Cine sunt evazioniştii pe care vor să-i albească tehnocraţii

Proiectul de Ordonanţă de Urgenţă, pentru modificarea Codului Fiscal, iniţiat, pe şest, de către secretarul de stat din Ministerul Finanţelor, Gabriel Biriş, şi renegat de ministrul de resort, Anca Paliu Dragu, conţine mai multe surprize decât încercarea de îngenunchere a liber-profesioniştilor. Una dintre modificările propuse vizează o amnistie fiscală, în stil “tehnocrat” care, dacă va fi adoptată, riscă să „albească” multe din dosarele penale ce au ca obiect săvârşirea unor infracţiuni de evaziune fiscală. În controversatul proiect se prevede faptul că persoanele care deţin un patrimoniu net a cărui provenienţă nu poate fi justificată îl pot declara, până la sfârşitul lunii martie a anului viitor, prin achitarea unui impozit de 16%, pentru ca apoi să intre în legalitate. Dacă va fi legiferată, măsura intră în contradicţie cu o altă lege în vigoare. Este vorba despre Legea privind prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, care sancţionează cu închisoarea ascunderea de bunuri sau de sume de bani impozabile sau taxabile. În urma scandalului, Gabriel Biriş a demisionat, ieri, din funcţia de secretar de stat.

