CANDIDAŢI ANONIMI / 13 pentru America şi doar doi cu şanse

Corespondenţă de la Washington
La 4 noiembrie, americanii vor avea de ales între 13 candidaţi la Preşedinţia ţării. Doar doi au şanse reale. Ceilalţi 11 sunt fix "de ornament". Şi asta, graţie unui sistem electoral controversat şi respins de peste 60% din populaţie.

Mai mult de 200 de milioane de americani din 50 de state şi Districtul Columbia au dreptul să-şi exprime opinia electorală la 4 noiembrie. Dar rezultatul
votului naţional nu va fi neapărat şi rezultatul final.

VERDICT ÎN DECEMBRIE
Numai 538 de femei şi bărbaţi vor decide cine va fi următorul preşedinte al Americii. Aceştia alcătuiesc "Colegiul Electoral" şi se reunesc la 15 decembrie 2008 pentru a da verdictul final. În ianuarie, Congresul se reuneşte în sesiune specială pentru a număra voturile electorilor şi abia atunci va fi anunţat oficial noul preşedinte al Americii. Numărul electorilor coincide cu numărul total al senatorilor – 100, şi membrilor din Cameră – 435, plus 3 pentru Districtul Columbia. Un candidat trebuie să obţină cel puţin 270 de voturi ale electorilor ca să câştige Preşedinţia SUA.

PE DOS
De patru ori în istoria Statelor Unite – în 1824, 1876, 1888 şi 2000 – s-a întâmplat că a ieşit preşedinte nu cel care a adunat cel mai mare procent de voturi valide, ci invers. Colegiul Electoral a dat mai multe voturi candidatului care a pierdut alegerile populare. Fericiţii câştigători au fost preşedinţii John Quincy Adams, Rutherford B. Hayes, Benjamin Harrison şi actualul George W. Bush.
Nu există nici o previziune constituţională şi nici lege federală care să oblige electorii să voteze în conformitate cu rezultatul votului popular. De exemplu, este foarte posibil ca un elector din statul Virginia să voteze pentru Barack Obama, chiar dacă John McCain a câştigat alegerile cu o majoritate de voturi. Nici un elector nu a fost, până în prezent, judecat pentru că a votat împotriva votului popular.

ÎMPĂRŢIREA
Astăzi, 48 din cele 50 de state plus Districtul Columbia acordă voturi electorale pe criteriul "câştigătorul ia tot". De exemplu, toate cele 55 de voturi electorale, cât are California, vor fi acordate câştigătorului votului popular, chiar şi în condiţiile în care diferenţa de procente este de doar 0,1. Doar două state, Nebraska şi Maine, nu se supun acestei reguli. În situaţia aceasta, voturile electorale ar putea fi împărţite între candidaţi, direct proporţional cu procentul obţinut la alegeri.

EFECTE
John Fortier, research fellow în cadrul American Enterprise Institute, spune că anul acesta harta electorală s-a schimbat dramatic. "Barack Obama, evident, este înaintea lui McCain cu un procent semnificativ. Acest lucru înseamnă că multe state şi-au schimbat direcţia politică în favoarea democraţilor. Statele «roşii», cum numim statele simpatizante cu republicanii, au devenit deodată «albastre», adică democrate. Apoi, să ne gândim la faptul că Barack Obama, ca persoană, are «căutare» în rândul unui alt segment de populaţie şi apoi mai adăugăm câteva state unde Obama este aşteptat să schimbe culoarea în albastru." Fortier este unul din susţinătorii Colegiului Electoral, deşi spune că sistemul nu dă nici o şansă unui terţ partid să se ridice la nivelul Partidului Democrat sau Republican. În ultimii 200 de ani au fost introduse peste 700 de propuneri în Congres pentru a reforma sau chiar elimina Colegiul Electoral.