Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
După un an greu din punct de vedere politic în România, cu două campanii electrorale de o duritate fără precedent, anul 2020 se anunța, la debutul lui, și mai palpitant. Odată cu căderea Guvernului Dăncilă și instalarea unui Cabinet liberal, în fruntea căruia s-a așezat, ca locomotivă, președintele Klaus Iohannis, România a intrat în „zodia” bătăliei finale pentru preluarea întregii puteri politice și administrative. Cuvântul de ordine, până la jumătatea lunii martie, a fost dizolvarea Parlamentului și provocarea alegerilor parlamentare anticipate, mizându-se pe valul uriaș de popuaritate de care s-au bucurat, în ultimul an, PNL și președintele Iohannis. În ciuda faptului că, din ianuarie, lumea era zguduită de apariția unui virus nou, iar Organizația Mondială a Sănătății atrăgea atenția că epidemia din China se va tranforma într-o pandemie, agenda publică de la București părea cu totul alta. Pentru ca, dintr-odată, lucrurile să se schimbe cu 180 de grade. Alegerile nu doar că nu se mai doresc a fi anticipate, dar, dimpotrivă, s-a decis amânarea scrutinului pentru locale. Iar în ceea ce privește alegerile parlamentare, este foarte probabil ca acestea să nici nu aibă loc în acest an. Parlamentul considerat ostil de către președinte, care i-a dărâmat, la numai patru luni de la învestire, Guvernul, i-a reinstalat Executivul și a aprobat, fără discuții, decretarea stării de urgență. Până și tema desființării Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție, o obsesie a campaniei electorale prezidențiale de anul trecut, a fost trecută la „și altele”, existând, în acest moment, voci firave în acest sens, dar din interiorul sistemului. Cât despre justiție și „lupta anticorupție”, lucrurile sunt blocate aproape complet, odată cu paralizarea activității instanțelor și Parchetelor, ca urmare a decretării stării de urgență.
Debutul anului 2020 era ocupat, în retorica politică prezidențială și guvernamentală, de subiectul „justiție”. Atât în programul de guvernare al Executivului Orban I, instalat în noiembrie 2019, cât și în programul de guvernare aprobat de Parlament, la reînvestirea din luna martie, principala temă era desființarea Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție. Tema părea atât de stringentă, încât, cu doar câteva zile înainte de Revelion, Guvernul Orban a adoptat chiar și un Memorandum cu privire la acest subiect. Iar reprezentanții Guvernului României la Curtea de Justiție a Uniunii Europene au primit mandat să aibă o pledoarie în sensul susținerii acțiunii formulate de două asociații de magistrați la această instanță internaționaă pentru închiderea Secției Speciale.
Iar SIIJ nu era singura temă asumată politic de noua putere în domeniul justiției. PNL și-a propus, ca măsuri pe termen scurt și mediu, operarea de modificări la Codul penal și la Codul de procedură penală, în sensul de a anula, pe căi parlamentare, toate îmbunătățirile efectuate, în ultimii trei ani, la legile penale sau la legile justiției. În lunile ianuarie și februarie, practic, aceste teme ocupau o bucată importantă din agenda publică.
Guvernare prin asumarea răspunderii
Instalată în urma unor succese electorale indirecte din 2019, noua putere guvernamentală și-a preluat în forță noul statut. Guvernul Orban a ocupat o altă parte importantă a agendei publice, în primele două luni ale anului 2020, prin mișcări excepționale, cu o bătălie surdă dusă în Parlamentul României. O serie fără precedent de asumări a răspunderii Executivului pe legi importante, cum ar fi Legea Bugetului de Stat și Legea Bugetului Asigurărilor Sociale de Stat sau cu privire la subiecte care făceau obiectul unor inițiative legislative care se aflau deja în procedură de legiferare parlamentară (vezi abrogarea recursului compensatoriu, anularea sau tăierea pensiilor speciale ori modificări la Codul Administrativ) a avut ca obiectiv subminarea puterii parlamentare, creând tensiuni destul de serioase pe scena politică.
