Procurorii care au anchetat catastrofa de la Mihailesti s-au umplut de rusine pentru ca n-au citit nici macar regulamentul Interpol privind interventia la dezastre, elaborat inca din 1984. Dupa prabusirea Airbus-ului la Balotesti, procurorul Marian Nazat a conceput planul de interventie si identificare a victimelor dezastrelor. Proiectul lui Nazat a mucegait insa prin sertarele Parchetului General. Acum, dupa ce procurorul general Ilie Botos a constatat la fata locului ca autoritatile romane sunt complet nepregatite sa faca fata situatiilor de criza, ar fi cazul ca anchetele sa fie facute stiintific si nu dupa ureche, cum se faceau pana acum.

A fost nevoie de trei secunde de cosmar. A fost nevoie de 18 morti si 13 raniti. A fost nevoie de Mihailesti, o comuna linistita pana in acel ceas fatidic din 24 mai 2004. A fost nevoie de o tragedie pentru a nu mai gandi "noua nu ni se poate intampla". In Romania a fost nevoie aproape intotdeauna de un precedent tragic pentru ca autoritatile sa-si ridice elementare semne de intrebare.

Impotenta autoritatilor in fata unui dezastru produs fie din cauze naturale, fie provocat de om, si-a "dat arama pe fata" o data cu accidentul sangeros de la Mihailesti. "Spectacolul" macabru, "de doi lei", al autoritatilor care trebuiau sa investigheze tragedia de la Mihailesti au suprimat din fasa ancheta care trebuia sa se desfasoare amanuntit la fata locului asa cum cer chiar procedurile internationale. In anul 1996, procurorul criminalist, actual avocat, Marian Nazat a propus, imediat dupa tragedia de la Balotesti, adoptarea unui regulament de organizare si functionare a echipei complexe de identificare criminalistica a victimelor dezastrelor (DVI). Acest regulament nu a fost adoptat nici pana astazi. Ba mai mult, pe site-ul Interpol (institutie internationala al carei membru este si Romania) exista un ghid-manual pentru echipele de identificare a victimelor dezastrelor. Daca autoritatile romane si-ar fi facut "temele" (sau mai bine zis ar fi fost interesate sa le faca) ar fi stiut cum trebuie desfasurata o ancheta intr-o asemenea situatie. Jurnalul National va prezinta atat varianta procurorului Nazat propusa spre adoptare Guvernului, cat si fragmente din manualul Interpol recomnadat in situatii de dezastre, cu victime omenesti, ale caror prevederi, in general, coincid.

Varianta Nazat

In cadrul regulamentului intocmit de procurorul Marian Nazat (n.r. - acesta este procurorul care a desfasurat, printre altele, si ancheta in cazul asasinarii lui Ioan Luchian Mihalea) se prevede ca in cadrul activitatii de stabilire a identitatii unor persoane, obiecte sau substante, identificarea victimelor in astfel de situatii reclama o complexitate sporita, fiind o operatiune delicata, pluridisciplinara si impune o organizare prealabila deosebita. "Pentru o reusita deplina la efectuarea acestei operatiuni este necesara participarea efectiva a unor specialisti - procurori, politisti criminalisti, medici legisti, medici stomatologi, ofiteri de informatii, experti - fiecare cu sarcini bine conturate si delimitate."

Organizare

Investigatorii in astfel de situatii ar trebui sa se reuneasca in principal in doua grupe: una care se deplaseaza la fata locului, contribuind la cercetarea si ridicarea tuturor cadavrelor si obiectelor, si alta la comandamentul stabilit, care se ocupa de strangerea in cel mai scurt timp a datelor necesare identificarii victimelor. Intre cele doua trebuie sa aiba loc un schimb permanent de informatii, indeosebi pe baza celor doua fise-tip intocmite de Interpol, denumite Ante Mortem (fisa AM), care cuprinde date despre prezumtivele victime, si Post Mortem (fisa PM), care cuprinde date despre cadavrele si fragmentele umane gasite in zona dezastrului. Potrivit regulamentului propus de Nazat, identificarea victimelor are loc prin compararea celor doua fise, deosebit de importanta in acest sens fiind metoda recunoasterii dupa formula dentara ori dupa obiecte sau dupa formula dactiloscopica.

