Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Şi-a făcut socoteala: peste 8 ani se eliberează. Condamnare pe viaţă nu înseamnă totdeauna până la sfârşitul zilelor. Nu în România, unde vieţaşii pot cere eliberarea condiţionată după executarea a 20 de ani din pedeapsă. Chirilă are în biografie 3 omoruri şi 10 violuri. Victimele sunt copii. Doar o crimă i-a fost trecută în acte. Celelalte două au fost aruncate, la repezeală, în cârca unui nevinovat care a murit la scurt timp după ce-a intrat la puşcărie. Chirilă n-are nicio treabă cu asta. Şi-a făcut calculele: când se va elibera, va avea 53 de ani. Încă bun de muncă şi de viaţă. Are deja un plan: se va duce să se angajeze la o fermă. Dar ar fi încântat să poată sta degeaba, mai ales că el crede că statul ar trebui obligat să-i dea şi lui ceva, după atâta amar de puşcărie: o pensie sau un ajutor social. Rememorarea acestei grave erori judiciare nu-l va învia pe Mihai Olariu, condamnatul de serviciu. Nu va şterge ororile suferite din amintirea copiilor violaţi de Chirilă şi nici nu-i va aduce la viaţă pe băieţii ucişi de el. Însă va aşeza lucrurile în ordinea lor firească şi va mai repara, poate, din răul făcut. Viii au nevoie de adevăr, iar morţii – de respect.
Prefaţa crimelor
19 mai 1998. Agresorul l-a acostat pe C. Adrian (13 ani) dintr-un bar aflat lângă autogara din Năsăud (judeţul Bistriţa Năsăud). Copilul se juca la aparatele electronice. Agresorul i-a promis bani, cu condiţia să-l ajute să aducă, din pădure, nişte bagaje. Copilul a fost de acord. La marginea pădurii, sub ameninţarea cuţitului, a fost legat cu mâinile la spate, şi apoi violat anal. După epuizarea raportului sexual, agresorul a introdus în anusul victimei un băţ, provocându-i perforarea intestinelor. Ancheta a stabilit că agresorul este Viorel Chirilă care, în perioada mai-iunie 1998 lucrase ca zilier în comuna Debrişoara (Bistriţa Năsăud).
1 mai 1999. T. Costel (12 ani) e acostat în apropiere de Gara Burdujeni (Suceava) de un individ care-i promite bani, dacă-l ajută să care un sac de cartofi. Ameninţat cu cuţitul, copilul a fost violat, anal şi oral, toată noaptea. La plecare, bărbatul i-a luat copilului cureaua din piele maron. Viorel Chirilă o purta la pantaloni pe 11 aprilie 2000, când a fost reţinut de poliţişti.
7 iunie 1999. Aflat în preajma Gării CFR Paşcani, I.Vasile (9 ani) e păcălit de un bărbat că va primi bani, dacă-l ajută cu nişte bagaje. Dus într-un loc izolat, a fost fost imobilizat şi violat anal. Ancheta a stabilit că agresorul este Viorel Chirilă.
23 iunie 1999. O.Iulian (15 ani) a fost acostat în apropiere de Gara CFR Iaşi de un bărbat care, folosind forţa, l-a dus în pădurea "Căpriţa”, unde i-a legat mâinile la spate şi l-a violat anal. Agresorul a introdus un băţ în anusul victimei, spunându-i că se numeşte "Mihai Şmecherul” şi ameninţându-l cu moartea, în cazul în care va povesti cuiva ce s-a întâmplat. Numele pe care şi-l atribuia agresorul e scris, negru pe alb, în rechizitoriul prin care Viorel Chirilă a fost trimis în judecată. Era un indiciu pentru ca anchetatorii să facă legătura între toate infracţiunile de acest gen comise în acea perioadă. N-au făcut-o. Pentru Olariu, porecla lui Chirilă, de "Mihai Şmecherul” a fost nu o scăpare, ci o dovadă acuzatoare în plus.
5 septembrie 1999. F.Florin (12 ani) a fost acostat în trenul Năsăud – Iaşi de un bărbat care l-a urmărit apoi până în comuna Pojorâta (Suceava), cerându-i să-l ajute şi să-i arate un loc în care să poată înnopta. La marginea unei păduri, copilul a fost imobilizat şi violat. Toată noaptea. "Victima ne-a relatat că în acea noapte agresorul i-a introdus în anus şi corpuri străine (crengi de copac, degetul) şi a fost sărutat pe gură (ca în filme)”, se precizează în raportul IPJ Suceava din 9.12.1999. "La un moment dat, Chirilă Viorel i-a spus că se numeşte "Mihai””, scrie în rechizitoriul lui Chirilă.
