Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
In camera intesata cu carti, se aud in surdina colindele lui Hrusca. 'Tu nu esti profa de mate!', ma intampina in pragul usii Calin si ochii lui mari, albastri si uimiti, iscodesc fiecare trasatura a fetei mele. 'Cum te cheama?', spune el zambind si da mana cu mine. 'Mie imi place sa lucrez pe calculator si sunt pasionat de aparatele foto. Vrei sa iti fac o poza? Spune: branzaa', isi ia rolul in serios si se ghemuieste langa mine, ca sa imi arate rezultatul talentului sau. Mama si tata, asezati pe scaunele in jurul unei mese scunde, il privesc cu drag si cu mandrie. Pentru fiul sau, Adrian Sobaru a strigat in gura mare 'Libertate'. Pentru el, s-a aruncat in gol de la balconul Parlamentului, doar-doar ochii buimaci ai alesilor s-or deschide odata, pentru a putea vedea drama prin care trec oamenii cu copii bolnavi, parinti, care, constienti de neputinta lor, intra in deznadejde si disperare. 'Niciodata nu am facut nimic pentru mine. Eu nu contez. Tot ce mi-am dorit este sa las ceva in urma, sa se simta si sa se vada o schimbare in bine. Eu stiu de-acum ce las in urma mea, dincolo de gestul pe care l-am facut: copiii mei, pe Alexia si pe Calin. Vreau sa arat ca autismul de care sufera baiatul meu poate fi transformat in ceva minunat, iar Calin va fi exemplul viu'. Vorbele barbatului subtirel, cu ochi blanzi capata ecou in mintea baiatului. 'Se implineste un an de la ziua aia, in care tati a facut gestul', spune copilul de 16 ani si repeta fraza la nesfarsit, ca si cum ar citit-o dintr-o pagina de ziar, pe care vrea sa o inteleaga. 'Eram intr-un supermarket si el, cu ochii in lacrimi, mi-a spus: "tati, s-au scumpit toate lucrurile, ce grea e viata, tu ai facut acel gest ca sa ajuti lumea, ca sa traiasca mai bine'. Am inceput sa plang si i-am spus printre sughituri ca nu asta trebuie sa fie problema lui, el trebuie doar sa fie cuminte si sa invete', isi aminteste barbatul.
Adrian Sobaru vorbeste rar. Si apasat. Nu povesteste prea mult despre vartejul ametitor in care el si sotia sa traiesc, nici despre fuga dintr-o parte in alta, de la serviciu la scoala fetitei, apoi acasa si de acolo cu baiatul, ba la scoala, ba la psiholog sau la meditatii. "Mi-as dori ca in fiecare zi sa pot transforma 45 de minute intr-o ora si jumatate. Poate asa as reusi sa o aduc linistit pe Alexia de la scoala, sa ii dau sa manance si apoi sa ma duc cu Calin la liceu. O zi stau eu cu el in clasa, o zi sotia. La inceput, tot ce ne doream era sa stea linistit in banca si sa ia note de trecere. Acum, cu fiecare zi, ramanem uimiti de minunea pe care o avem langa noi'. Programul zilnic incepe inca de la 6:00 dimineata si se sfarseste abia tarziu in noapte, pe la 12:00, 1:00, dupa ce parintii se uita peste notitele luate in timpul orelor lui Calin, insemnari legate de comportamentul lui si pe care trebuie sa le transmita mai departe psihologilor cu care copilul lucreaza. Dupa usi trantite in nas, dupa vorbe care doar ii alungau din scoala si le faceau inima sa tremure, dupa cure de medicamente care-l transformau in leguma, dupa ani de stat la o scoala speciala, intr-un colt, cu rebusuri in brate, nebagat in seama de nimeni, parintii au reusit sa-l inscrie pe Calin la o scoala de masa, in sistem Waldorf. "Cand am ajuns aici, el stia matematica la nivel de aritmetica. A trecut doar un semestru din clasa a IX-a si Calin rezolva exercitii pe care eu nu stiu sa le fac, uneori intrecandu-i pe colegii sai. S-a intamplat la un test la matematica, ca un coleg sa ia nota 4, iar Calin nota 7. Cand cei din clasa l-au intrebat ce nota a luat, nu le-a venit sa creada: "cum 7, inseamna ca notele sunt gresite, Calin ia numai nota 10!', povesteste tatal copilului si vocea-i tremura de emotie. Cine ar fi crezut ca baiatul avea sa vorbeasca engleza cu un accent britanic, asemenea unui student la limbi straine, in numai 5 luni de exersat? Cine s-ar fi gandit ca la istorie va rezolva un test de jumatate de ora in numai cateva minute, ca daca s-ar prezenta la concursul "Vrei sa fii milionar?', s-ar imbogati, odata cu raspunsurile corecte pe care le da intr-o clipita? Sau ca el va fi cel care va realiza un film despre ziua scolii lui, unde s-a semnat cu mandrie "Regizor Calin Sobaru'? Pe toate le povesteste tatal si, parca, nici lui nu-i vine a crede. Daca in trecut mergea pe varfuri, nu manca singur, nu se imbraca singur, era agitat, nu se putea concentra mai mult de 20 de minute, acum citeste carti intregi despre calculatoare, despre noua tehnologie, descopera programe pe calculator pe care le desluseste imediat, si, la scoala, are curajul si poate "inconstienta si naivitatea unui suflet pur', dupa cum spune tatal sau, de a se ridica in picioare si de a lua apararea, atunci cand un coleg este certat de profesor: "Doamna profesoara, Andreea este o fata tare buna si invata bine, nu trebuia sa o faceti sa planga'.