Structura

La capitolul II al regulamentului propus de Marian Nazat se prevede ca echipa complexa de identificare a victimelor dezastrelor sa aiba urmatoarea structura: a) comandament; b) grupa de recuperare; c) grupa de constatare medico-legala si criminalistica; d) grupa de investigare a familiilor victimelor; e) grupa de identificare. Bineinteles ca aceste grupe trebuie sa aiba si niste atributiuni. Daca le analizam atent vom realiza unde a "scartait" ancheta de la Mihailesti. Astfel, comandamentul trebuie condus de un procuror, care va avea si un inlocuitor (tot procuror), sarcinile acestuia fiind acelea de a organiza si conduce intreaga activitate de identificare, in care sens va stabili mijloacele si strategia de desfasurare a intregii operatiuni. Prima hiba a anchetei: "din aceste comandament mai fac parte un secretar, un logistician si un informatician (fiecare cu inlocuitor), iar sediul va fi stabilit la Institutul de criminalistica din cadrul IGP, dotat cu o baza tehnico-materiala adecvata". Mergem mai departe. Grupa de recuperare ar trebui condusa de un procuror care se va subordona sefului echipei complexe. Grupa ar trebui sa fie formata din patru procurori (cu seful grupei), 12 politisti criminalisti, patru medici legisti si patru medici stomatologi, care sa se deplaseze la fata locului si sa ia primele masuri pentru asigurarea pazei si conservarea zonei sinistrate. "In acest sens, paza si conservarea zonei vor fi asigurate de formatiuni ale Apararii Civile si Jandarmeriei, in cazul dezastrelor produse in interiorul tarii noastre", se mai prevedea in regulament. Este inutil sa va mai spunem ca la cateva ore de la accident, cand ancheta nu era nici pe departe finalizata, DE 85 a fost asfaltat, cu o graba nejustificata, iar multe probe si fragmente umane au fost astfel ingropate intr-o groapa comuna. Iar zona nu a fost nici pe departe protejata asa cum ar fi trebuit, avand in vedere ca locuitorii din Mihailesti au intrat in aria respectiva si au cules care mai de care ce a gasit: o mana, un deget, o camera video cu caseta cu tot, un telefon, un inel, o centura sau casca de pompier etc. La Mihailesti, potrivit criminalistilor, aria de cautarea si securizare ar fi trebuit sa fie pe o raza de cel putin 300 de metri, pentru ca "periajul" sa fi fost complet in amanuntime.

Lectia Interpol

Cei care vor face fotografii la fata locului trebuie adusi cat mai devreme, pentru a inregistra scena si toate activitatile. Inregistrarea pe pelicula foto si video a trupurilor de la locul dezastrului este esentiala pentru ca poate ajuta anchetatorii sa stabileasca cauza incidentului. Fotografii trebuie atasati echipelor de cautare si recuperare si sa colaboreze cu ei. De asemenea, experienta a aratat ca persoane neautorizate vor incerca des sa ajunga la cadavre. Pentru a inventaria pe scurt cadavrele si sacii cu resturi acestea vor fi marcate ca spre exemplu: 46-102/83 indicand ca acesta este cadavrul nr. 46 de la locul cu coordonatele 102/83, 47P-103/84 indicand ca aceasta este partea nr. 47 ridicata de la locul cu coordonatele 103/84, M12 indicand ca acesta este cadavrul sau partea nr. 12 care a fost etichetata la morga.

Legistii

Revenind la regulamentul propus de Marian Nazat, grupa de constatare medico-legala si criminalistica va fi condusa de un medic legist, care se va subordona sefului echipei complexe. Grupa ar trebui sa fie alcatuita din patru medici - legisti (cu seful grupei), patru medici stomatologi si opt politisti criminalisti, care isi vor desfasura activitatea in cadrul IML sau al laboratorului judetean de medicina legala. Membrii acestei grupe ar trebui sa efectueze constatarile medico-legale (autopsii, constatari dactiloscopice etc.), iar datele obtinute in urma examinarii cadavrelor si fragmentelor umane, precum si a obiectelor, ar trebui consemnate in fisa PM. Grupa de identificare propriu-zisa va fi condusa de un procuror, care ar trebui sa se subordoneze sefului echipei complexe.

