Declarațiile premierului României, care vrea să oblige absolvenţii de Medicină să lucreze în sate și în orașele mici din țară „cel puţin câţiva ani”, a stârnit un val de reacții din partea medicilor, care critică această idee pe care politicienii o mai scot din când în când „de la sertar”.
Ce spun doctorii despre planul lui Ilie Bolojan? Redăm mai jos doar o mică parte dintre zecile de mesaje, mai mult sau mai puțin vehemente, exprimate pe propriile pagini de pe rețelele sociale sau pe grupurile de medici de pe aceste platforme.
Premierul Ilie Bolojan susține că a găsit soluția pentru deficitul uriaș de medici din mediul rural și orașele mici, și anume: obligarea absolvenţilor facultăţilor de Medicină de stat să rămână să lucreze în România pentru o perioadă de cel puţin câţiva ani după absolvire.
„Ai o obligație față de țara aceasta”
„Dacă beneficiezi, în ţara noastră, de o pregătire medicală pe toată durata parcursului - studii făcute la buget, rezidenţiat plătit de statul român - ai o obligaţie faţă de ţara asta şi cel puţin câţiva ani de zile - doi, trei, patru, cinci ani de zile - trebuie să lucrezi undeva în România”, a declarat premierul Ilie Bolojan, marți, la întâlnirea cu primarii de comune.
„Hai să punem asta în practică”, a mai spus șeful Executivului, precizând că „trebuie să avem curajul să luăm nişte decizii care uneori nu sună bine şi, într-adevăr, să distribuim o parte din medicii noştri acolo unde este nevoie, în ruralul mai îndepărtat, în urbanul mic şi aşa mai departe”.
Potrivit premierului, din cei 7.000 de absolvenţi ai facultăţilor de Medicină din România, circa 4.000 devin rezidenți și doar 1.000 ajung să se angajeze în sectorul public, în timp ce mulți specialiști români care ajung să lucreze în alte ţări.
Pe rețelele sociale, mai mulți medici au întrebat, retoric, dacă în anul 2026 medicina poate fi practicată în mediul rural fără o minimă dotare, doar cu un stetoscop agățat de gât. Și, dacă tot și-a invocat „curajul” de a-i obliga pe medici să rămână în țară, unii i-au cerut premierului să pună această propunere în practică „pentru toate categoriile profesionale, nu doar pentru medici!”
„Simptomul unui stat care nu mai știe să convingă și încearcă să constrângă”
Una dintre reacțiile dure la afirmațiile lui Bolojan vine chiar de la unul dintre tinerii doctori care profesează peste hotare. Medicul ATI Iuliu Torje, fost consilier onorific al ministrului Sănătății, a calificat măsura propusă drept „simptomul unui stat care nu mai știe să convingă și încearcă să constrângă și dovada clară a unui eșec structural, mascat sub discurs de responsabilitate publică”.
„Vă scrie unul dintre cei plecați. Un medic format în România. Un medic care a ales exilul profesional din refuzul de a accepta mediocritatea impusă prin sistem. (…) Da, statul poate obliga. Dar într-un stat de drept, obligația este inseparabilă de ofertă. Ca să explic mai simplu… Statul oferă → profesionistul rămâne. Statul eșuează → profesionistul pleacă. Ce propuneți dumneavoastră este ruptura unilaterală a acestui contract: statul nu performează, dar tu rămâi obligat”, îi transmite dr. Torje lui Ilie Bolojan, prin intermediul paginii sale de Facebook.
„Medicul nu este proprietatea statului”, mai spune acesta, enumerând, totodată, condițiile pe care le consideră esențiale înaintea oricărei discuții despre obligativitate: salarii corecte, plata corectă a gărzilor, spitale funcționale, educație accesibilă, promovare pe merit și eliminarea „feudalismului medical”.
„Orice discuție despre obligativitate este o recunoaștere a eșecului statului, nu o soluție. Și da, am plecat. Dar nu eu am abandonat România. România și-a abandonat medicii cu mult înainte”, spune dr. Iuliu Torje, medic în Germania
„URSS nu mai există, domnule prim-ministru”
O altă reacție vehementă la planul lui Bolojan vine din partea unui cunoscut chirurg din Capitală, care îi reamintește premierului că România este o țară membră UE, iar „un acquis comunitar major e libera circulație a persoanelor - a medicilor implicit”.
„Multiubite și stimate domnule Bolojan (…), vă amintesc că au mai fost politicieni români, tovarășul Nicolae Ceaușescu, de pildă, care și-au propus să țină oamenii cu forța în țară, când România făcea parte din lagărul socialist. Ce s-a întâmplat atunci? Cine a vrut să plece tot a plecat!
Știu ce vă stă pe limbă: că statul plătește școlarizarea medicilor, și că, prin urmare, absolventul de medicină contractează o datorie morală față de patria-mumă. Eu m-aș referi, însă, la aranjamentele financiare, pe care același predecesor al dumneavoastră, Ceaușescu Nicolae, le-a solicitat celor ce fugeau din scumpa lor țară, de prea mult bine! În context, vă atrag atenția că dacă veți insista pe această cale, medicii care vor părăsi România se vor achita de datorii cu o corectitudine pe care dumneavoastră nu o aveți față de cetățenii pe care pretindeți că-i serviți, împilându-i. Altfel spus, medicii își vor cumpăra plecarea de aici până la ultima centimă, ceea ce v-ar transforma... În ce v-ar transforma, domnule Bolojan?”, transmite dr. Florin Chirculescu, într-un mesaj adresat direct prim-ministrului, postat pe aceeași rețea socială.
Medicul atrage atenția că, dacă Bolojan persistă în ideea de a restrânge dreptul la libera circulație a unor cetățeni europeni, are mari șanse să piardă procesele la CEDO.
