Creste libere

Ziua vânătorilor de munte se sărbătoreşte în fiecare an la 3 noiembrie. De ziua lor, raportează: "Crestele sunt libere şi luminoase, pentru că sunt vegheate de Ei, de Vulturii Carpaţilor, din înalturi".

Vânătorii de munte au calităţi pe care nu le poţi trece cu vederea: tenacitate, dârzenie, dorinţă de autoperfecţionare, spirit de echipă. La ei prudenţa şi îndrăzneala, curajul şi teama sunt într-un bun echilibru, combinate cu prezenţa de spirit. Vânătorii de munte domină pericolul, iar pentru ei verticalitatea stâncii este o permanentă provocare. Cine învinge muntele poate trece peste aproape orice greutăţi. Muntele este prietenul vânătorilor de munte, dar la fel de bine poate fi şi duşman, dacă nu îl respecţi şi nu-l cunoşti.

La 3 noiembrie 1916, Marele Cartier General prin Ordinul nr. 294 decidea ca Şcoala Militară de Schiori din Bucureşti să fie transformată în "Corpul Vânătorilor de Munte", având un efectiv de 2.000 de combatanţi. Luptele duse de armata română în toamna anului 1916 au demonstrat necesitatea unor trupe de elită cu instrucţie specifică luptei în munţi şi cu nivel sporit de iniţiativă la nivel batalionar. Deşi a luat fiinţă la Bucureşti, după căderea capitalei României batalionul a fost dirijat spre Vălenii de Munte, iar după înfrângerea de pe Argeş destinaţia i s-a schimbat spre Tg. Neamţ. Vânătorii de munte şi-au început marşul spre garnizoana Târgu Neamţ la 3 decembrie 1916 şi au străbătut aproape 500 de km, atingând destinaţia la 3 ianuarie 1917, după alte surse aceştia ar fi ajuns la 21 decembrie 1916, fiind întâmpinaţi de populaţia şi oficialităţile oraşului.

La 9 ianuarie 1917, printr-un alt Ordin al Marelui Cartier General român, Corpul Vânătorilor de Munte a fost transformat în Batalionul Vânătorilor de Munte, organizat pe cinci companii de puşcaşi a câte 300 de ostaşi şi două companii de mitraliere şi o secţie de transmisiuni. În perioada ianuarie ­ iulie 1917, vânătorii de munte s-au instruit pentru ducerea luptei în teren muntos, împădurit. Ordinul de luptă a venit în ziua de 8 august 1917. Sub comanda maiorului Virgil Bădulescu, Batalionul de Vânători de Munte a intrat în ziua de 11 august în luptele de la Cireşoaia şi Coşna. Acesta a fost botezul focului pentru vânătorii de munte, urmat de o victorie prestigioasă.

Drapelul de luptă a fost decorat în primul război mondial cu ordinul Mihai Viteazul la 2 aprilie 1919 la Târgu-Neamţ "pentru curajul şi avântul excepţional cu care ofiţerii, subofiţerii şi soldaţii batalionului au atacat şi înfrânt pe inamic, în ziua de 30 iulie 1917. Acest eroic batalion s-a distins prin aceleaşi virtuţi militare şi în crâncenele lupte ce s-au dat în zilele de 27-29 august 1917 în sectorul Pârâul Fundul-Bogata." După 20 de ani, de la formarea acestui batalion, veteranii de război din Târgu-Neamţ au luat iniţiativa ridicării unui monument dedicat acestui eveniment. Inaugurarea lui s-a făcut la 28 iulie 1939, în prezenţa Regelui Carol al II-lea şi a primului-ministru Armand Călinescu, generali, ofiţeri superiori ai corpului de armată al vânătorilor de munte, oficialităţi ale judeţului şi mulţi locuitori din oraş şi din împrejurimi. În timpul campaniilor militare din cel de-al doilea război mondial, când a intrat în tradiţie această sintagmă, interesele naţionale şi tradiţia au făcut ca vânătorii de munte să poarte cu cinste frumoasă titulatură de trupe de elită.

Instrucţia alpină constituie crema instruirii vânătorilor de munte. Învăţată şi aplicată conform metodelor impuse, aceasta asigură mentalitatea necesară unui luptător de elită, acea beţie a cuceririi crestelor. Sentimentul învingerii muntelui conferă forţă. Instrucţia alpină, categoria de pregătire care defineşte specificul vânătorilor de munte, oţeleşte caracterul şi formează spiritul de echipă.