Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Umorul de nişă îşi făcea "cort" în diverse tabere ce se organizau în frumoasa noastră patrie. Printre acestea, la loc de cinste, se afla Trofeul "Condorul", competiţie ce se organiza anual la Plaiul Foii, în Munţii Piatra Craiului, şi la care erau invitaţi membrii cluburilor de turism montan din toată ţara.
În fapt, creaţia umoristică era doar una din probele de concurs, principalele bătălii fiind purtate în probele cu specific montan - orientare de zi, orientare de noapte, floră-faună, teorie ş.a.m.d. La ediţia din iulie 1989, premiul al II-lea a fost adjudecat de Clubul "Albatros" din Galaţi. Mulţumim domnului Petre Rău, autorul textului premiat, pentru amabilitatea cu care ne-a pus la dispoziţie "documentul" ce urmează, precum şi fotografia-martor al ploii ce a răvăşit tabăra şi concurenţii de la Plaiul Foii în iulie 1989. (Dana Cobuz)
TROFEU SUB FORMĂ DE ...TROFEU
"Am fost invitat la Plaiul Foii pentru a participa la Trofeul «Condorul». Până aici nimic deosebit. Regulamentul, pe care l-am primit sub formă de împrumut, conţinea toate detaliile în legătură cu desfăşurarea acestui trofeu. Prima surpriză: am aflat că trofeul se va desfăşura sub formă de concurs, cu întreceri sub formă de alergare culturală, cu muzică sub formă de zgomot, cu poezie şi mult umor sub formă sportivă, adică fără lovituri sub centură. Totul era clar, sub formă de incertitudine.
Sub formă de detalii se aflau în regulament şi orele exacte când se vor desfăşura întrecerile. Chiar şi orele de ploaie erau prevăzute sub formă inexactă.
Pentru a fi sigur că nu-mi scapă nimic sub formă de lipsă, înainte de a pleca din Galaţi am telefonat la Braşov pentru a mă interesa ce echipament ar fi în pas cu vremea. Dragoş în persoană m-a informat că nu e nevoie să-mi iau flanelatele, pentru că la Plaiul Foii sigur nu se va petrece nimic mai mult decât viscol. Printre altele, mi s-a cerut să aduc cât mai mulţi umorişti, pentru a întreţine atmosfera caldă pe perioada când plouă. Se prea poate ca zilnic, între orele 15:00 şi 15:15, organizatorii să fi aşteptat sosirea delegaţiilor în staţia Zărneşti. Dar aşteptarea aceasta s-a desfăşurat sub formă de formă. Au fost puse la dispoziţie cinci autocare sub formă de căruţe, toate din dotarea clubului local «Condorul».
Şi iată-mă ajuns la Plaiul Foii, unde organizatorii au ridicat de jur-împrejur un zid chinezesc sub formă de Piatra Craiului, pentru a fi departe de orice sursă de publicitate sub formă de radio, televiziune, presă sau presiune. Am aflat, chiar de la bun început, că organizatorii i-au mituit pe cei de la staţia Meteo pentru a menţine un timp temperatura constantă, sub formă de cer aproape senin. Dar s-a văzut clar că le-a dat foarte puţin. Cei din zonă au fost rugaţi să înceteze aversele şi descărcările electrice sub formă de amenzi grosolane şi înjurături subţiri împotriva poluării sonore şi atmosferice.
Prima probă de preselecţie a fost una sub formă de groază. Ea s-a desfăşurat chiar în prima noapte, când doi dintre organizatori, prevăzând că spaţiul rezervat taberelor va deveni insuficient chiar din a doua zi, au mânat înspre tabăra concurenţilor un urs înfometat, de naţionalitate autohtonă.
Dimineaţa, câteva corturi au fost strânse în grabă şi astfel s-au mai făcut câteva locuri libere sub formă de lipsă de participanţi. A doua noapte a urmat o probă originală de selecţie preculturală, probă la care amicul meu Licurici, trecând de trei ori prin fiecare tabără, a cântat de 40 de ori duioasa poveste a congotierului. El a fost răsplătit din plin cu recunoştinţe veşnice, sub formă de banane autohtone.
