Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Anchetatorul permite sau nu dreptul la vizită, prevăzut de legislație, aprobă sau nu dreptul la muncă în centrele de deținere și poate folosi aceste pârghii ca un factor de presiune asupra celor anchetați, pentru a smulge de la aceștia mărturii sau denunțuri. Aceasta este concluzia la care au ajuns 26 de parlamentari de la AUR și de la PNL, studiind prevederile Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul urmăririi penale. Senatorii și deputații în cauză au inițiat, în acest sens, un proiect de lege prin care doresc să transfere aceste puteri, considerate a fi discreționare, din mâna procurorului care face sau supraveghează urmărirea penală, în cea a judecătorului. Tocmai pentru a fi evitate formele de abuz pe care procurorii le pot utiliza pentru a profita de starea de lipsire de libertate a unui arestat, pentru a obține probe „culese în mod neloial”. Ei, bine, deși legea a primit avize de legalitate, la votul politic ea a picat. Mai întâi în două comisii, după care, la votul din Plenul Senatului, unde PSD, PNL și UDMR și-a dat mâna cu aleșii USR pentru a trânti această propunere legislativă.
Pentru a înțelege exact în ce constă posibila presiune pe care un procuror o poate exercita asupra unei persoane arestate, este bine de aflat ce prevede legislația în vigoare. Articolul 110, alineat 2, din Legea 254/2003 prevede că „dreptul persoanei arestate preventiv în cursul urmăririi penale de a primi vizite și de a comunica cu mass-media poate fi realizat numai cu acordul procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală”. În proiectul de lege inițiat și respins de Senat se propune modificarea acestei prevederi, în sensul că „limitarea dreptului persoanei arestate preventiv în cursul urmăririi penale de a primi vizite și de a comunica cu mass-media poate fi realizată doar de către judecătorul de supraveghere a privării de libertate, motivat la cererea procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală”.
La articolul 112, alineat 1, din legea în vigoare, se prevede că „persoanele aflate în centrele de reținere și de arestare preventivă pot presta muncă neremunerată, la cererea lor, în interesul locului de deținere, cu acordul procurorului”. Propunerea de modificare vizează ca această prestare a muncii să se facă „cu acordul judecătorului de supraveghere a privării de libertate și cu informarea procurorului”.
Dreptul la muncă în centrele de reținere și arestare preventivă
Proiectul de lege depus la Parlament are în vedere și schimbarea alineatului 2 al articolului 112 din legea în vigoare, în sensul că „persoanele aflate în centrele de reținere și arestare preventivă pot fi retrase de la muncă, din motive ce privesc organizarea internă a locului de deținere, ori în cazul în care este pusă în pericol siguranța centrului, cu informarea judecătorului de supraveghere a privării de libertate și a procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală”. Forma actuală a legii prevede doar „cu informarea procurorului”.
De asemenea, inițiatorii doresc modificarea alineatului al treilea al aceluiași articol, în sensul că „selectarea pentru muncă a arestaților preventiv, precum și retragerea de la muncă se dispun exclusiv prin decizie a centrului de reținere și arestare preventivă”. Forma în vigoare a acestui alineat prevede că „măsura scoaterii de la muncă se dispune prin decizie a șefului centrului de reținere și arestare preventivă”.
Nu în ultimul rând, propunerea legislativă vizează și modificarea articolului 115, alineat 2, din legea în vigoare, în sensul că „persoanele arestate preventiv, aflate în curs de judecată, care au fost selecționate pentru a presta activități în interesul centrului pot fi menținute, cu acordul lor și cu avizul judecătorului de supraveghere a privării de libertate, pe o perioadă de maximum 12 luni, în centrul de reținere și arestare preventivă”. Forma în vigoare prevede această posibilitate doar pentru 6 luni.
Document: Legea permite procurorului să obțină denunțuri sau mărturisiri forțate
Proiectul de lege este inițiat de deputații AUR George Simion și Georgel Badiu și a fost semnat de încă 23 de senatori și deputați AUR, la care se adaugă deputatul PNL Dumitru Flucuș. Iar expunerea de motive invocă o practică periculoasă a procurorilor, care profită de forma în vigoare a legii ce se dorește a fi modificată în sensul celor arătate mai sus. În acest document se arată că „în mod eronat și de neînțeles pentru un stat care clamează lupta pentru respectarea drepturilor omului, legea introduce dreptul procurorului de a dispune după bunul plac de persoana privată de libertate, în sensul interzicerii dreptului la vizită și a dreptului la muncă”.