Dizolvarea Parlamentului, alegerea primarilor în două tururi și parlamentare anticipate
Cea mai importantă temă a debutului anului 2020 a fost însă cea a alegerilor care urmează să aibă loc pentru primării, consilii locale și consilii județene, precum și pentru alegerile parlamentare. Scopul declarat de însuși președintele României a fost acela al alegerilor parlamentare anticipate, iar toate energiile politice din zona „de dreapta” au fost, timp de trei luni, concentrate pentru realizarea acestui obiectiv.
Planul PNL pentru prima jumătate a anului curent era împărțit în două obiective principale, din acest punct de vedere. Pe de o parte, maximizarea potențialului electoral, prin modificarea legislației alegerilor locale, în sensul revenirii la alegerea primarilor în două tururi de scrutin, precum și la renunțarea la alegerea, prin vot direct, a președinților de consilii județene, în favoarea variantei alegerii acestora din rândul consilierilor județeni. Partidele mici, respectiv PMP, ALDE și Pro România, alături de USR – care a fost unul dintre principalii „lobby-ști” în acest sens, s-au declarat de acord cu acest deziderat. Al doilea obiectiv se referea la declanșarea alegerilor anticipate. Iar punctual culminant al procesului declanșat la nivel politic a fost atins la începutul lunii martie, când Guvernul a comasat planurile. Mai exact, Executivul a emis, într-o singură noapte, 25 de ordonanțe de urgență, printre care și una prin care a modificat Legea alegerilor parlamentare, aducând o serie de reglementări vizând reducerea termenului până la care Guvernul poate stabili data alegerilor parlamentare, de la 90, la 50 de zile înaintea zilei scrutinului. Apoi, Guvernul și-a asumat răspunderea în fața Parlamentului pe un proiect de lege privind modificarea Legii alegerilor locale, introduceând două tururi de scrutin pentru alegerea primarilor. Scopul final al acestor demersuri era acela al provocării depunerii de către Opoziție a unei moțiuni de cenzură, picarea Guvernului și nominalizarea a două propuneri de prim-ministru care să fie respinse, de două ori, de către Legislativ, cu urmarea firească a dizolvării de către președinte a Parlamentului și a declanșării alegerilor legislative anticipate.
Fapt care, parțial, s-a și întâmplat. Majoritatea parlamentară a introdus moțiune de cenzură împotriva Guvernului Orban, chiar în ziua asumării răspunderii pe Legea alegerilor locale, Cabinetul fiind demis. Președintele s-a activat, nominalizându-l candidat la funcția de prim-ministru pe ministrul Finanțelor, Florin Cîțu. Cu scopul evident al respingerii sale de către Parlament.
Măsurile anti-COVID, amânate până în ultima clipă
Toate aceste planuri, declanșate în cascadă, au fost gândite și puse în aplicare chiar în perioada în care, la nivel global, exista o îngrijorare majoră cu privire la apariția noului coronavirus în Wuhan – China. În zilele de 22 și 23 ianuarie 2020, în cadrul unei reuniuni cruciale, Organizația Mondială a Sănătății a dispus o serie de măsuri cu caracter general, îndemnând toate statele lumii să asigure gestionarea infecțiilor cu noul virus, inclusiv prin supravegherea activă, depistarea timpurie, izolarea și tratamentul cazurilor, urmărirea contactelor și prevenirea continuă a infecției. Autoritățile române au știut, astfel, din primul moment despre aceste decizii ale OMS, dovadă în acest sens stând și referatul din 20 martie 2020 al directorului general al Direcției Generale de Asistență Medicală și Sănătate Publică, referat aprobat de secretarul de stat din Ministerul Sănătății, Horațiu Moldovan.