Octombrie 1999. T. Mihai (13 ani), care a reclamat fapta în aprilie 2000, nu-şi mai aminteşte exact ziua în care un bărbat l-a acostat în zona Gării CFR Iaşi, spunându-i că-i dă nişte bani dacă-l ajută să care un sac de cartofi. L-a dus pe dealul "Căpriţa” şi, sub ameninţarea cuţitului, l-a violat anal.
Şase copii violaţi, fără ca poliţia să fie în stare să prindă autorul. Nu era nicio grabă... Însă lucrurile au luat-o razna când a fost descoperit primul copil ucis de violator.
Apogeul furiei
26 noiembrie 1999. Seara, la orele 22:00, R. Iulian (11 ani) este internat la Spitalul Judeţean Suceava, cu dureri abdominale. Chirurgii constată o plagă rectală penetrantă, cu retenţie de corpi străini (aşchii de lemn). Copilul a decedat trei zile mai târziu, ca urmare a unei tromboze arteriale post-operatorii. Anchetatorii au stabilit că victima fusese acostată de un bărbat în zona Gării Burdujeni (Suceava), lângă un magazin alimentar.
29 noiembrie 1999. La Suceava, B. Dragoş, trimis de mama lui să cumpere pâine, dispare. Cadavrul lui e găsit pe 1 decembrie, pe un teren viran. Prezenta multiple leziuni externe, mâna stângă a copilului fiind ruptă (probabil, în încercarea victimei de a se apăra).
Pentru poliţie, lucrurile abia acum au început să devină serioase. Mai ales că, două zile mai devreme, un alt copil fusese violat.
30 noiembrie 1999. R. Andrei (11 ani) este acostat în apropierea Gării Burdujeni de un bărbat care-i promite bani, dacă-l ajută să care doi saci de cartofi. A fost violat. "Minorul mai relatează că în timpul relaţiei sexuale, a fost sărutat de către necunoscut, care i-a introdus şi un deget în anus”, se precizează în rechizitoriul prin care Olariu a fost trimis în judecată. Pe hainele victimei au fost găsite urme biologice (spermă); la faţa locului au fost găsite două chiştoace de "Carpaţi fără filtru”.
Olariu a fost trimis în judecată în mai 2000. Pe 8 ianuarie 2001, Curtea de Apel l-a condamnat definitiv la 30 de ani de închisoare. În 2000, Ministerul de Justiţie îşi dăduse avizul pentru efectuarea de expertize genetice la cererea instanţelor judiciare. Primele expertize au fost efectuate, la Laboratorul de diagnostic molecular şi tipizare ADN din Craiova, în cazul Otto Varadi (condamnat pentru că a ucis şi violat o fetiţă de 6 ani, bănuit că ar fi făcut acelaşi lucru unei alte fetiţe, de 8 ani, încă dispărută). În acest caz, procurorul a dispus expertiza, prin ordonanţă, în 14 decembrie 2000.
În cazul lui Olariu, nici procurorul, nici onorata instanţă, mai târziu, nu şi-au bătut capul cu astfel de rafinamente... După găsirea celui de-al doilea cadavru, însuşi IGPR-ul debarcase în trombă la Suceava, pentru ca asasinul să fie prins rapid, întru liniştirea opiniei publice. Fireşte, nimeni nu s-a obosit să facă vreo legătură între cazurile de la Suceava şi cele de la Iaşi sau din Năsăud. Şi nici să studieze victimologia sau modus-operandi. Cu atât mai puţin să descopere "semnătura” criminalului în serie: necrofilia regresivă.
Foaia de hârtie linsă
Mihai Olariu a fost ridicat din sala de aşteptare clasa a II-a a Gării Burdujeni, pe 9 decembrie 1999. Rămas fără serviciu şi fără casă din noiembrie, acolo înnopta. Deci, "nu îşi justifica prezenţa acolo”, se precizează în rechizitoriu. În plus, purta o geacă neagră, bocancii negri şi-un fes de aceeaşi culoare, prin urmare ieşea din anonimat, corespunzând perfect descrierii făcute de victima R.Andrei. Şi-l chema, spre ghinionul lui, exact Mihai, porecla pe care şi-o arogase Chirilă. La percheziţie, asupra lui, într-o pungă de plastic, printre alte nimicuri, au fost găsite "patru pagini din ziarul "Infractoarea”, cu fotografii ale unor femei în poziţii erotice”, se menţionează în rechizitoriul lui Olariu. Numai atât şi-ar fi fost de-ajuns pentru ca anchetatorii să-şi dea seama că nu au în faţă persoana potrivită. Însă Olariu, care şi semăna puţin fizic cu Chirilă, a fost recunoscut din grup de R. Andrei. A acceptat proba cu detectorul de minciuni şi a picat-o. Probabil că nu a mai fost de acord şi cu prelevarea de sânge pentru stabilirea grupei sanguine. Sau, şi mai grav, i s-a recoltat sânge şi, la examenul de laborator, s-a constatat că nu are ABIV, aşa cum ar fi fost fericiţi anchetatorii să descopere. Presa locală scrie că în decembrie 1999 "Mihai Olariu a fost adus cu Volkswagen-ul Vento al Poliţiei sucevene, pentru a i se recolta probe biologice la Institutul de Medicina Legală din Iaşi”. Dacă i s-au recoltat probe la Iaşi, pentru ce mai era nevoie atunci ca în ianuarie 2000 anchetatorii să trimită la Institutul de Criminalistică al IGPR alte probe, pentru stabilirea grupei de sânge a lui Olariu? Şi nu orice fel de probe, ci "trei resturi de ţigarete fără filtru fumate de numitul Olariu Mihai” şi probe de salivă de pe suprafaţa unei coli A4. Rezultatul: fără a putea stabili cu certitudine grupa de sânge, criminaliştii au fost generoşi: "probele pot aparţine grupei ABIV, AII sau O1 secretor” sau "e posibil ca subiectul să posede un caracter slab secretor sau nesecretor, situaţie în care nu e posibilă determinarea grupei sanguine numai din urme de secreţii”.
