Cum au petrecut românii de trei ori ziua de 1 mai, acum un secol

E o vorba din batrani care spune asa: “La noi, ca la nimenea!'. Se potriveste cand nici nu gandesti, in situatii dintre cele mai diferite. Cum a fost, bunaoara, cu serbarea de 1 mai, in urma cu un secol. Care s-a tinut de... trei ori. Ne-a ajutat si calendarul – caci Romania inca folosea calendarul iulian, in vremea ce Occidentul trecuse la cel gregorian –, ne-au ajutat si stramosii, care au fixat, taman de 1 mai, Armindenii, indragit – pe atunci – obicei popular, care scotea lumea la iarba verde, sa se bucure de natura reinviata. Dar sa le luam pe rand.

1 mai din 18 aprilie

Din pricina calendarului, cum spuneam, Romania era cu 13 zile in urma. Asa se face ca in vreme ce in Apus era 1 mai, la noi era 18 aprilie. Fiind zi de miercuri, era absolut imposibil sa-i scoti pe muncitori la manifestatie, cu atat mai putin la iarba verde. Unde mai pui ca legea repaosului duminical era abia in dezbatere, in acele zile de primavara de acum un veac. Nici o sansa, deci, sa obtii o zi libera in mijlocul saptamanii. Doar romanii care lucrau la Viena (putini la numar, de altfel, vreo cateva zeci) au sarbatorit 1 mai muncitoresc, defiland pe strazile capitalei austro-ungare cu steagul rosu in frunte. In acea zi de 18 aprilie (stil vechi)/ 1 mai (stil nou), ei au trimis o telegrama la Bucuresti, la Sala Oppler, unde serbarea muncitoreasca era tinuta de... elita socialista. (Parca ne aducem aminte un slogan mai de dincoace: clasa muncitoare sarbatoreste prin reprezentanti).

Anume au ales socialistii aceasta zi pentru a da, la sala Oppler, un banchet in cinstea doctorului Racovski, lider de stanga care obtinuse, de putina vreme, dreptul de a reveni in tara - dupa ce fusese expulzat cu un an in urma pentru ca agita multimile contra puterii politice – si, mai mult chiar, fusese “reimpamantenit' (cetatenia romana fiindu-i retrasa la momentul alungarii lui din regat). Printre artizanii reintoarcerii lui Racovski in tara s-a aflat si directorul uneia dintre cele mai citite publicatii din epoca, “Dimineata', care relateaza pe larg cum a decurs “intrunirea de la sala Oppler'. Peste 2000 de oameni s-au intalnit in larga sala de intruniri din Capitala, pentru a serba “triumful cauzei doctorului Racovski'. Au fost multe discursuri, printre cei care au luat cuvantul numarandu-se C. Mille, C. Dobrogeanu-Gherea, I.C. Frimu, Dimitrie Anghel... Liderii muncitorilor socialisti romani erau, in epoca, intelectuali de rasa, medici, profesori, jurnalisti, scriitori, avocati. I.C. Frimu avea sa declare, de altfel: “Pentru triumful cauzei drepte a doctorului Racovski a luptat in primul rand partidul social-democrat, care a gasit in slujba lui un sprijin din cele mai calduroase in cativa intelectuali care au ramas credinciosi ideii de dreptate'.

In acea zi, in sala banchetului, ospatarii nu mai pridideau sa aduca la masa lui Racovski tavele pline cu... telegrame de felicitare, venite din tara si din strainatate, din partea liderilor sau simpatizantilor miscarilor de stanga. Ah, sigur, s-a adus si mancare. Si asa, pentru a va potoli curiozitatea, am sa va dezvalui meniul zilei, tocmit nu fara o umbra de ironie la adresa adversarilor politici: “}uica de Florica ot Ratesti/ Icre boieresti la teasc socialist/ Sardele proletare/ Unt anti-bugetar/ Ridichi rosii revolutionare/ Pui cu ciuperci politice/ Friptura de vitel national-liberal/ Salata de principii/ Branza de Cocioc/ Cafea Marghiloman (honny soit qui mal y pense)/ Vin generos, dar nu din pivnitele Bancii Nationale'. (Florica trimite la conacul de la tara al lui Bratianu, national-liberalii erau cei care il expulzasera pe Racovski, iar Marghiloman, stim bine, era unul dintre liderii conservatori... care e pus in ecuatie cu Racovski caci si el fusese “vatamat' in drepturile lui de Ionel Bratianu, acesta din urma furandu-i celuilalt nevasta, pe Eliza – fosta doamna Marghiloman fiind acum Eliza Bratianu).

1 mai din 22 aprilie

Cum spuneam, posibilitatea de a-i strange pe muncitori in mijlocul saptamanii era nula, cu un secol in urma. Doar la greve. Care nu lipsesc, in perioada respectiva; chiar in acele zile erau in greva tabacarii, curelarii si fabricantii de obiecte de voiaj, ceva mai inainte fusesera macelarii, carnatarii si matarii din Capitala, dar si hamalii din port, la Giurgiu si Braila... toate breslele marunte se porneau sa protesteze, dar liderii sindicali si socialistii nu reusisera inca o mobilizare masiva.

S-a hotarat, deci, ca serbarea muncii - daca tot nu aveam noi zi de 1 mai, in calendar, o data cu restul lumii – sa se tina in prima duminica dupa 1 mai-ul lor. Adica pe 22 aprilie. Doua actiuni importante au avut loc in acea zi: Marea intrunire de la sala Eforie si Serbarea din Gradina Bordeiul Vechi.