Pentru cine se pregăteşte o astfel de amnistie fiscală? Este lesne de înţeles chiar din textul propunerilor făcute de secretarul de stat demisionar Gabriel Biriş, şi anume contribuabilii care au un patrimoniu de cel puţin un milion de euro. Albirea banilor negri, măsură fără precedent în Europa, riscă să arunce în aer importante dosare de evaziune fiscală instrumentate de parchete şi ajunse pe rolul instanţelor de judecată.
Ofertă de nerefuzat: ai bani negri? Te ajută statul să îi „albeşti”
Potrivit Proiectului de Ordonanţă de Urgenţă pentru completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul Fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, iniţiat de echipa coordonată de secretarul de stat demisionar din Ministerul Finanţelor, Gabriel Biriş, apar noi reglementări cu privire la declararea şi impozitarea veniturilor a căror sursă nu a fost identificată. Adică a veniturilor din aşa-numită zonă „gri”. Astfel, „orice venituri constatate de organele fiscale, a căror sursă nu a fost identificată, se impun cu o cotă de impozitare de 75%, aplicată asupra bazei de impozitare ajustate”. Altfel spus, furi cât poţi şi, dacă eşti prins, rămâi cu 25% şi nepedepsit. Mai mult, cu privire la declararea parţială a patrimoniului şi impozitarea sumelor ce nu pot fi justificate prin venituri impozabile, noile reglementări, dacă ar fi să intre în vigoare, ar da posibilitatea contribuabililior aflaţi în acesată situaţie să-şi „albească” patrimoniul net.
Prin patrimoniul net se înţelege, potrivit textului proiectului de Ordonanţă, diferenţa dintre drepturile şi datoriile ce pot fi evaluate în bani şi aparţin unei persoane fizice.  
„Contribuabilii care deţin, la data de 31 decembrie 2016, un patrimoniu net de cel puţin 4.500.000 de lei au obligaţia să depună, până cel târziu la data de 31 martie 2017, o declaraţie de patrimoniu (…). Contribuabilii care, la data de 31 decembrie 2016, nu deţin un patrimoniu net de cel puţin 4.500.000 de lei, dar care, ulterior, depăşesc această valoare, au obligaţia să depună declaraţia de patrimoniu nu mai târziu de data de 25 ianuarie a anului următor depăşirii valorii de 4.500.000 de lei”. Ce se înţelege din acest paragraf? Că veniturile mai mari de un milion de euro, nedeclarate până în prezent, şi a căror proveniență nu poate fi justificată prin veniturile obţinute şi declarate, pot fi declarate până în luna martie a anului viitor. 
Dai un impozit micuț şi scapi
Care este „bonusul” declarării acestor venituri? Amnistia fiscală, tradusă altfel de către iniţiatorul acestor modificări. La capitolul „impozitarea sumelor ce nu pot fi justificate”, introdus în acest proiect de Ordonanţă, se arată că, în cazul în care patrimoniul net nu poate fi justificat în totalitate prin venitul impozabil, neimpozabil sau scutit de taxe, contribuabilul în cauză are obligaţia să declare suma pentru care nu poate justifica provenienţa. Dincolo de faptul că aici intervine o fractură de logică, statul cerând cuiva care realizează câştiguri “la gri” (aici putând intra orice categorie de venituri ilicite, de la mită, sume privenite prin infracţiuni etc.) să le declare.
Însă, dacă există cineva care este dispus să declare aceste valori, atunci, pentru suma care nu poate fi justificată de către contribuabil, acesta datorează, potrivit propunerilor lui Gabriel Biriş, un impozit de 16 la sută, dar pe care trebuie să-l plătească până cel târziu la data de 31 martie 2017. Acum vine cireaşa de pe tort: „Pentru această obligaţie, contribuabilul nu datorează dobânzi şi penalităţi de întârziere”. 
Dacă, totuşi, contribuabilul în cauză nu achită până la sfârşitul lunii martie a anului viitor această cotă de impozitare, statul îi „albeşte” oricum veniturile nejustificate, prin aplicarea unei cote de impozitare de 75 de procente. 
De răspuns: ce facem cu Legea privind combaterea evaziunii fiscale?
Orice venit nedeclarat la organul fiscal constituie infracţiune de evaziune fiscală. Odată declarat, venitul devine „alb”, nepedepsibil din punct de vedere penal de legea care reglementează combaterea şi sancţionarea evaziunii fiscale. 
Legea 241/2005, actualizată, aflată în vigoare şi utilizată în toate dosarele penale aflate în fază de urmărire penală sau de cercetare judecătorească, arată, în cuprinsul articolului 9, faptul că este infracţiune de evaziune fiscală ascunderea de bunuri ori de sume de bani impozitabile sau taxabile. Fapta se pedepseşte cu închisoarea de la doi la opt ani şi cu interzicerea unor drepturi. 
Constituie tot infracţiune de evaziune fiscală şi tot cu închisoarea de la doi la opt ani şi interzicerea unor drepturi omisiunea în tot sau în parte a evidenţierii în actele contabile sau în alte documente a operaţiunilor comerciale sau a veniturilor realizate.
Modificările la Codul Fiscal vin astfel în contradicţie flagrantă cu legea. Chiar şi legiuitorul, atunci când a gândit regimul sancţionator al faptelor de evaziune fiscală, a proiectat un sistem prin care cei cercetaţi şi trimişi în judecată să poată achita prejudiciile, scăpând, astfel, cu o sancţiune mai puţin drastică. 
Astfel, Legea 241/2005 actualizată arată că, dacă s-a produs, prin infracţiunea de evaziune fiscală, un prejudiciu mai mare de 100.000 de euro, limita minimă a pedepsei se majorează cu doi ani. În cazul în care prejudiciul este mai mare de 500.000 de euro, limita minimă a pedepsei aplicate se majorează cu trei ani. Dar, în cazul săvârşirii unei infracţiuni de evaziune fiscală, prevăzută de legea în vigoare (inclusiv cea de a ascunde bunurile sau veniturile), dacă, în cursul urmăririi penale sau a judecăţii, până la primul termen de judecată, învinuitul sau inculpatul achită integral prejudiciul, limitele pedepsei se reduc la jumătate. Dacă prejudiciul recuperat este de până la 100.000 de euro, se poate chiar aplica o pedeapsă cu amendă, iar dacă prejudiciul recuperat este de până la 50.000 de euro, se poate aplica o pedeapsă administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar al persoanei în cauză. Proiectul în cauză este şi mai blând, de vreme ce statul se va „bucura” doar de colectarea unei cote de 16 la sută aferente veniturilor a căror provenienţă nu poate fi justificată, fără aplicarea unei alte sancţiuni.

Pe cine ajută aceste modificări ale Codului Fiscal
Dosarele penale instrumentate în ultima perioadă de DNA, dar şi de celelalte unităţi de parchet din România au în centrul lor, majoritatea, sume de bani a căror provenienţă nu poate fi justificată din punct de vedere legal. Sumele vehiculate în aceste dosare sunt de-a dreptul ameţitoare. Fiind vorba de dosare de evaziune fiscală, statul român, prin ANAF sau Ministerul Finanţelor, s-a constituit parte civilă, cerând ca, la sfârşitul proceselor penale, prejudiciile să fie recuperate. Există, însă,  posibilitatea, pe care mai mult ca sigur iniţiatorul acestor modificări la Codul Fiscal le-a prevăzut, ca sume importante de bani, produse prin infracţiuni, să fi fost mutate în conturi offshore sau preschimbate în proprietăţi în paradisuri fiscale ori în state cu care România nu are încheiate tratate de specialitate. Un exemplu în acest sens îl reprezintă Dosarul „Microsoft”, unde procurorii au stabilit că o parte din şpaga pe care Dinu Pescariu i-a dat-o lui Dorin Cocoş a fost transferată într-un cont al surorii manelistului Jean de la Craiova, proprietara din acte a restaurantului cu specific românesc din Dubai. Tot din Dosarul „Microsoft”, reiese clar cum anumite plăţi, de milioane de euro, au fost făcute, la negru, către societăţi comerciale străine, care au livrat materiale electorale, în 2009, pentru Partidul Democrat Liberal şi campania prezidenţială a lui Traian Băsescu. Toate aceste sume, importante, nu pot fi justificate. Odată declarate, până la 31 martie 2017, sume similare vor deveni oficiale şi vor fi impozitate, statul nemaiavând motive să ridice alte pretenţii, potrivit proiectului de ordonanţă. 