Familiile

Grupa de investigare a familiilor victimelor ar trebui sa fie condusa de un politist judiciarist, care s-ar subordona sefului echipei complexe. Daca sistemul medical din Romania ar fi fost mult mai bine organizat s-ar fi putut efectua si urmatoarea procedura. Adica, membrii acestei grupe s-ar fi deplasat la cabinetele medicale unde au fost inregistrate victimele, pentru obtienerea formularelor dentare. In acest sens, potrivit regulamentului, Ministerul Sanatatii ar fi trebuit sa ia masurile corespunzatoare in vederea elaborarii unei metodologii unitare privind inregistrarea si stocarea acestor formule la nivelul intregii tari. In concluzie, echipa complexa care ar fi trebuit sa se ocupe de ancheta de la Mihailesti ar fi trebuit sa fie formata din patru procurori, patru medici legisti, patru medici stomatologi, 12 politisti criminalisti, 120 politisti judiciaristi, doi secretari, doi logisticieni si doi informaticieni la care ar fi trebuit sa se adauge expertii si ofiterii de informatica dupa caz. Este inutil sa mai precizam ca in cadrul anchetei de la Mihailesti nu a functionat nici macar jumatate din efectivul acestei echipe ideale de investigare.

Dotare

Materialele si mijloacele tehnice necesare in caz de dezastre sunt pentru celelalte tari lucruri intrate in obisnuinta, aflate tot timpul la indemana, banale, necesare, uneori chiar vitale. Pentru anchetatorul roman raman niste visuri frumoase. Iata de ce ar fi trebuit sa dispuna anchetatorii in cazul Mihailesti: mijloace de telecomunicatii, pungi, saci, instrumente de marcaj, substante si materiale foto, truse criminalistice, echipamentul de protectie. Unele dintre acestea le au si anchetatorii romani. Altele sunt rudimentare.

Teme nefacute

Lectia Interpol este mult mai stricta si radicala. Adunarea generala Interpol care a avut loc in Antalya in octombrie 1996 la a 65-a sesiune a adoptat o noua forma si acest ghid asociat. Recomanda ca toate tarile membre sa foloseasca aceasta forma de identificare a victimelor ale dezastrului in toate circumstantele potrivite incluzand cazurile in care este vorba doar de o singura victima pentru a fi identificata. Astfel, se recomanda printer altele ca tarile member: sa stabileasca o echipa de identificare a victimelor dezastrului cuprinzand ofiteri de politie potriviti, medici judiciarsti patologi si judiciaristi odontologi sau, cel putin, sa numeasca un ofiter responsabil pentru problemele de identificare a victimelor dezastrului, ca echipe sau ofiteri fiind punctual de contact central in propriile lor tari unde cetateni sunt implicati in dezastru sau cand altfel i se cere sa asiste o alta tara membra.

Ghidul Interpol

Primul manual de Identificare a Victimelor Dezastrului a fost publicat in 1984 ca urmare a doi ani de munca a Comitetului Organizatiei asupra Identificarii Victimelor Dezastrelor. Manualul a fost revazut si revizuit, rezultand publicarea prezentului Ghid a echipei de identificare a Victimelor Dezastrelor care circula catre toate tarile membre ale Interpol, printre care se numara si Romania. Acest ghid a fost facut pentru a contribui la eficacitatea in caz de dezastru si la identificarea procedurilor. Ghidul prevede ca este esentiala un lant de comanda ferm. Daca un oficial al autoritatilor din politie sau procuratora nu este disponibil pentru control imediat, un investigator numit sef trebuie sa-si asume toate responsabilitatile pentru intreaga operatiune. Pana cand numarul ofiterilor devine suficient, el ar putea avea nevoie sa directioneze si supervizeze multe, daca nu toate, aspectele initiale ale raspunsului.