Spicuim din presa vremii: “Muncitorii sindicalisti au serbat ziua de 1 Mai, ziua infratirii muncitorimii de pretudindeni, aleasa de I-ul congres international de la Paris, ca zi de manifestare a proletariatului pentru formula celor 3 opt-uri: opt ore de munca, opt ore de odihna, opt ore de libertate'. La Sala Eforie s-au adunat, pe 22 aprilie, inca mai multi oameni decat pe 18, in Sala Oppler. Pentru a face loc tuturor, s-au scos toate scaunele din sala. Figura aparte a facut delegatia muncitorilor tabacari, care, in acele zile, era, cum spuneam, in greva. O sindicalista, pe nume Natalia Oprescu, impartea tuturor insigne rosii de 1 Mai, ca sa si le prinda la butoniera. Pe scena au ajuns doi dintre liderii cei mai vechi ai miscarii, C. Dobrogeanu-Gherea si I.T. Banghereanu. Bineinteles, intrunirea a inceput cu ovatii pentru drul Racovski, dupa care primul a luat cuvantul un tipograf (breasla care dintotdeauna s-a aflat in fruntea miscarilor sindicale de la noi). D. Popp a vorbit despre conditiile de munca si imbunatatirea lor. S-a vorbit si despre ultimele initiative legislative ale conservatorilor: legea meseriilor, legea asigurarilor sociale, legea repaosului duminical, ca si despre controversatele dezbateri cu privire la legea ieftinirii traiului, intr-o Romanie care, la finele Belle Epoque, se confrunta cu o crestere exponentiala a preturilor – partial, provocata si de presiunile diferitelor sindicate, care vedeau in cresterea pretului unui produs posibilitatea de majorare a salariilor membrilor lor, fara sa se gandeasca la efectul “de val' pe care il avea cresterea pretului painii, de exemplu. Au mai vorbit N.D. Cocea, Iosif Nadejde, Toma Dragu s.a.

Cu privire la noua lege a meseriilor, iata ce spunea unul dintre oratori, indemnand la o critica temperata: “Nu va lasati sa fiti atrasi de o agitatie care ar tinde sa respingeti in bloc legea. Trebuie sa respingeti numai capitolul I privitor la organizare, dar trebuie sa primiti asigurarile. Daca legea are lacune mari, cauza e faptul ca autorii ei n-au consultat pe cei interesati, pe muncitori. Au facut o lege confuza, in care sunt puse la un loc organizarea meseriilor, creditul meseriasilor, invatamantul profesional, asigurarile etc. (…) Legea de organizare nu e facuta in folosul muncitorimii, ci in folosul lui Titirca-inima-rea (aluzie la un personaj din “O noapte furtunoasa' a lui I.L. Caragiale – n.n.), in folosul meseriasului roman, caruia ii da o putere legala de a schingiui pe bietii Spiridoni'. In ce priveste repaosul duminical, el ii indeamna pe muncitori sa ceara saptamana englezeasca de lucru, cu repaos de sambata de la amiaza pana luni dimineata.

Imediat dupa terminarea mitingului de la Eforie, s-a format un cortegiu care a strabatut Bucurestiul pana la Gradina Bordeiul Vechi. In frunte se aflau 40-50 de biciclisti condusi de I.C. Frimu, in vreme ce fruntasii mai varstnici ai partidului - intre care si C. Dobrogeanu-Gherea - veneau, in urma, cu automobilul. Urma fanfara muncitoreasca, apoi masa manifestantilor, vreo 5000, cativa fluturand drapelul rosu cu inscriptia “Unirea face puterea'. Nu lipseau plancardele, pe care se putea citi: “Traiasca social-democratia', “Votul universal', “Vrem 8 ore de lucru', “Vrem pace intre popoare', “Desfiintarea legii breslelor', “Pensii pentru vii, nu pentru morti', “Muncitori, uniti-va!'.

Serbarea de la Gradina Bordeiul Vechi a inceput la orele doua ale amiezii. Au fost diferite distractii: dans, coruri, barci aeriene, jocuri, o fanfara muncitoreasca si mai multe tarafuri de lautari. Au fost si batai cu confeti, si sticle cu sampanie. A fost organizat, pentru cei prezenti, si un bufet, in special cu preparate din carne la gratar, miziclicuri si salate. Serbarea a tinut pana seara tarziu.

Peste 3000 de muncitori au manifestat la Botosani, aproape 4000 la Ploiesti si alte cateva mii la Braila, Galati, Iasi, Piatra Neamt, Constanta etc.

1 mai din... 1 mai

Sigur, pe stil vechi! Armindenii, sarbatoare populara care are loc in fiecare an de 1 mai, bucurestenii i-au petrecut dupa calendarul vechi (in restul lumii, era 14 mai...). A fost o zi frumoasa, iar padurile din jurul Capitalei au fost pline de cei care obisnuiau sa respecte datinile, petrecand de Armindeni la iarba verde, cu miel fript hoteste (ori haiduceste, adica la groapa) si cu pelinul clasic. Si restaurantele cu gradina ale Bucurestiului au fost pline, iar seara targul Mosilor a fost mai animat ca oricand. Era prima zi calduroasa din anul 1912 si protipendada iesise la Sosea, in vreme ce “mahalagiii' se plimbau agale pe strazi, cetatenii salutandu-se bucurosi ca vara dadea semne sa se instaureze.