bunicii sale. Fu­sese şi la pomană. Se pare că în­mor­­mântarea ori poate pomana îl tulburaseră rău pe Uţu, încât a fost în stare de cele ce-au urmat.

După pomană, pe la ora 19:00, Uţu plecase de-acasă în compania vărului său Nicolae Câmpean. Când treceau pe lângă ferma po­micolă "Dealul Morii", din cadrul IAS Cluj, s-au întâlnit cu Dumitru Suci, muncitor sezonier la fermă. Suci se cunoştea cu Câmpean şi îşi sărbătorea în acea zi onomastica.

Prin urmare, Suci l-a rugat pe Câmpean să-i vândă o jumătate de litru de ţuică şi i-a plătit 100 de lei. Înainte de a-i duce ţuica lui Suci, Câmpean şi Uţu au testat calitatea ţuicii acasă la Uţu. În jurul orei 21:00, Uţu s-a dus cu ţuica la Suci, în dormitorul comun al fermei. De băutura adusă nu se mai putea însă dezlipi şi a continuat s-o de­guste.

Mai târziu şi-a făcut apariţia şi Câmpean. Ţuica fusese dată gata. Iar Suci a mai cerut 2 litri de bău­tură, cu gând să cinstească şi alţi muncitori din dormitorul comun. "Cinstirea" a ţinut până aproape de ora 2:00 dimineaţa. Deplin convinşi de tăria băuturii, Suci şi Uţu s-au apucat de ceartă. După care Suci a părăsit dormitorul şi s-a culcat afară.

Victorios, Uţu, desculţ şi fără geacă, a pornit spre poartă şi, trecând prin faţa clădirii administrative, s-a gândit că nu ar fi rău să facă o vizită de curtoazie nocturnă paznicului. Aşa că la ora 2:00 noap­tea s-a întâlnit nas în nas cu paz­ni­cul Ştefan Mureşan, care patrula prin clădirea administrativă a fermei.

Uţu nu s-a lăsat impresionat de atitudinea negativă a acestuia faţă de vizitele de curtoazie, aşa că a intrat în încăperea în care se afla paznicul şi s-a repezit la el. Omul ordinii s-a retras în biroul şefului de fermă cu intenţia de a telefona Miliţiei. Nu a mai apucat însă, pentru că Uţu, sub aburii alcoolului, s-a gândit, probabil, că n-ar fi rău să-i trimită un paznic în cer. S-a nă­pus­tit la Mureşan şi l-a zmucit de cu­reaua pantalonilor până i-a rupt-o. După care a trântit receptorul te­le­fo­nului peste aparat, în­fun­dându-i discul în carcasă.

Treaba cu aparatul încheiată de­finitiv, s-a întors la paznic, că­rându-i pumni şi picioare. În cele din urmă i s-a urcat cu picioarele pe torace şi abdomen, tropotindu-l până s-a asigurat că nu mai mişcă. După ce l-a omorât, i-a târât corpul pe o distanţă de 30 de metri şi s-a făcut nevăzut.

Potrivit arhivelor Tribunalului Cluj, Uţu a motivat la proces că era prea beat ca să ştie ce face. Ulterior s-a descoperit că pătrunsese în clădire şi cu intenţia de a fura. Ex­pertiza a dovedit însă că nu putea fi atât de beat, încât să-şi piardă orice licărire de raţiune, dovadă fiind modul în care îndepărtase cadavrul de la locul crimei.

Tânărul de 18 ani a primit 17 ani de închisoare. La proces, partea civilă, Iuliana Mureşan, soţia victimei, a declarat că nu are nici o pretenţie materială de la inculpat.

În aceeaşi zi - o înmormântare, o beţie, un omor! Nu era prea mult pentru un tânăr în deplinătatea sănătăţii mintale? În 1989 însă, tinerii României Socialiste "edu­­caţi sănătos" nu sufereau nici mă­car de depresie, darămite de deze­chi­libru psihic grav!