Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
ONU a făcut o analiză care arată că în România s-ar arunca anual circa 1,35 de milioane de tone de mâncare, ceea ce oricum ne situează în coada clasamentului, însă datele sunt estimate, nu furnizate de Institutul Național de Statistică. Eurostat a făcut cel mai recent studiu despre risipa de alimente pe anul 2020, țara noastră și alte patru state fiind în afara statisticilor, pentru că nu au furnizat cifre. Totuși, trebuie să participăm la lupta mondială împotriva risipei, inclusiv pentru a avea rezultate măsurabile ale amprentei de carbon, iar aplicațiile pentru mobil, implementate deja în mai multe țări, ne-ar ajuta să arătăm că nu suntem risipitori.
Consumul produce risipă – este concluzia la care specialiștii au ajuns, după 15 ani de studii ale obiceiurilor care fac posibilă risipa alimentară, la nivel global. Soluția pentru reducerea risipei, pe baza acestei concluzii, este reducerea consumului, deci o sistematizare a hranei pe care avem tendința să o cumpărăm.
Pentru a veni în sprijinul acestui deziderat care în ultimii patru ani a devenit bază pentru noile directive europene și pentru noi legi naționale, există câteva modalități de a demonstra că am redus atât consumul de alimente, cât și risipa, mai ales în condițiile în care pentru România a fost nevoie ca ONU să estimeze pierderile, în lipsa datelor de la INS.
În ultimii ani s-au elaborat studii care conțin soluții pentru conștientizarea risipei – primul pas în strategia de reducere a consumului și implicit a risipei. Fundația Rockefeller a lansat, recent, un raport care arată că „cea mai mare parte a deșeurilor alimentare se produce înainte ca mâncarea să ne ajungă în farfurie”. De exemplu, în cazul corporatiștilor care mănâncă la birou, s-a constatat că mulți au tendința să arunce mâncarea luată de acasă, dacă sunt colegi care comandă ceva mai apetisant.
Studiul conține și recomandări, de exemplu, salata de la prânz să fie „reprogramată” pentru cină, în loc să fie aruncată. Același studiu arată că atunci când angajații mănâncă la cantină, vor reduce cantitatea de alimente pe care au tendința să le cumpere, dacă folosesc o tavă. Psihologic s-a demonstrat că atunci când ne este foame cumpărăm produse în exces (nu doar alimentare), iar tava are rolul de a limita cantitatea de alimente, micșorând, implicit, mâncarea pe care am fi aruncat-o după aceea.
Jumătate din mâncare se duce la gunoi
O altă metodă care deja a fost adoptată de mai multe state este folosirea unei aplicații pentru mobil care să ne sistematizeze hrana. Primele strategii de sistematizare au fost aplicate cu succes în agricultură, în fermele de bovine, în anii ’60, apoi s-au extins la păsări, suine, ovine și celelalte animale, pe baza unor calcule prealabile care au arătat inițial cât consumă un animal, în medie, pe zi, astfel încât să dea randamentul dorit și să nu se facă risipă de hrană.
Tot astfel putem proceda și noi, folosind o aplicație de mobil. Deocamdată, cele mai multe astfel de aplicații se bazează pe găsirea unor produse ieftine, într-o rețea de magazine care reduc substanțial prețurile, astfel încât cumpărătorii să economisească bani. Produsele IT lansate pentru a reduce risipa s-au bazat în primul rând pe conexiunile făcute între cerere și ofertă, adică între cei care vând mâncare cu termen de valabilitate aproape de expirare, la prețuri mici, și cumpărătorii care sunt interesați să-și scadă costurile cu hrana. Astfel se produce însă și conștientizarea, care e considerată primul pas în reducerea consumului de alimente și, implicit, a risipei.
Pare SF, dar deja există
Dar sunt și aplicații care ne pot avertiza când greșim o alegere, mai ales dacă ni se face foame și mergem la cumpărături. Dacă Inteligența Artificială calculează că este suficient să mâncăm o salată, iar noi vrem să luăm două, aplicația ne va avertiza că e posibil să aruncăm 50% din mâncarea pe care o cumpărăm.
