Despre post şi dezlegări

Înainte vreme, la începuturile creştinismului, marile sărbători se ţineau cu post, iar în zilele de dinaintea Praznicelor Împărăteşti se ajuna. Adică se ţinea post negru. Explicaţia este cât se poate de simplă. La începuturi, antagonismul dintre creştini şi păgâni se definea şi astfel: în vreme ce păgânii mâncau foarte mult şi se de­dau dezmăţurilor, creştinii celebrau cu smerenie şi modes­tie. În timp, în calendarul posturilor bisericeşti au apărut aceste dezlegări... la untdelemn şi vin, la peşte... Biseri­ca Ca­tolică, spre exemplu, nu mai pune restricţii nici măcar la brânzeturi şi lactate în zilele obişnuite ale postului. Bise­ri­ca Ortodoxă, în schimb, s-a do­vedit a fi mult mai restricti­vă. Până nu demult (câteva decenii în urmă, doar...), res­tric­ţiile din posturile importante erau ridicate doar du­minicile (la untdelemn şi vin) şi la câteva sărbători bine definite (la peşte).

În Postul Crăciunului, spre exemplu, dezlegare la peş­te era, pe vremea bunicilor şi străbunicilor noştri, doar în trei zile bine rânduite: Vovidenia (Ovidenia sau Intrarea Maicii Domnului în Biserică – 21 noiembrie), Sfântul Andrei (30 noiembrie) şi Sfântul Nicolae (6 decembrie). Astăzi, Postul Crăciunului, care era unul la fel de închis ca şi cel al Paştilor, a devenit, dacă pot spune aşa, „prie­tenos”. Doar miercurea şi vinerea nu se mănâncă untde­lemn şi nu se bea vin, ci se „postestepană” la orele 3:00-4:00 după-amiază, când se mănâncă doar legume uscate sau fierte.

Dar chiar şi în aceste zile de miercuri şi vineri, când se întâmplă ca un sfânt să aibă Doxologie mare, se dezleagă la untdelemn şi vin, rămânând ca regulă doar că se mănâncă o dată în zi, la 3:00-4:00 după-amiază. Mai mult, dacă în aceste zile de miercuri şi vineri este un sfânt care are Priveghere, atunci se dezleagă şi la peşte, cum tot astfel se dezleagă în parohiile al căror hram se în­tâmplă să pice în zilele de miercuri sau vineri din Postul Crăciunului. Zilele de marţi şi joi sunt rânduite astăzi cu dez­legare la untdelemn şi vin, dar dacă este cumva vreun sfânt cu Doxologie mare, atunci e dezlegare şi la peşte. Şi peş­te se mai mănâncă în toată sâmbăta şi duminica. Aşa­ se face că, în funcţie de cum se scurg zilele din calendar, de hramurile locului şi de rostirea slujbei de slavă (Doxologia), Postul Crăciunului comportă diferenţe de la un an la altul, de la o episcopie la alta.

Până la urmă, fie­care face cum îi spune inima: respectă zilele însemnate în calendarul lipit pe peretele din bucătărie (după cum epis­co­pul ori mitropolitul locului a binecuvântat să se în­tâmple) ori se întoarce la rigoarea postirii de la începuturile lumii creştine. Nu că aş vrea să vă iau (de la gură) peştele (cel bine „de­z­legat”) de Sfântul Nicolae. Dar nu pot să nu mă în­treb cum se face că e rânduită dezlegare la peşte tocmai în ziua celebrării Sfântului Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei, despre care se spune că înainte de a fi învăţat a mânca a deprins postirea. Stă scris în „Vieţile Sfinţilor”: „Când se apropia de pieptul maicii sale, se cu­noş­tea a fi fă­cător de minuni, hrănindu-se nu după obice­iul pruncilor ce­lorlalţi, pentru că numai din ţâţa dreaptă sugea lapte, având să dobândească cu cei drept credincioşi starea cea de dreapta. Apoi încă a început a fi postnic ales, căci mier­curea şi vinerea numai o dată sugea lapte din ţâţă, şi atunci seara, după săvârşirea obişnuitei rugăciuni creş­tineşti...”. Acum, cu aşa pildă aleasă, cum să nu te ţii şi tu drept în zi de post, nelăsându-te în voia patimilor pântecelui?