Cu toate acestea, factorii decizionali politici au ezitat să declanșeze starea de urgență la nivel național, unul dintre motive fiind și acela că, potrivit Constituției, pe durata instituirii acestei măsuri, Parlamentul nu poate fi dizolvat. Președintele Klaus Iohannis a avut chiar o intervenție publică, prin care a „demitizat puțin boala”, despre care spunea că este o „simplă răceală”, și, în niciun caz, „un virus ucigaș“, care să creeze impresia unei „apocalipse”.
Din 14 martie, toate calculele și scenariile au devenit istorie
Evoluția situației infectărilor cu noul coronavirus la nivel global, dar, cu precădere, în vestul Europei, a schimbat în mod abrupt, pe 12 martie, paradigma politică de la București. Iar toate obiectivele descrise mai sus s-au perisat.
* Primul pas înapoi făcut a fost depunerea, fără explicații, a mandatului de candidat la funcția de prim-ministru a lui Florin Cîțu, chiar în timp ce plenul reunit al Camerei Deputaților și Senatului s-a întrunit, în cvorumul legal, pentru a acorda votul de învestitură. Iar toate informațiile, la acel moment, erau că Guvernul Cîțu ar fi primit acest vot.
* Al doilea pas a fost desemnarea rapidă a candidatului Ludovic Orban, care să formeze, practic, același guvern demis prin moțiune de cenzură. Parlamentul, cu largă majoritate, a acordat votul de învestitură. Deși programul de guvernare, structura Executivului și titularii portofoliilor erau aceleași de la momentul picării.
* Pasul al treilea a fost carantinarea Parlamentului, pentru mai bine de două săptămâni, după ce aleșii au fost nevoiți să lucreze on-line, din cauza faptului că senatoruil Vergil Chițac a fost confirmat ca fiind infectat cu COVID-19.
* Pasul al patrulea constă în faptul că, în majoritate, Parlamentul României a aprobat, pe 16 martie, decretul emis de Klaus Iohannis, prin care a fost instituită starea de urgență. Practic, Opoziția nu a existat, evidențiindu-se o cvasiunanimitate politică. Aprobarea decretului a făcut ca Guvernul să conducă România prin Ordonanțe de Urgență și prin Ordonanțe Militare.
* Al cincilea pas reprezintă o repoziționare a politicii guvernamentale referitoare la sistemul public de sănătate. Dacă anterior stării de urgență se milita, inclusiv prin acte normative, pentru conectarea sistemului privat de sănătate la țeava cu bani publici, ulterior, toate investițiile în echipamente și aparatură medicală s-au concentrat doar spre spitalele de stat. Mai mult, spitalele au devenit centralizate, unele dintre ele dobândind chiar management militar.
* Al șaselea pas a constat în rectificarea bugetară, care a transformat proiecția unui buget care să atingă o țintă de deficit de sub 3,6 la sută din PIB, într-una care va atinge, în cea mai optimistă variantă, 6,7 la sută din PIB.
* Un alt amănunt extrem de important al „sucirii” agendei, ca urmare a pandemiei, este încălcarea flagrantă de către Guvernul Orban a referendumului pe justiție, din 26 mai 2019, organizat de președintele Klaus Iohannis. Încălcarea constă în emiterea unei Ordonanțe de Urgență care a modificat Codul Penal, legiferând în domeniul infracțiunilor și al pedepselor.
* Ultimul pas notabil al noii agende politice constă în faptul că nu doar că nu vom mai avea alegeri parlamentare anticipate, dar Guvernul a decis amânarea alegerilor locale, care ar fi trebuit să aibă loc în luna iunie, până, cel mai probabil, în cursul lunii septembrie. Alegerea primarilor va fi organizată într-un singur tur de scrutin. Alegerile parlamentare urmează să se organizeze fie la termen, în luna noiembrie, fie cu o amânare pentru luna decembrie, însă există posibilitatea ca, de fapt, acestea să se țină abia în primăvara anului viitor.
