Povesti care-ti fac parul maciuca. O colectie de criminali neprinsi, de crime nesolutionate. Asasinate la comanda, executii mafiote sau omoruri inexplicabile, aparent fara mobil, insa de o violenta iesita din comun. Aceasta este tema editiei speciale dedicata "dosarelor cu autori necunoscuti". Dupa mult timp de la comiterea faptelor sangeroase, reporterii nostri au refacut filmul catorva dintre cele mai cunoscute crime neelucidate. Au cules marturii inedite, au facut conexiuni si au emis ipoteze noi. Astfel, revin in actualitate cazuri de interes precum "dosarul Frumusanu - Crainiceanu", asasinatul din Strada Precupetii Vechi, inexplicabila ucidere a doctoritei Mariana Negoita sau dublul asasinat din Giulesti-Sarbi.
O incursiune in lumea crimelor groaznice si a criminalilor ramasi nepedepsiti din ultimii 15 ani este ceea ce ne-am propus. Nu dintr-un exces morbid de preocupare pentru o tema ce intereseaza mult opinia publica. Mai degraba din dorinta de a scoate la lumina (atat cat timpul, priceperea si instrumentarul meseriei de gazetar ne-o permite) fapte, marturii si ipoteze care, la vremea lor, au fost ignorate. Demersul nostru este si de natura a le aminti celor insarcinati cu elucidarea acestor crime ca nu am uitat ca niste vinovati inca n-au raspuns pentru faptele lor, pentru ca n-au fost inca descoperiti sau dovediti.Atentia opiniei publice este atrasa de omorurile spectaculoase. Timp de cateva zile, toata lumea vorbeste despre aceste evenimente. Apoi sunt uitate. Cand faptasii sunt prinsi, cazurile revin in discutie, dar pentru scurt timp. Iar cand autorii nu sunt descoperiti - situatie specifica omorurilor la comanda - incet, incet se asterne uitarea. Alte evenimente le iau locul. Doar cativa politisti si procurori raman sa faca mai departe munca de furnica, reevaluand piste, ipoteze, interpretand urme, incercand sa rezolve cazurile ce nu pot fi inchise, desi sansele de-a fi elucidate se imputineaza proportional cu trecerea timpului.
Rata de solutionare a omorurilor din Romania este printre cele mai mari din lume. Una dintre explicatii este ca romanul n-are traditia crimei. Si nici subtilitatea din romanele Agathei Christie. In ultimii 15 ani, majoritatea omorurilor comise in spatiul carpato-danubiano-pontic arata cam asa:
a) Gheorghe se cearta cu Vasile in crasma pentru pamant ori pentru o gluga de coceni. Ies pe strada, scot bristile si din doi ramane unul in picioare. Supravietuitorul se ascunde in sura, iar a doua zi i se pun catusele.
b) Petre se supara pe soacra ca nu i-a dat cheia de la pivnita ca sa-si astupe setea. O gatuie. Adoarme langa baba moarta, unde-l gasesc vecinii care-l chelfanesc si-l dau pe mana politiei.
c) Banda lu’ Ciungu se ciocneste cu-a lu’ Mutu. Se scot sabiile ninja si furcoaiele. A lu’ Aspirina e impuns in burta, moare, fapta se petrece sub ochii intregii strazi, ucigasul (eventual, tapul ispasitor gasit de clan) merge de buna voie sau dus taras sa-si ia pedeapsa.
Asa se deruleaza circa 80% din crimele 100% romanesti. Cele comise in urma unor jafuri armate sau a razbunarilor, ceva mai complicate, sunt rezolvate prin talentul politistilor si procurorilor care folosesc metode traditionale de ancheta, testate in timp si eficiente.
Au mai ramas putine crime care "sar" din schema. Acestea sunt fie asasinatele la comanda, fie cele lipsite de un mobil aparent si plauzibil. Posibil, operele unor nebuni. De regula, asa-numitele "dosare cu autor necunoscut" fac parte din aceste categorii.
Nu sunt prea multe cazuri cu "AN" in Romania. Culmea e ca, in destule situatii, politistii si procurorii cunosc numele prezumtivilor ucigasi sau al autorilor morali. In lipsa elementelor probatorii insa, ei nu pot trage la raspundere pe nimeni. Soarta acestor dosare ramane la mana hazardului: s-o pocai vreun complice, o aparea la un moment dat arma crimei sau un martor fricos…
Prezentam cateva cazuri rasunatoare din suita celor ce-au tinut paginile intai ale ziarelor. Alaturi de celebrele crime cu autori necunoscuti din Romania am reamintit, succint, faimoasele mistere ale secolului trecut, cum ar fi asasinarea lui Aldo Moro, a lui Olaf Palme sau a temutului sindicalist mafiot Hoffa. Povesti captivante, pe care nu le poti citi fara sa te infiori.