A urmat apoi proba de somn, sub formă de sforăit, în care au fost numerotate corturile prăbuşite sub şoc. Imediat după aceea a urmat marea probă de rugăciune, într-o terapie de grup care a inclus demersuri pentru voie bună sub formă de vreme bună.
Despre mine, ce să vă spun? Eu, dragii mei, sunt un proaspăt prieten al munţilor. Vin pentru a doua oară la munte şi, dacă s-ar desfiinţa rucsacul şi cortul, s-ar putea să revin. De ce? Pentru că îmi place să urc, să urc sus, sus de tot, până în vârful schemei, unde sper că voi găsi un scaun mai comod. Nu mă tem de cei care urcă înaintea mea, întrucât ei sunt mai în formă ca mine, au ceva greutate în spatele lor, nu sub formă de rucsac sau cort, ci sub formă de unchi sau mătuşi. Sunt adeptul urcatului cu schiuri şi coborâtului
de-a berbeleacul.
Pe muntele acesta am urcat până acum o singură dată şi am coborât de mai multe ori, sub formă de bolovan. Nu contează vremea, pentru că şi aşa cei de la Meteo se zgârcesc în pronosticuri sub formă de timp probabil. Pentru ei în fiecare zi este soare, căldură, plouă, ninge sau viscoleşte sub formă de toate pentru toţi. Din acest punct de vedere, eu sunt puţin mai ferm. Pentru mine nu plouă decât atunci când se desfăşoară un trofeu montan. Şi, revenind la trofeul «Condorul», aici, conform cu cele anunţate în program, am avut parte de multe surprize plăcute.
Duminică, de exemplu, după prima surpriză oferită sub formă de ploaie-ploaie, ne-am trezit dotaţi cu o frumoasă piscină în faţa corturilor. De când visam aşa ceva! Să ies din casă şi să calc în piscină! Ca, de altfel, şi ieşitul în aer liber sub formă de budă. Terenul fiind umed şi nesigur, s-a apelat la un procedeu vechi, cunoscut încă de pe vremea când Adam culegea pudic frunze pentru Eva, iar ea le azvârlea cu drăgălăşenie atunci când începea să o deranjeze între picioare. Procedeul nostru a constat în construirea unor diguri de frunze şi mâl, pentru ca apa să nu mai aibă curajul să pătrundă în corturi sub formă de noroi. Şlagărul ultimelor două zile a fost: «Mamă, unde eşti/ Bate-mă de vrei,/ Dar vino să mă iei/ Şi să mă încălzeşti». Vă zic vouă, în zilele acestea ploioase mi-a fost dor până şi de soacră-mea.
Organizatorii au fost foarte atenţi cu ploaia abătută asupra noastră şi ne-au dotat cu folii de polietilenă sub formă de saci de dormit, pe care se putea citi inscripţia fabricii: «Bagă-te sub ea/ Şi nu te va uda!». După ploaie, tabăra noastră arăta ca aceea a lui Baiazid, dar sub formă de creşă cu program prelungit. Cu toate acestea, întrecerile s-au desfăşurat după program, doar cu două zile întârziere. La proba de orientare turistică în grup, s-a impus să fie cucerite toate posturile instalate.
Câteva grupuri însă, neinterpretând corect articolul din regulament, au luat şi cele două posturi de miliţie întâlnite pe traseu, motiv pentru care nu s-au mai întors după trofeu. Tot în mijlocul naturii diluviene s-a desfăşurat şi concursul de «Miss Plaiul Foii», un adevărat spectacol de poezie, dans, mimă şi gastronomie, toate sub formă de pofte. Datorită frigului abătut sub formă de ger, organizatorii au impus concurentelor multă decenţă vestimentară, motiv pentru care fetele s-au prezentat în concurs împachetate sub formă de mumii.
Câştigătoarea probei de recitare a fost soţia juriului, care a recitat tare, din tot pieptul, udându-şi cel mai des buzele cu limba. Proba de mână a fost câştigată de Licurici, sub formă de aplicaţie imediată. Proba de gastronomie a fost revendicată de Dragoş, care ne-a împărtăşit foarte detaliat din calităţile sale prezentate sub formă de gospodină. Îi dorim o soţie care să citească toată ziua presa şi să meargă la toate meciurile echipei FCM Braşov".
Petre Râu - Plaiul Foii, iulie, 1989
Citește pe Antena3.ro