Cu toate acestea, în rechizitoriu se precizează că "examenul sângelui a dovedit că sus-numitul (n.r. - Olariu) are grupa sanguină ABIV, Rh pozitiv”. Fireşte, pe obiectele de îmbrăcăminte ale ultimelor trei victime fuseseră găsite urme biologice (spermă) aparţinând grupei ABIV.
Convins, Mihai Olariu recunoaşte că el este autorul faptelor. Mai mult, participă la reconstituire. Case closed, şi-au spus anchetatorii, fericiţi. Eroare de sistem. Pe 16 februarie 2000, cu Olariu în arest, criminalul avea să lovească din nou.
A treia crimă
Cadavrul lui C. Andrei (15 ani) avea să fie găsit abia pe 2 martie, în pădurea "Căpriţa” din Iaşi. Copilul murise asfixiat cu propria vomă. Fusese violat, anal şi oral (şi aici existau probe biologice), iar în anus îi fusese introdus un băţ. Victima avea legată de gât propria curea, în tentativa de înscenare a unui suicid. Pe cap avea un pulover care, s-a stabilit ulterior, era al lui Viorel Chirilă. În aprilie 2000, când a fost arestat, şi-a recunoscut fapta. Surprinzător de repede, pentru un criminal atât de şiret şi de violent. Chirilă răsufla mai degrabă uşurat: poliţia nu-l încărca decât cu un omor...
Descoperirea ultimei crime ar fi trebuit să pun capăt farsei de la Suceava. Zece violuri şi trei crime având acelaşi autor. Însă, din motive numai de ei ştiute, procurorii de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava au mers mai departe. Pe 29 mai 2000 l-au trimis în judecată pe Mihai Olariu, acuzându-l de omor calificat şi lovituri cauzatoare de moarte. Ajuns în faţa instanţei, el a negat că ar fi autorul faptelor.
În iulie 2000 trimitea memorii, în van, la "Organizaţia drepturile omului”. "Pe minorul R. pentru identificare l-au adus dimineaţa, la ora 9-10. Prima dată pe minor l-a adus în birou şi a negat că eu aş fi autorul faptei, fiind singur cu el, şi abia după aceea, când au fost prezentate mai multe persoane m-a recunoscut”. Scrisorile lui n-au ajuns nicăieri, sunt şi acum în dosarul de anchetă. Olariu nu mai e. Condamnat definitiv în ianuarie 2001 la 30 de ani de închisoare, a murit pe 19 septembrie 2003, la Spitalul Penitenciar Dej. Avea neoplasm esofagian. Cancer.
Va urma: Ce-l leagă pe Chirilă de faptele pentru care a fost condamnat Olariu.
_____________________
Necrofilia regresivă
Necrofilie = atracţie sau practică sexuală pentru/pe cadavre; Regresiv = cu tendinţă sau acţiune spre înapoi, spre trecut.
Termenii de "necrofilie regresivă” se aplică ucigaşilor puternic dezorganizaţi, care introduc obiecte în vaginul sau anusul victimelor. "Aceste acte sunt o ilustrare a unei ostilităţi deosebit de virulente împotriva victimei şi, în acelaşi timp, sunt o dovadă de totală ignorare a sexualităţii consensuale. Asemenea acte sunt, adesea, greşit percepute de criminologi care văd o tentativă de mutilare acolo unde e, mai curând, vorba de o chestiune de sexualitate substitutivă”. (Robert Ressler, profiler FBI)
____________________
"Modul în care au fost săvârşite crimele de la Suceava şi Iaşi, în cazul asasinilor pedofili, îl indică drept unic autor pe Chirilă",
conf.dr Petre Boişteanu, august 2000
____________________
Primele expertize pentru stabilirea grupei de sânge
_____________________________
Cel de-al doilea raport pentru stabilirea grupei de sânge
