x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special Brooke Shields despre Michael Jackson

Brooke Shields despre Michael Jackson

de Anca Aldea    |    16 Iul 2009   •   00:00

Femeia care a vărsat primele lacrimi la ceremonia memorială de la Staples Center mărturiseşte că Michael Jackson ar fi dorit să se căsătorească cu ea, dar era prea timid pentru a face acest pas. Brooke Shields a declarat pentru ediţia online a revistei Rolling Stones că nimeni, mai puţin mama ei, nu bănuia cât de apropiată era de Michael.



"RÂDEA CÂND ÎI POVESTEAM DE FACULTATE"
"Mama mea glumea cu el şi îl tachina ca şi când era un băieţel, de aceea el s-a ataşat foarte mult de ea. El obişnuia să spună: «E minunat că tu poţi fi atât de apropiată de mama ta»." Se referea la relaţia "total diferită pe care o avea cu tatăl său" şi "cred că mă invidia pentru legătura pe care o aveam cu mama".
Brooke povesteşte despre momentul în care l-a cunoscut pe Michael - când actriţa (astăzi în vârstă de 44 de ani) avea 13 ani, despre regretul cântăreţului că nu a putut avea o viaţă normală. "Am urmat liceul şi mai târziu facultatea şi apoi am început să trăiesc, iar el nu şi-a permis luxul ăsta. El râdea la tot ceea ce îi povesteam eu din facultate sau din liceu şi cred că simţea mereu că toate lucrurile acestea erau intangibile pentru el."

VORBEA DESPRE COPILAŞII DN ORFELINATELE DIN ROMÂNIA
"Nu m-a cerut niciodată de soţie. Spunea ceva de genul: «De ce nu adoptăm noi doi un copil? Felul în care inima ta simte este ceea ce-mi doresc eu în viaţă». Iar eu îi răspundeam: «Întotdeauna vei fi în inima mea, nu e nevoie să adoptăm un copil şi cred că este minunat că îţi doreşti să ai copii, să adopţi». Voiam să mă îndrăgostesc, să mă mărit şi să am copiii mei. Acestea se întâmplau înainte ca Michael să se căsătorească cu Lisa Marie, în anii '90, cred. Tocmai terminasem facultatea şi voiam să mă îndrăgostesc şi să trăiesc o poveste frumoasă. A încercat să discute cu mine despre Lisa Marie, dar i-am spus că nu cred că acest lucru este bine pentru mine. S-a întristat spunând că erau atât de mulţi copilaşi în orfelinatele din România, cărora ar fi vrut să le asigure un acoperiş deasupra capului. Mi-am dorit cu adevărat să pot face asta pentru el, dar lucrul acesta mi-ar fi fărâmiţat prea mult viaţa".

ÎN CĂUTAREA FERICIRII
Michael "era un bărbat tânăr care a tot încercat să-şi găsească fericirea. Cred că vroia să fie diferit de ceilalţi oameni şi ştia că şi eu îmi doream asta (...). Avea oameni în jurul său pe care îi iubea şi (...) îşi dorea să trăiască împreună cu ei, pentru că nu vroia să iasă în lumea de-afară, care era atât de crudă şi de profitoare. De aceea, a creat Neverland-ul. (...) Pentru că vroia ca oamenii să vină la el, pentru că le simţea fericirea şi poate pentru că încerca să găsească ceva ce a pierdut el demult."

ŞI-A CREAT O LUME A LUI DIN CARE REFUZA SĂ EVAEDEZE
"Nu îmi dau seama de ce ultimii ani au fost atât de grei pentru el. (...) Cred că şi-a creat o lume în care se simţea în siguranţă. Ieşeam la cină din ce în ce mai rar. Obişnuiam să mergem la restaurante - era o nebunie, dar cel puţin ieşeam în oraş şi obţineam o masă. (...) Treptat, a renunţat şi la asta. Devenea din ce în ce mai slab... la început mă lua peste picior pentru că atunci când am fost la facultate şi îi povesteam despre petrecerile la care mergeam, îmi spunea mereu: «Nu pot să cred că ai băut», iar eu îi răspundeam: «Sunt la facultate, asta faci când eşti student - bei, te îmbolnăveşti şi nu mai vrei să bei, aşa se întâmplă mereu»."

APROAPE MEREU ÎMPREUNĂ
Pe măsură ce anii au trecut, "am început să ne vedem din ce în ce mai rar. La fiecare eveniment important din viaţa mea, obişnuia să vină şi el. Apoi am auzit de la apropiaţi că începuse să-şi concedieze angajaţii sau să-i determine să plece de bunăvoie. Iar în ultimii câţiva ani, era din ce în ce mai greu să ajungi la el".

"UN SUFLET CURAT"
"Îmi place să cred că i-am fost o prietenă apropiată. Orice se întâmpla, îmi plăcea să-l aud râzând sau chicotind, spunându-mi: «Oh, Brooke». Mi-aş fi dorit să-i cunoască pe copiii mei, dar devenise tot mai greu să-l conving să iasă din casă. Era ca o traumă. Cred că nu ar fi trebuit să o sfârşească aşa. Întotdeauna am ştiut că este un suflet curat, pur."

×
Subiecte în articol: special cred