Potrivit inițiatorilor, „retragerea unor drepturi reprezintă interes din rațiuni de menținere a siguranței deținerii. Or, este cert că în actuala formă a legii, procurorul dispune fără limite de persoana celui reținut sau arestat, având la îndemână o pârghie de constrângere, care poate fi folosită pentru obținerea unor mărturisiri sau denunțuri forțate, ori ca o formă de pedepsire pentru lipsa de cooperare în ancheta penală. Aceste rațiuni de anchetă penală exced limitele rezonabilului. În astfel de condiții se poate concluziona că se urmărește, de fapt, obținerea unor probe prin mijloace neloiale, ba chiar în afara legii. Intervenția procurorului în ce privește administrarea locurilor de deținere creează suspiciunea unei ingerințe nepermise a acestuia și înfrângerea principiilor de drept. Această intervenție nu poate fi înțeleasă decât ca exercitarea unor presiuni asupra persoanei inculpate într-o cauză penală, prin intermediul pârghiilor pe care legea de executare a pedepselor le permite la acest moment”.
Un mijloc legal pentru anchete abuzive
Regulamentul de aplicare a Legii 244/2013 prevede patru vizite pe lună pentru cei arestați preventiv și 6 vizite pe lună pentru minori. Iar aceste vizite au menirea asigurării unei legături cu familia sau cu alte persoane și organizații. Numai că procurorul este îndrituit să dispună asupra acordării sau nu a dreptului la vizită. „Apreciem că riscul de comitere a unor abuzuri este evident, iar o justificare logică nu poate să subziste”, arată inițiatorii proiectului de lege.
Aceștia subliniază că „restricționarea dreptului la vizită de către procuror nu are nicio legătură cu respectarea drepturilor garantate de lege și nici cu siguranța locului de deținere, ci este doar un mijloc legal de comitere a unor anchete abuzive”.
Aceeași situație, spun parlamentarii în cauză, se regăsește și în cazul activităților lucrative în centrele de reținere și arestare preventivă. „Este de neacceptat ca organul de anchetă să aibă drept de decizie în privința recrutării unui arestat la muncă sau să ia decizii cu privire la retragerea acestui drept. Ca atare, este obligatoriu a se face o distincție între competențele organelor de anchetă și cele ale administrației locului de deținere”, mai precizează documentul citat.
În opinia autorilor proiectului de lege, „se impune cât mai urgent ca aceste atribuții conferite procurorului de supraveghere să fie transferate în competența judecătorului de supraveghere a privării de libertate. Acesta are atât un rol de asigurare a legalității executării măsurii privative de libertate, cât și un rol activ de verificare a legalității activităților personalului, de cunoaștere și limitare a eventualelor încălcări ale normelor executive de către instituție și funcționari”.
Comisiile conduse de Anca Dragu și de Iulia Scântei au trântit proiectul, la Senat
Prima dată, proiectul de lege a ajuns la Senat, ca primă Cameră sesizată. Consiliul Economic și Social a remis un aviz favorabil, iar Consiliul Legislativ a dat aviz pozitiv inițiativei legislative. Însă la votul politic, lucrurile au avut o cu totul altă turnură.
Mai întâi, Comisia pentru Drepturile Omului din Senat, condusă de Anca Dragu, de la USR, a dat, cu majoritate de voturi, un aviz negativ. După care, Comisia Juridică - raportoare, condusă la acel moment de actualul judecător al Curții Constituționale Laura Iuliana Scântei, a remis un raport de respingere, care a fost supus votului în Plenul Senatului, la data de 7 iunie 2022.
Votul politic a reunit toată Puterea și jumătate din Opoziție, care au pus umărul pentru trântirea legii. Din cei 102 senatori prezenți, 92 au votat pentru adoptarea raportului de respingere. 24 au fost de la PNL, 40 - de la PSD, 6 - de la UDMR și 22 - de la USR. Împotriva raportului de respingere și pentru adoptarea legii au votat 9 senatori AUR. A existat și o abținere, a Dianei Șoșoacă.
Legea a ajuns la Camera Deputaților, care este și for decizional. Comisia Juridică trebuie să finalizeze raportul până pe data de 23 iunie.
