Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Prejudiciul în dosarul terenurilor din Băneasa, aparţinând Universităţii de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară, nu a fost stabilit nici până acum de către Curtea de Apel Bucureşti, cu toate că, peste câteva zile, se încheie anul 2018, iar sentinţa definitivă pe latura penală a acestei cauze a fost pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la sfârşitul lunii august a anului trecut. Modul în care se derulează procesul privind latura civilă, disjunsă din dosarul penal încă din anul 2016, este unul de-a dreptul halucinant. Au avut loc nu mai puţin de 61 de termene de judecată, pe fondul cauzei, majoritatea fiind soluţionate cu amânări, reprogramări sau au constituit termene în care s-au judecat nenumăratele cereri de recuzare a judecătorului Ion Tudoran. În paralel, au fost deschise cauze conexe, vizând ridicarea măsurilor asigurătorii instituite de DNA, nesoluţionate nici ele până în prezent. Mai mult, pe parcursul judecării acestui dosar-mamut, au fost dispuse câteva amenzi judiciare, care, în contestaţie, au fost anulate. În acest timp, inculpaţii din dosar, condamnaţi definitiv, printre care se află şi magnatul Puiu Popovicu, au epuizat absolut toate căile de atac din România, iar unii dintre ei au apelat la instanţele de arbitraj internaţionale.
61 de teremene de judecată i nicio soluţie concretă măcar pe fond, în dosarul aflat pe rolul Secţiei I Civilă a Curţii de Apel Bucureşti, care ar trebui să stabilească prejudiciul cauzat statului de către grupul de firme controlat de Puiu Popoviciu în afacerea celor 224 de hectare de teren din nordul Capitalei, pentru care omul de afaceri a fost condamnat, în vara anului trecut, la şapte ani de închisoare printr-o sentinţă definitivă a Înaltei Curţi.
În 23 iunie 2016, judecătorul Ion Tudoran, care a pronunţat pe fond, condamnările în acest dosar, a decis că nu poate judeca, laolată cu cest fond, şi latura civilă, decizând să disjungă cauza şi să constituie un nou dosar, tot la Curtea de Apel Bucureşti, pe care să-l judece tot el. Ei, bine, în 2016, au avut loc opt termene de judecată, după care, în 2017, anul în care latura penală soluţionată a ajuns, în apel, la Curtea Supremă, a fost soluţionată definitiv, s-au mai scurs alte 25 de termene de judecată. De asemenea, fără niciun verdict. Anul acesta, procesul a durat, până acum, 28 de termene de judecată, ultimul având loc chiar ieri. Toate cu amânări. Numai de la încheierea vacanţei judecătoreşti din acest an, procesul a cunoscut 12 termene de judecată, amânate pentru acordarea unor termene în vederea luării la cunoştinţă a înscrisurilor depuse la dosar, pentru soluţionarea cererii de abţinere a judecătorului de caz şi a cererilor de recuzare la adresa acestuia, sau pentru lipsă de apărare, Din data de 31 octombrie, timp de şase termene de judecată, inclusiv în cadul celui de ieri, instanţa a amânat succesiv pronunţarea.
Procese… pe lângă procesul principal
Astfel soluţionarea laturii civile din acest dosar bate pasul pe loc de cel puţin 15 luni şi jumătate calendaristice de la momentul în care latura penală a fost soluţionată în calea de atac de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. La Curtea de Apel Bucureşti, în schimb, în această speţă, altele par a fi priorităile. Pe lângă dosarul iniţial, nr. 4445/2/2016, disjuns, la 26 iunie 2016, din dosarul nr. 9577/2/2012, au apărut cauze conexe care au tras, la rândul lor, de timp.
Prima cauză a fost înregistrată, tot la Secţia I Penală a Curţii de Apel Bucureşti, în data de 5 decembrie 2017, sub numărul 445/2/2016/A1, în care companiile controlate de Puiu Popoviciu, Băneasa Investments SA şi Băneasa Business and Technology Park SA au formulat o plângere împotriva măsurilor asigurătorii instituite de parchet. Cauza a fost soluţionată în 6 decembrie 2017, când instanţa a respins cererile de ridicare a sechestrului asigurător, încă din 23 august 2012. Apoi, tot la Secţia I Penală de la Curtea de Apel Bucureşti, inculpaţii din dosar au formulat, în 13 decembrie 2017, o altă cerere pri care au contestat, pe persoană fizică, măsurile asigurători instituite. Această cauză, înregistrată sub numărul 4445/2/2016/A2, pare mai greu de soluţionat, deoarece, din 13 decembrie 2017, până în prezent, a făcut obiectul a nu mai puţin de 16 termene de judecată, iar procesul continuă, din acest punct de vedere.
Iniţial, cauza a fost amânată pentru pregătirea apărării, după care s-a dat termen pentru soluţioarea încă unei cereri de recuzare a judecătorului. Apoi, de la începutul acestui an, soluţionarea unor capete de cerere cu privire la instituirea măsurilor asigurătorii a fost amânată de trei ori, pentru ca, la termenul din 23 februarie, să fie prorogată pronuţarea. Mai mult din data de 5 martie, până în 15 octombrie 2018, instanţa a amânat succesiv, de zece ori, pronunţarea în această cauză conexă dosarului principal, nemaifiind dat un nou termen de judecată.