Calin isi face de lucru pe langa noi si imediat isi baga privirea in aparatul colegei mele. "Protestul de la Jean Monet', striga el, zarind pe ecran fotografia. "Tot ce se intampla acolo este din cauza ca parintii au prea multi bani', ne explica Calin si devine serios. "Adica parintii muncesc mult ca sa castige bani si nu ii mai supravegheaza pe copii', il completeaza mama si Calin aproba hotarat, dupa care incepe sa ne enumere calitatile aparatului nostru de fotografiat. "Eu vreau sa ma fac programator IT', zice el si ne povesteste experienta pe care a avut-o la intalnirea cu diversi specialisti IT. 'Au ramas uimiti sa constate cat de multa informatie are stocata in creier. Conversatia cu ei a fost ca o explozie de date', spune Adrian Sobaru. La 4 ani, baiatul stia sa citeasca, dar d-abia vorbea. Tatal a vazut ca este fascinat de magneti si a inceput sa-i cumpere din aceia care aveau si un mesaj scris. Asa a inceput copilul sa descifreze scrisul. Cum vedea un ziar, cum statea cu el in brate ore intregi, invartind foile pe toate partile. Atunci, tatal i-a decupat cuvinte care incep cu fiecare litera a alfabetului si i le-a lipit intr-un caietel. Calin il lua, il studia, pana cand singur a reusit sa citeasca tot ce tatal sau adunase intre pagini. Astea-s multumirile lui Adrian Sobaru. Continua sa-si cumpere haine de la second-hand cu 5 lei kilogramul si strange bani pentru a-i cumpara lui Calin aparatura care sa-i stimuleze inteligenta, pentru a-i plati meditatiile la matematica, la germana si la limba romana. Nu regreta nimic din ce s-a intamplat in iarna anului trecut. Multi l-au judecat. Si i-au pus in carca semnificatii ale gestului, nici pe departe adevarate. Ba ca ar fi facut-o pentru bani, ba ca mintea-i subrezita, ba ca sa devina erou. Barbatul s-a lovit la cap, izbindu-se de bancile acelea masive si tari ca piatra, a trecut printr-o operatie incredibil de grea, dar a ramas acelasi. Si acum se zbate in greutati, si acum se carpeste cu ore suplimentare, si acum mananca din ce lasa copiii la masa. Realizarea cea mai mare a lui, dupa gestul facut, este ca baiatul sau se bucura de doi psihologi rasplatiti financiar de Diana Sucu. Psihologi care au facut adevarate minuni. "In rest, daca toate promisiunile si vorbele pe care le-am auzit in tot acest an, s-ar fi concretizat, acum poate ca as fi fost milionar. Sa stiti ca tot oamenii nevoiasi m-au ajutat. Am vrut sa imi fac o etajera si un dulap pentru cartile copiilor, mesterul nu a vrut sa imi ia bani, iar pentru mine astea sunt mari gesturi de bunatate pe care si eu, la randul meu, incerc sa le duc mai departe. Si, cum aud de un caz care ma impresioneaza, incerc, din putinul meu sa-i fiu alaturi. Pentru a-i ajuta cu adevarat, copiii cu autism trebuie tratati ca fiind normali, eu asa am incercat sa ma port cu fiul meu'.
Printre cataloage cu animale, printre liste cu instructiuni lipite pe pereti de cele doua psiholoage, printre flori si un porcusor de Guineea ingrijit de cei doi copii, Adrian si Madalina par cei mai fericiti parinti. Cand zambesc, cearcanele dispar, dezamagirile se topesc in ochii vioi ai Alexiei si in parul blond al flacaului de 16 ani. Raman doar gesturile de afectiune si convingerea ca fiul lor, Calin, va deschide, in sfarsit, poarta acelei lumi pentru care tatal sau s-a urcat pe balustrada Parlamentului si a strigat "Libertate'.
Citește pe Antena3.ro
