Aşteptarea lui Mesia

Orice bun creştin ţine acest post pentru că doreşte să se pregătească aşa cum se cuvine pentru sărbătoarea Crăciunului.

Romano-catolicii intră in Postul Crăciunului sau in Advent in prima duminică din luna decembrie şi se incheie in ziua de Crăciun. Părintele Iosif Dumea, vicar parohial la Biserica "Adormirea Maicii Domnului" din Brăila, ne vorbeşte despre această perioadă.

• Jurnalul Naţional: Ce inseamnă postul pentru romano-catolici?

Pr. Iosif Dumea: Postul, pentru creştinii romano-catolici, face referinţă la perioada de pregătire, atăt trupească, căt mai ales sufletească, pentru marile sărbători. In Biserica Romano-Catolică sunt două astfel de sărbători, precedate de o perioadă intensă de post, şi anume: Crăciunul şi Paştele. Aceste două posturi, timp de pregătire pentru cele două sărbători, au in centrul atenţiei persoana lui Isus Cristos, şi au fiecare un tonus diferit. Postul Crăciunului sau Adventul este marcat de bucurie şi speranţă, deoarece se aşteaptă venirea lui Mesia, venirea Fiului lui Dumnezeu pe pămănt in trup. In schimb, Postul Paştelui sau Postul Mare este un timp marcat de sobrietate, plănset şi tristeţe, căci in acest timp se retrăieşte intreg misterul Pascal: Patima şi Moartea lui Cristos; timp care se completează apoi cu Invierea, eveniment care incununează tristeţea şi sobrietatea postului cu bucuria prezenţei lui Cristos inviat cu trupul său glorificat printre noi, şi totodată cu speranţa in invierea noastră asemenea lui Cristos.

• Cănd incepe Postul Crăciunului şi căt durează?

Postul Crăciunului incepe in prima Duminică din luna decembrie, care anul acesta cade in ziua de doi a lunii, şi se incheie in ziua de Crăciun. Acest timp de post durează aproximativ patru săptămăni şi cuprinde patru duminici. E bine ca şi in acest nou an liturgic să incercăm să trăim Adventul şi Crăciunul nostru. Două timpuri liturgice care trebuie să marcheze ritmul vieţii noastre religioase de-a lungul intregului an care incepe o dată cu Adventul, moment in care iniţiem un nou an al credinţei, un nou drum al Misterului Credinţei: Cristos Inviat.

• Cum trebuie să ne comportăm in această perioadă?

Trebuie să trăim acest timp: unindu-ne trăirii de credinţă a poporului lui Israel, Poporul lui Dumnezeu, care de-a lungul intregului Vechi Testament a ştiut să trăiască şi să călătorească cu marea lui speranţă: venirea lui Mesia. Nu putem face aceasta fără să ne apropiem de mesajul profeţilor pentru a-l savura şi pentru a-l medita, căci ei au ştiut să menţină fermă credinţa lor şi a poporului in mijlocul marilor dificultăţi ale acelei epoci. Unindu-ne atător oameni care in cel născut la Betleem au ştiut să-l recunoască pe Mesia, cel aşteptat. Şi actualizănd faptul că acel nou-născut este prezent in fiecare fiinţă umană, in fiecare zămbet şi in fiecare durere.

• Şi cum implinim această misiune?

Adventul este un timp propice pentru a analiza şi pentru a potenţa fidelitatea noastră faţă de Dumnezeul nostru care este fidel intălnirii sale stabilite cu noi, oamenii. El vine din iubire, de aceea şi noi trebuie să-l aşteptăm cu iubire; iar cel mai important lucru pe care trebuie să-l facem in timpul Adventului este: să trăim Adventul; să dorim şi să strigăm: "Vino, Doamne Isuse, şi rămăi cu noi!"; să facem un loc in viaţa noastră pentru ca să nu se repete acel: "La ai săi a venit, iar ai săi nu l-au primit!". Adventul este o nouă ocazie de a da o motivaţie speranţei noastre, căci acest timp este un timp al speranţei; şi dacă suntem oameni ai speranţei, trebuie să se simtă acest lucru. Speranţa nu numai că se crede, dar se şi trăieşte. Viaţa noastră trebuie să fie luminată de strălucirea acestei virtuţi, căci numai astfel vom putea să-i "contaminăm" şi pe ceilalţi cu speranţa noastră. Nu este suficient să prezentăm celorlalţi doar motivaţii intelectuale, ci trebuie să prezentăm şi motivaţii existenţiale şi concrete.

• Daţi căteva exemple.