Exact acesta e procentul calculat la nivel global: în medie, aruncăm jumătate din mâncarea pe care o cumpărăm. Statistica arată risipa în gospodării, nu pe cea a marilor lanțuri de magazine sau pe cea din sectorul HoReCa. Iar „global” înseamnă că statisticile s-au făcut pe baza datelor care au fost raportate, deși nu toate țările au cifre. Pentru cele care nu raportează nimic, așa cum e cazul României, se iau în calcul estimările inițiale, făcute după intrarea țării noastre în UE, mai exact, estimarea pentru anul 2010, când România era penultima în clasament, cu cea mai mică risipă din UE.
Cu toate acestea, acum se pune problema raportării unor date care să arate că ne-am încadrat în strategia globală de reducere a consumului de alimente și de risipă, iar aplicația ar fi un sprijin real, inclusiv pentru a demonstra amprenta redusă de CO2 – inclusă în PNRR. Cum există aplicații care deja ne calculează numărul zilnic de pași, efortul depus la sală sau ne gestionează orele de somn, o aplicație pentru sistematizarea hranei ar demonstra că românii mănâncă și aruncă mai puțin decât se estimează în lipsa datelor INS.
Criza multiplă a creat nevoia pe piață
În ultimii patru ani, în Europa au fost lansate mai multe aplicații pentru telefonul mobil care ajută utilizatorii să-și sistematizeze consumul de hrană, implicit să reducă risipa de alimente. Cu un astfel de produs IT, utilizatorii pot redirecționa „mesele” pe care le-ar cumpăra în exces, urmând să le arunce, iar astfel s-ar salva exact acel procent de 50% din hrană care ajunge anual la coșul de gunoi.
Aplicația Munch din Ungaria a salvat anul trecut peste 240.000 de porții de hrană, cu ajutorul utilizatorilor. În Serbia, start up-ul EatMeApp a dezvoltat un asistent inteligent care îi ajută pe utilizatori să ia decizii educate cu privire la cum și când să își folosească alimentele. Aplicația e bazată pe educarea populației în privința regimului alimentar și pe conștientizarea cu privire la sustenabilitatea financiară personală. În Bulgaria există Foody.to, aplicație care contribuie la redistribuirea alimentelor nedorite și la distribuirea de conținut inspirat pentru gurmanzii locali.
Aceste aplicații au succes mai ales pentru că în ultimii trei ani au crescut constant prețurile și inflația, iar reducerea consumului ajută implicit la micșorarea costurilor, ceea ce i-a determinat pe mulți utilizatori să-și instaleze acest mecanism pentru gestionarea alimentelor. Și în România a fost lansată, în 2021, aplicația Bonapp.eco.
De fapt, aceste aplicații au existat și înainte de pandemie, au fost lansate cu scopul de a reduce consumul de alimente și risipa aferentă, la nivel global, dar au dat faliment în scurt timp, tocmai pentru că nu exista o nevoie pe piață, în lipsa unei crize majore.
Chiar dacă populația trecuse prin criza economică din 2008-2009, lansarea ulterioară a acestor aplicații a venit pe un fond de creștere economică, ceea ce a făcut ca momentul să nu fie potrivit pentru lansarea acestor produse pe piața IT.
Noua criză multiplă care a fost provocată de pandemie și de războiul din Ucraina a adus pentru această piață exact ce aveau nevoie dezvoltatorii acestor produse IT: în primul rând necesitatea de a reduce cheltuielile, prin sistematizarea hranei. Dar prin acest mecanism se ajunge, de fapt, la ținta principală: reducerea consumului de alimente și a risipei acestora, la nivel global, prin educarea populației și modificarea comportamentelor de consum, pe termen scurt, mediu și lung.
Interpretarea eronată a statisticilor
Introducerea unor aplicații de mobil care să arate consumul real de alimente și risipa acestora ar ajuta România, în plin proces de impunere a unor restricții draconice, în noua paradigmă a luptei pentru scăderea amprentei de CO2. Românii sunt săraci, mănâncă puțin și în mod tradițional nu aruncă mâncarea. Foarte multe alimente care rămân de la mesele românilor ajung hrană pentru animale, în gospodărie, iar statisticile referitoare la risipă și la sumele alocate pentru hrană să nu fie corelate corect cu cele ale sărăciei. Dar nu este nimic măsurabil, în lipsa datelor statistice.
În studiile recente s-a concluzionat că România are o problemă gravă legată de risipa de alimente, pentru că românii cheltuiesc 40% din venitul lunar pe mâncare, față de numai 10% în Franța și Germania. De fapt, interpretarea corectă a acestor cifre arată că românii sunt de 4 ori mai săraci decât nemții și francezii, iar procentul mai mare din venitul lunar care e alocat pentru hrană e cauzat de puterea de cumpărare, de 4 ori mai mică decât în cele două țări vest-europene.