Iniţiatorul, posesor de offshore-uri în Cipru
O altă categorie de venituri care nu au fost declarate până în prezent la organele fiscale din România sunt sumele virate în căsuţele poştale din paradisurile fiscale. Scandalul general de Panama Papers descrie în mod clar aceste operaţiuni. În România, au apărut deja nume celebre de oficialităţi sau VIP-uri din lumea afacerilor care utilizează offshore-urile pentru a ocoli plata taxelor şi impozitelor către statul român. Un deţinător de astfel de offshore-uri este chiar iniţiatorul proiectului de Ordonanţă de Urgenţă pentru modificarea şi completatea Codului Fiscal, Gabriel Biriş. „Jurnalul Naţional” şi Antena 3 au dezvăluit, la începutul acestui an, reţeaua de căsuţe poştale cipriote la care a fost sau încă este conectat secretarul de stat demisionar din Ministerul Finanţelor. 
Gabriel Biriş a intrat în atenţia opiniei publice la începutul acestui an, când a fost „taxat” de presă pe marginea faptului că, în declaraţia de avere din anul 2012, a specificat faptul că deţine acţiuni la un offshore cipriot, Fusilier Limited. Întrebat despre această căsuţă poştală, Biriş a recunoscut că o deţine în prezent în proporţie de 100%, dar că nu derulează niciun fel de activitate cu această companie. Acest offshore, însă, activează bine mersi în domeniul restaurantelor din Bucureşti. Deţinând tot pachetul de acţiuni în cadrul firmei SC Moustache Investment SRL, companie înregistrată în data de 25 iulie 2012, societate care are domeniu de activitate înregistrat “Restaurante”, cu un rulaj, în 2014, de un milion de lei.

Dosare de evaziune fiscală cu prejudicii de sute de milioane de euro
În topul dosarelor penale instrumenate de DNA privind infracţiunile de evaziune fiscală în care statul, prin Ministerul Finanţelor, este constituit ca parte civilă, avem de-a face cu cauze răsunătoare şi prejudicii pe măsură. Astfel, în 25 iulie 2016, fostul director general al SC Fotbal Club U Craiova, Adrian Mititelu, a fost trimis în judecată pentru evaziune fiscală, într-un dosar cu un prejudiciu de 4.032.764 de lei. 
La 14 aprilie 2016, Robert Negoiţă, primarul Sectorului 3, a fost pus sub urmărire penală de către DNA pentru evaziune fiscală în formă continuată, cu un prejudiciu de 77.148.021 lei. 
În 4 decembrie 2014, DNA a extins cercetările într-un dosar în care erau puşi sub învinuire fostul preşedinte al Consiliului Judeţean Brăila, Gheorghe Bunea Stancu, şi omul de afaceri Ioan Niculae. Aici, afaceristul Saaid Baaklini a fost pus sub acuzare pentru complicitate la evaziune fiscală şi spălare de bani.
În 12 februarie 2015, afaceristul israelian Avraham Mongernstein, judecat şi într-un dosar al lui Radu Mazăre, a fost trimis în judecată într-un dosar de evaziune fiscală cu un prejudiciu estimat la 10 milioane de euro.
În 3 iulie 2014, a fost trimis în judecată celebrul dosar „Motorina”, având în centru gruparea Nemeş-Guliu, acuzaţi de evaziune fiscală şi constituirea unui grup infracţional organizat. Sorin Blejnar, fostul şef al ANAF, este judecat în acest dosar pentru complicitate la evaziune fiscală, iar prejudiciul în această cauză este de 242.642.205,44 de lei. 
Nu în ultimul rând, tot la sume a căror provenienţă legală nu poate fi justificată, se regăsesc şi cauzele ANRP. Gheorghe Stelian, care a încasat despăgubiri în cuantum de 85 de milioane de euro, vrea să dea de bunăvoie înapoi statului 60 de milioane de euro, “pe care îi are acasă”, pentru a scăpa mai ieftin în dosarul penal constituit în acest sens.