Dacă suntem oameni ai speranţei: vom trăi cu bucurie, pentru că suntem salvaţi; vom trăi cu incredere, deoarece suntem pe măini bune; vom invinge fricile, pentru că nu suntem singuri; nu vom aduna bogăţii, căci sunt relative; nu vom semăna supărări, deoarece Dumnezeu este dreptatea noastră; nu ne vom ataşa acestei vieţi pămănteşti, pentru că aceasta nu este un bine absolut; vom trăi prezentul, dar aşteptănd; vom semăna in fiecare zi, chiar dacă recolta intărzie să apară; vom anticipa viitorul, cu rugăciune şi muncă; vom proclama că nimic şi nimeni nu va putea să ne fure această speranţă, nici măcar moartea, pentru că Dumnezeu este ultimul scop al nostru, este cel mai puternic, şi El ne aşteaptă.

• Dar ce este Adventul pănă la urmă?

Timpul Adventului este un timp de aducere-aminte, un astăzi şi o virtute care ne invăluie. O aducere-aminte, căci privind rădăcinile noastre vom afla in ele originea credinţei noastre; un astăzi, deoarece, plecănd de la credinţă, trebuie să ştim să-l aşteptăm şi să-l primim pe cel care se naşte şi care este prezent in fiecare frate al nostru şi a cărui naştere se actualizează in fiecare an; o virtute pe care trebuie să o practicăm in aceste zile: speranţa; virtute ce trebuie să ne cuprindă in totalitate. Putem pierde multe lucruri din cauza atător probleme şi dificultăţi ale vieţii, dar a pierde speranţa inseamnă să-i inchizi porţile unui Dumnezeu care se face nou in fiecare zi, care s-a revelat in istorie, care doreşte să se "cuibărească" in inima fiecărui om, care călătoreşte cu ei, deşi aceştia nu ştiu că El este prezent in drumul lor şi in istoria lor.

• Este aspru acest post?

Referitor la asprimea acestui post al Crăciunului pot spune că nu este atăt de exigent incăt credincioşii să nu-l poată respecta, ci, dimpotrivă, este un post in care asprimea cade mai mult pe viaţa sufletească a fiecărui credincios, ajutat fiind şi de o renunţare şi abstinenţă referitoare la trup. In acest sens, zilele de vineri sunt zile speciale de post, zile in care se renunţă la consumul preparatelor din carne şi se mănăncă o dată pe zi pănă la săturare, iar cine doreşte să multiplice aceste zile mai intense de post o poate face.

• Ce se intămplă in această perioadă in Biserici?

Programul liturgic in general este acelaşi ca in timpul anului, insă stabilirea lui depinde de fiecare parohie in parte. Se accentuează pregătirea spirituală a credincioşilor prin predicarea zilnică a Cuvăntului lui Dumnezeu, prin participarea la sacramente, mai ales Spovada şi Sfănta Euharistie.

• Există rugăciuni speciale?

Toate rugăciunile care se fac in acest timp sunt specifice acestei perioade (o astfel de rugăciune este "Coboare roua din senin, din cer coboare Domnul Sfănt! Găndeşte-te, Doamne, la măhnirea poporului tău; şi dă-ni-l pe Cel făgăduit. Dă-ni-l pe Mielul stăpănitor al pămăntului, indreaptă-l spre lăcaşul noroadelor tale, ca să ridice lanţurile robiei noastre. Fii măngăiat, fii măngăiat, poporul meu, căci e aproape măntuirea ta. Pentru ce durerea te-a doborăt şi tristeţea a pătruns inima ta? Eu te voi măntui, fii fără teamă, căci eu sunt Domnul Dumnezeul Tău, Sfăntul lui Israel, Măntuitorul tău!"); iar printre distinctivele timpului se numără coroana de advent, făcută din frunze de brad cu patru lumănări, simbol al celor patru duminici ale postului, şi apoi este culoarea liturgică: mov. Orice bun creştin ţine acest post pentru că doreşte să se pregătească cum se cuvine şi aşa cum biserica propune, pentru sărbătoarea Crăciunului.

• Puteţi concluziona in căteva rănduri??

In acest timp pe care il incepem, trebuie să trăim invăluiţi de vigilenţă pentru a putea să revizuim primirea acestui Dumnezeu care se naşte prin credinţă; trebuie să acceptăm invitaţia de a trăi in veghe continuă şi de a analiza viaţa noastră cu referire la Evanghelia care ni se propune in acest timp, şi astfel să pregătim sosirea Domnului in viaţa noastră.

● Ritualuri şi semne din popor ● Odihnă in post ● Rostul şi inţelesul Sfintei Liturghii ● Zilele de post şi sărbătorile ● Maica şi Pruncul in iconografie ● Să dovedim că merităm numele de bun creştin ● Puterea Maslului ● Marii sfinţi postitori ● Postirea omului modernÂ