De aici nu se poate trage nicidecum concluzia că românii aruncă mai multă mâncare pentru că ar cumpăra în exces, mai ales pentru că restul banilor se duc pe facturi, iar statisticile arată că în general nu au bani să-și cumpere haine, spre deosebire de ceilalți europeni. Dar nu există studii care să confirme această ipoteză. Tocmai de aceea ar putea arăta această realitate o aplicație de mobil, prin care s-ar aduna și date care să demonstreze amprenta scăzută de CO2, în cazul României.
Se estimează că aruncăm mai mult, în lipsa dovezilor
Cel mai recent studiu Eurostat se referă la situația din 2020 și arată că „fiecare european a generat 127 kg de deșeuri alimentare”, în primul an de pandemie. De fapt, calculul este făcut global, iar de aici ar reieși că implicit fiecare român a generat aceeași cantitate de deșeuri alimentare, deși în cazul țării noastre nu au existat date raportate, la fel ca în cazul Belgiei, Maltei și Letoniei.
În lipsa acestor date de la INS, pe care România nu le-a transmis către Eurostat, pentru a se putea face statisticile, ONU a făcut un calcul din care a reieșit o risipă anuală estimată la 1,35 de milioane de tone de deșeuri alimentare anual în țara noastră, în 2020, apoi 2,2 milioane de tone în 2021, iar Departamentului pentru Dezvoltare Durabilă are o estimare de peste două milioane de tone de alimente aruncate la gunoi în România în 2021.
Tot statistic s-a ajuns la concluzia că 49% din alimentele aruncate provin din gospodării, 37% din industria alimentară, 7% din retail, 5% din alimentația publică și 2% din sectorul agricol, iar noi aruncăm la gunoi 50% din mâncarea pe care o cumpărăm.
Dacă facem o analiză în contextul în care 23,4% din populația României (4,5 milioane de persoane dintr-un total estimat la circa 19 milioane) se află în situație de sărăcie extremă, tot conform unui raport Eurostat pentru anul 2020, rezultă că putem scădea din totalul populației măcar acest procent care nu-și permite să arunce la gunoi ceea ce nu are.
România a rămas, în statistici, pe ultimele locuri din UE, cu o risipă alimentară foarte mică, până anul trecut, când ONU a refăcut calculul, tot în lipsa datelor de la INS, și a poziționat țara noastră pe locul 9 în același clasament UE, cu o risipă crescută la 2,2 milioane de tone anual. La baza acestor calcule stă o estimare din anul 2010 și o simulare contextuală a unor evoluții. Neavând un program de reducere a consumului și a risipei, rezultă că acești indicatori sunt în creștere, chiar dacă se referă la o populație majoritar săracă, ce nu-și permite nici măcar să-și cumpere mâncare.
Calculele se fac în contextul în care UE își propune să reducă volumul risipei de alimente de-a lungul lanțului alimentar cu 30% până în 2025 și cu 50% până în 2030, eforturi asumate și de România, ca stat semnatar al Agendei 2030 pentru dezvoltarea durabilă, adoptată de ONU.
Totuși, calculele care s-au făcut pentru redirecționarea alimentelor irosite pornesc de la totalul populației și arată că mâncarea poate fi redistribuită spre 49% (aproape jumătate) din același total al populației, care de fapt se află în risc de sărăcie sau în situație de sărăcie extremă.
Dacă jumătate din populația României nu-și permite să mănânce nici măcar la limita subzistenței, înseamnă că toată baza de calcul pentru strategie e greșită
Dezvoltatorii aplicațiilor pentru reducerea consumului și risipei de alimente au constatat că 70% dintre utilizatorii lor au fost atrași de noul produs IT pe fondul crizei multiple care a venit „la pachet” cu pandemia și cu războiul din Ucraina. Aceștia vor să-și scadă în primul rând cheltuielile cu hrana. Demersul va avea implicit un impact pozitiv asupra mediului, prin reducerea amprentei de CO2.
Românii ar trebui să doneze jumătate din mâncarea zilnică, pentru a-i hrăni pe săraci cu surplusul pe care acum îl aruncă. Cum calculul s-a făcut pe totalul populației, rezultă că un român care într-o zi mănâncă un singur covrig ar trebui să cedeze jumătate din el pentru a-i ajuta pe ceilalți români săraci.
