Vasile Şeicaru: Concerte ad-hoc

Revelionul 1989… în acea pe­rioa­dă am fost la Predeal, unde aveam mulţi prieteni, şi unde obişnuiam de câţiva ani să cântăm la Casa de Cultură din staţiune.

Susţineam, de regulă, unul sau două concerte de colinde (folosesc pluralul, pentru că eram împreună cu Ştefan Hruşcă!). Directorul Casei de Cultură, Nelu Bastea (acum prosper om de afaceri), ne era foarte bun prieten şi, la iniţiativa noastră, organizam împreună, la 1 şi 2 ianuarie, concerte ad-hoc... Lumea afla oricum că eram acolo pentru că ieşeam cu prietenii pe străzi, ne plimbam şi se afla uşor că eram în zonă. Toţi îşi doreau câteva cântece, acolo, la "locul faptei", la Predeal!

În general, după câte un turneu mai lung, cum ar fi fost şi cel din luna decembrie a anului 1988, ne retrăgeam să ne mai odihnim în câte o staţiune şi stăteam câteva zile... până după Revelion! Ajun­geam cam la 28-29 decembrie, că­utam cu mare greutate locuri de cazare, că mai toate erau rezervate de mult, şi ne şi gândeam cum şi unde vom face Revelionul, şi bineînţeles împreună cu Nelu Bastea pregăteam concertele pe care le susţineam imediat după sărbă­toarea trecerii dintre ani!

Cazare am găsit la Pârâul Rece, dar nu prea dădeam pe acolo că eram mai tot timpul plecaţi cu petrecerile de care ne era tare dor, având în vedere programul nostru foarte încărcat din timpul anului. Eu am fost însoţit de Gabi, soţia mea, şi de băiatul nostru Mihnea Valentin în vârstă de doar 7 ani! Revelionul l-am petrecut la Casa de Cultură, într-o sală mare, pregătită de noi, ornată senzaţional tot de noi, iar de mâncare pregăteau fetele... Mai făceam rost şi noi din zonă, alergând de la Sinaia până la Braşov, căutând prin magazine, pe la particulari, pe la cunoştinţe, şi în final aveam cam tot ce ne trebuia, că prea mult nu ne doream... Petrecerea să fie mare şi să ţină mult!

De dormit nu dormeam aproape deloc, de cântat cântam mai tot timpul, pe unde se apuca, fără ca ceva să fie organizat neapărat, sau Doamne fereşte, regizat! Erau cântări pentru şi între prieteni!
Într-un târziu ne-am mutat la Hotelul Bulevard, foarte aproape de Casa de Cultură! Hruşcă a alergat o zi întreagă să facă rost de un tort şi a făcut! De unul de vreo două kile jumate’, foarte frumos. "Diplomat" se chema, cu multă frişcă (de unde l-o fi găsit n-am înţeles nici acum)... Numai că atunci când a venit cu el, a vrut să aibă şi o apariţie deosebită, şi a deschis uşa cu piciorul, a făcut o fandare ridicând tortul în sus, tort care i-a alunecat din suport, din mână, direct pe parchet, pe jos, împră­ştiindu-se peste tot! Noi am amuţit, am început să mai salvăm câte ceva într-o farfurie, dar mare lucru n-am reuşit, aşa că 80% din el s-a dus la coşul de gunoi, noi ră­mâ­nând cu părerea de rău şi cu gân­dul că am fi putut mânca un mare tort de Revelion!

Petrecerea pentru mine şi Ştefan a durat de la 18:00 la 21:00, când a trebuit să ne urcăm în maşină şi să mergem la marele Palat Expo­ziţional, unde obligatoriu trebuia să fim şi să cântăm că de nu ne du­ceam rămâneam fără atestate! Am ajuns, am aşteptat, ne-am enervat, într-un târziu am şi cântat, ne-am reîntors, dar ora era deja trei, ora la care domnii artişti s-au apucat şi ei să bea câte o horincă (vezi palincă de Maramureş), două ho­rinci, trei horinci, că doar condu­când amândoi, unul la dus şi altul la întors, nu puteam pune nimic pe limbă, că Miliţia nu ierta!

În acea perioadă, după câte îmi aduc eu aminte, oamenii se distrau când era vorba de distracţie! Numai că noi ne făceam distracţia, noi căutam să avem câte ceva de pus pe masă, noi rezolvam tot, nu fără dificultate! Dar într-un sfârşit reuşeam! Numai bine! Nici nu ne trecea prin minte că lucrurile aveau să se schimbe radical după un an! Libertatea, democraţia, prosperitatea, ...alea, alea... aveau să vină mai târziu, dar sigur! ...Acum mă uit la televizor şi nu înţeleg mare lucru din câte se întâmplă. Oamenii se ceartă de câteva zile, de câteva luni. Cine vine în capu’ trebii, în fruntea bucatelor, cine vine ministru, premier, terţier, cine ar urma să dea cu asfalt, cine ar urma să aibă grijă de bănci, cine să facă autostrade (sau autostrăzi, că nu s-a stabilit încă), politichie... Şi asta numai ca nouă să ne mergă mai bine, din ce în ce mai bine!