Identificare "ca la carte"

Capitolul 3 privind identificarea: O identificare "ca la carte" incepe cu probele circumstantiale (ex. obiecte personale ca imbracaminte, bijuterii si continutul buzunarelor), "probe fizice" dovedite de examinari externe (ex. trasaturi generale - descriere si trasaturi specifice - amprente), examinari interne, probe medicale, dentare si descoperiri de laborator. Descrierea hainelor, bijuteriilor si a continutului buzunarelor ar trebui inregistrate in primul rand. Acestea pot asista la o corecta identificare. Obiectele personale pot constitui probe circumstantiale valoroase asupra identitatii, dar niciodata o proba, dovada. Proba dentara este o metoda de identificare foarte importanta si eficienta. Examinarea unui dinte sau a unei masele poate fi facuta numai de un doctor expert dentar.

APOCALIPSA

A mai cazut un avion, undeva, in indepartata America, si o data cu el sute de vieti s-au frant intr-o teribila spaima. In urma cu cativa ani, langa Bucuresti, un alt dezastru presara pe un camp noroios cruci si lacrimi. Pe o raza de cateva sute de metri se insirau terifiant bucati de carne umana, amestecate cu pamant, cenusa si cherosen. De sus, fulgi de ninsoare aposi si grei se pravaleau peste limbile de foc ce tasneau din burta metalica a avionului ucigas. Degete retezate, picioruse despicate de copii, cutii craniene dezgolite, scalpuri imbibate de sange, carne de om fumeganda… Daca apocalipsa va sa vina, nu mi-o pot imagina altfel. Din resturile acelea diforme si inspaimantatoare trebuia sa alcatuim persoanele care pana in clipa fatala au iubit, au urat, s-au bucurat ori au suferit; care au avut un chip asemenea noua, cei pedepsiti sa le recream trecutul si viata, redandu-le astfel rudelor sau prietenilor.

Cum pana atunci nu fusesem pregatit pentru o astfel de misiune, ca si colegii mei, am ajuns la locul blestemat in tinuta de strada si am ramas ore in sir, biciuit de frig si vant. A doua zi ne-am trezit cu o echipa complexa din Belgia si, dincolo de suspiciunea cu care ne-am primit si intampinat reciproc, m-a frapat profesionalismul acestora. De la fiecare component al celulei de criza si pana la dotarea tehnico-materiala, totul trada o experienta paralizanta, pe care nu puteai sa nu o accepti. Sau sa nu o respecti. Era pentru prima oara cand se lucra in echipa internationala, iar reflexele noastre de romani, provinciali si neincrezatori, se zbateau spasmodic, infrante de ratiunea pragmatica a deschiderii spre noul eficient si profund meticulos. Ceea ce noi nu am fi reusit in veci, ei, bravii nostri camarazi belgieni, au obtinut in cateva zile, asa incat fiecare viata pierduta avea un nume, spre mangaierea rudelor venite din colturile lumii.

Rataciti si pierduti intr-un empirism primitiv, noi incercam sa suplinim prin elan si daruire lipsa de pregatire si instrumente, in timp ce ei aduceau teste moderne (ADN, formule dentare etc.), utilizand o banca de date impresionanta. Ma intreb si acum, dupa atata timp, cand au reusit sa stranga atata informatie, mai ales ca cei morti proveneau din diverse tari. O lectie bine venita si necesara, intr-un moment de deruta si necunoastere, predata cu modestie si delicatete. Chiar daca nu-si puteau reprima grimasele la vederea autopsierilor romani, care, in lipsa manusilor, taiau cu mana goala cadavrele. Despre salopetele de protectie nici nu putea fi vorba... O adevarata echipa, avand in spate intamplari asemanatoare, pregatita sa intervina in orice moment, adunandu-se de pe cuprinsul Belgiei pentru a da finalitate devizei lor: Vorbind despre moarte, protejezi viata!