Citește pe Antena3.ro
Controversă privind suprafaţa terenurilor şi amenzile anulate
Pe lângă toate aceste termene amânate, despre care am făcut vorbire mai sus, Curtea de Apel Bucureşti a mai avut de clarificat şi alte aspecte, de ordin sancţionatoriu, care au legătură indirectă cu cauza principală. Spre exemplu, pe fondul dosarului disjuns, la termenul din 15 iunie 2018, Curtea de Apel Bucureşti a decis să apice câte o amendă judiciară, în cunatum de câte 3.000 de ei fiecare, pe numele directorului Penitenciarului Rahova, Denis Alexandru Darie, dar şi în sarcina Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară a Municipiului Bucureşti. Atât Darie, cât şi OCPI au cerut, tot Curţii de Apel Bucureşti, anularea amenzilor. În 21 august, instanţa a admis cererile, a anulat amenzile, iar cheltuielile de judecată au rămas în sarcina statului.
Ulterior, la termenul din 17 iulie 2018, instaţa de fond a decis să mai amendeze încă o dată Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Bucureşti cu suma de 5.000 de lei, pe care OCPI a contestat-o, de asemenea. Sancţiunea a fost anulată în instanţă în data de 13 septembrie. Problema Oficiului de Cadastru ar fi aceea că a prezetat date cu privire la suprafaţa terenurilor agricole, intrate de la Academia de Ştiinţe Adronomice şi Medicină Veterinară Bucureşti, în capitalul social al SC Băseasa Investments SA, pe care, astăzi, s-au construit celebrul Mall şi cartierul rezidenţial de lux din Băneasa. În rechizitoriu. DNA reţine o suprafaţă de 224 de hectare, cifră care se regăseşte şi în documentele de la Primărie sau de la Registrul Comerţului. Oficiul de Cadastru, însă, susţine că, din măsurători, suprafaţa este cu două hectare mai mare, respectiv de 226 de hectare.
Acţune împotriva statului român, la Washington
În timp ce justiţia din România se chinuie de doi ani de zile să stabilească exact suma cu care Puiu Popovicu a fraudat statul, având în vedere că există deja o condamnare definitivă pentru acest lucru, omul de afaceri nu stă deloc cu mâinile în sân. În vara acestui an, Popovicu a dat în judecată statul român la Centrul Internaţional de Reglementare a Disputelor privind Investiţiile, cu sediu la Washingtin, for care funcţionează pe lângă Banca Mondială. Acţiunea a fost depusă de offshore-urile cipriote Bladon Eterprises Limited şi Germen Properties LTD, controlate de Popoviciu, căsuţe poştale care administrează mai multe afaceri în România, cum ar fi Belvedere Development, Comalimet SA, Hetrăstrău SA şi ADS Mioriţa SA, ultimele trei având legătură directă cu grupul de firme Băneasa. Plângerea offshore-urilor cipriote îi vizează pe preşedintele României, pe primul ministru şi pe miniştrii de justiţie şi de finanţe şi face referire la faptul că România a încalcat un tratat bilateral încheiat, în 1991, cu Republica Cipru, care vizează protejarea reciprocă a investiţiilor.
În 2017, Parlamentul a adoptat o lege prin care a denunţat toate acordurile bilaterale de acest gen semnate cu ţări membre ale Uniunii Europene, deoarece acestea sunt incompatibile cu legislaţia Uniunii Europene. Plângerea se referă la faptul că, prin sechestrele asigurători institute de DNA şi menţinute de instanţe în dosarul Băneasa, pune în dificultate derularea operaţunilor economice derulate de aceste căsuţe poştale în România
În ţară, au fost epuizate toate căile extraordinare de atac
Iată, aşadar, cum, dosarul din România se mişcă cu viteza melcului. Asta, în ciuda faptului că, în augst 2017, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a fost pronunţată sentinţa de condamnare la închisoare cu executare a rămas definitive, iar o parte dintre inculţai află în spatele gratiilor, iar alţii aşteaptă să vadă dacă vor fi extrădaţi sau nu în România. De atunci, însă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a mai soluţionat două etape ale acestei poveşti. Respectiv, au fost respinse definitiv atât contestaţia în anulare formulată de Puiu Popoviciu, cât şi recursul în casaţie formulat de tot lotul de inculpaţi din acest dosar. Nemulţumit de condamnarea la şapte ani de închisoare, dispusă de Secţia Penală de la instanţa supremă, prin Hotărârea definitivă nr. 266/2017, omul de afaceri Gabriel Aurel Popoviciu a formulat, în data de 30 august 2017, o contestaţie în anulare a acestei decizii. Înalta Curte s-a pronunţat rapid, în nici trei luni, respingând, la data de 17 noiembrie 2017, contestaţia în anulare, ca neîntemeiată.
Pe de altă parte, toţi inculpaţii condamnaţi definitiv, în vara anului trecut, precum şi părţile responsabile civilmente, au formulat, de asemenea, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, un recurs în casaţie împotriva aceleiaşi Hotărâri nr. 266/2017. Recursul în casaţie a fost înregistrat în 27 februarie 2018, iar la 30 martie, completul de judecată a admis, în principiu, calea de atac extraordinară şi, trei luni mai târziu, respectiv pe data de 8 iunie 2018, Înalta Curte a respins ca nefondate recursurile în casaţie declarate de inculpaţi, decizia fiind una definitivă.
Amânări, recuzări, abineri şi contestaţii fără număr. Aşa poate fi caracterizat procesul de la Curtea de Apel Bucureşti care, de doi ani şi jumătate, nu reuşeşte să stabilească prejudiciul cauzat de grupul Popoviciu în dosarul Băneasa
Nici măcar instituirea măsurilor asigurători, contestată de inculpaţi şi de părţile civile, nu a fost soluţionată. Singurele hotărâri pronunţate au vizat anularea unor amenzi primite de directorul Penitenciarului Rahova şi de Oficiul de Cadastru Bucureşti