Cu ei se aflau si cativa voluntari ai Crucii Rosii - sociologi si psihologi - atenti la suferinta apropiatilor celor disparuti, cu un cuvant sau gest capabil sa alunge ireparabilul. Totul era pregatit cu minutiozitate. Nimic la intamplare. Pentru romani, desi la fel de fragili sufleteste, aceste proteze nu exista, pentru ca nimeni nu are timp sa cantareasca implicatiile unor astfel de catastrofe. Se gandeste functionareste si se actioneaza pompieristic, sub sloganul: Sa dea Domnul sa nu se intample!

Tin minte ca am propus atunci in scris, pe zeci de pagini, un regulament pentru formarea si functionarea unei echipe asemanatoare si in Romania, in stare sa actioneze in caz de cutremure, accidente aeronautice sau feroviare, dar proiectul a ramas in sertarul elefantilor ce decid inca soarta institutiilor fundamentale. Asa ca, obisnuiti cu amenintarea pravalirii drobului de sare, privim cu indurare Divinitatea, implorand iertarea si amanarea nenorocirii, pentru ca nimic nu este mai simplu decat sa ai o atitudine pasiv-contemplativa. Dar paguboasa.

P.S. Tot ceea ce am scris in articolul publicat in cotidianul National, in octombrie 1998, ramane valabil, din nefericire, si azi. Poate ca, impresionati de tragedia de la Mihailesti, "elefantii" vor intelege ca, vorbind despre moarte, protejam, de fapt, viata. Iar o astfel de protectie inseamna si crearea acelei echipe complexe pentru care m-am batut, cu posibilitatile mele neglijabile, in urma cu ceva ani. Marian Nazat

RUSINE

A trebuit sa existe un precedent tragic pentru ca autoritatile sa-si ridice niste semne elementare de intrebare. A fost ancheta de la Mihailesti. Superficiala. Procurorul general al Romaniei, Ilie Botos, care si-a intrerupt vizita din Olanda, s-a deplasat la Mihailesti pentru a mai "repara" ceea ce se mai putea, daca se mai putea. In opinia unor procurori criminalisti, rusinati de modul cum s-a facut ancheta de la Mihailesti, spun ca investigatia ar fi trebuit sa dureze sa cel putin doua-trei zile pentru a "se peria" zona. Acestia au categorisit ca superficial modul de desfasurare a anchetei, echipa lui Botos putand sa "se considere corigenta" la acest capitol. Graba nejustificata cu care s-a asfaltat groapa produsa de explozie, la numai trei ore de la asa-zisa finalizare a anchetei, a uimit intreaga opinie publica.

GRABA

Fara nici o indoiala, ancheta de la Mihailesti a fost cel putin, in prima faza, neprofesionista. Asta daca luam in calcul toate prevederile din ghidul echipei complexe de identificare a victimelor dezastrelor. Acest lucru a fost amplificat si de graba autoritatilor de a astupa groapa provocata de deflagratie, de parca ar fi vrut sa se stearga repede urmele. Numai ca acest tragic eveniment, din nefericire pentru autoritatile care s-au dovedit impotente in fata acestui dezastru, nu va putea fi sters din memoria noastra. Pe ultima suta de metri, a treia ancheta, condusa chiar de procurorul general Ilie Botos, a incercat, daca se mai putea, sa repare pe ici pe colo imaginea rau sifonata a institutiei pe care o conduce. Astfel, ancheta a fost structurata pe mai multe planuri: cine a fost vinovat de producerea accidentului, stabilirea cu exactitate a numarului victimelor, recuperarea tuturor ramasitelor umane si a diferitelor obiecte, precum si anchete la firmele distribuitoare, producatoare si transportatoare de azotat de amoniu. O singura intrebare nu si-au pus inca anchetatorii: de ce nu avea camionul extinctor, pentru ca soferul sa fi intervenit inca din prima faza si poate nu s-ar mai fi ajuns la un asemenea dezastru. Acelasi lucru este valabil si in cazul pompierilor. Si la fel de constienti trebuie sa fim ca daca tragedia ar fi fost evitata, si printr-o "minune" am fi aflat ca respectivul camion transporta cantitati de azotat de amoniu "la vrac", fapt interzis de lege, singura masura luata impotriva distribuitorului ar fi fost o amenda contraventionala. Caci asa prevede legislatia actuala.