„Îmi permit să vă dau un sfat: plătiți personalul după cum se cuvine, domnule, și nu mă refer doar la medici, căci de-ar fi să mă refer strict la medici, aveți mari datorii financiare la ei: se împlinesc 9 ani de când Guvernul plătește gărzile la jumătate față de cât ar trebui să le plătească. Ați calculat vreodată care e volumul datoriilor pe care le-ați acumulat la noi, medicii, prin incorectitudine (a se citi: furt calificat), domnule Bolojan? URSS nu mai există, domnule prim-ministru, așa că străduiți-vă să fiți politician, nu politruc!”, spune Dr. Florin Chirculescu
„Fă în așa fel încât să se simtă respectat, pentru că tu, stat, ai nevoie de el. Sau aduci pakistanezi”
Un alt medic din București îi transmite premierului că situația e fix pe dos: nu rezidenții sunt datori statului român, ci statul român le datorează niște bănuți.
„Cineva trebuie să îi spună domnului Bolojan că medicii rezidenți nu sunt plătiți degeaba, doar că să învețe. Majoritatea rezidenților muncesc pe rupte, de multe ori peste program. Muncesc și învață, pentru un salariu de sub 1.000 euro pe lună, salariu pe care mulți absolvenți ale altor facultăți l-ar refuza cu dezgust. Rezidenții fac gărzi neplătite până în anul 3. Așa că situația stă altfel. Nu ei sunt datori statului român, ci statul român le datorează niște bănuți.
Vrei medic în urbanul mic și rural? Există soluții. În primul rând scutește medicul de impozit pe salariu. Obligă primarul să facă o casă a medicului, așa cum era în perioada interbelică. De ce ar exista o casă parohială pentru preot și nu o locuință pentru medic?! Scutește-l de chirie pentru 6-12 luni, așa cum se face în Franța. Dă-i primă de instalare. Fă în așa fel încât să se simtă respectat. Pentru că tu, stat, ai nevoie de el.
Altă soluție este să oferi împrumuturi pentru plata facultății, așa cum se face în SUA, de exemplu, cu obligația de a restitui împrumutul după ce medicul începe să câștige. La salariile rezidenților și tinerilor specialiști, probabil că o să dureze ceva, dar măcar vor lucra în țară. Sau aduci pakistanezi, cum spunea Băsescu. Mai simplu”, scrie dr. Otilia Motoi pe pagina sa de socializare.
Legat de doctorii pe care țara îi pierde după finalizarea studiilor, un alt medic propune, pe un grup dedicat profesioniștilor din Sănătate, să nu mai scoată la rezidențiat locuri, ci posturi „și vom rămâne în țară, ca la examenul național de intrare în magistratură”.
„Nu medicii au inventat dezechilibrul. Sistemul l-a creat”
„Problema nu începe când medicii pleacă. Problema începe când îi producem fără să avem unde să îi așezăm. Propunerea ca absolvenții de medicină și rezidenții formați din bani publici să fie obligați să rămână câțiva ani în țară sună bine politic. Dă impresia de ordine. De fermitate. De dreptate pentru contribuabil. Dar realitatea din spitale este mai complicată.
Înainte să vorbim despre interdicții de plecare, trebuie să răspundem la o întrebare simplă: câți dintre acești oameni au, concret, unde să muncească în condiții corecte? Câte posturi există? Câte săli funcționează? Câte linii de gardă sunt complete? Câte secții pot oferi un parcurs profesional predictibil, fără dependență de bunăvoințe și aranjamente? Pentru că dacă sistemul nu îi poate absorbi, obligativitatea rămânerii devine doar o formă de captivitate administrativă.
Dacă vreți cu adevărat să interveniți la rădăcină, priviți spre intrare, nu spre ieșire. Universitățile sunt finanțate per student. E firesc să își dorească cifre cât mai mari. Mai mulți studenți înseamnă mai multe norme, mai multe bugete, mai multă putere instituțională. Logica lor e previzibilă. Dar cine corelează acest număr cu realitatea din spitale?
Cine spune: atât putem integra, atât formăm? Pentru că altfel se întâmplă exact ce vedem de ani de zile. Producem masiv absolvenți, creăm competiție pe puține locuri, iar apoi suntem surprinși că oamenii caută aer în altă parte. Nu medicii au inventat dezechilibrul. Sistemul l-a creat”, scrie, pe platforma de socializare, și dr. Ciprian Maxim.
„Am pierdut numărul miniștrilor Sănătății care sugerau ca absolvenții de medicină și medicii rezidenți de la noi să fie obligați să profeseze în țară”, spune și psihiatrul Vlad Stroescu, subliniind că, dincolo de declarația demagogică, niciunul dintre aceștia nu a putut pune măsura în practică, iar astăzi, din multe motive, ideea „e mai trasă de păr ca niciodată”.
„Medicii nu sunt și nu vor fi niciodată niște soldați la dispoziția Statului (nu vorbim de medicina militară). Cel mult, sunt la dispoziția omenirii. Dacă chiar domnul Bolojan ar reuși să facă asta în ciuda liberei circulații a forței de muncă în UE, în ciuda faptului că medicina e o profesie liberală, în ciuda faptului că mulți studenți își plătesc azi studiile în facultățile de Stat etc etc, probabil că ar scădea dramatic numărul de tineri care ar alege medicina. Cine în toate mințile ar vrea să își închidă astfel orizonturile la vârsta când lumea îți e larg deschisă?”, întreabă dr. Stroescu.
„Nu am auzit încă de politicieni care să fi emigrat nemulțumiți de statutul lor”
Dr. Cosmin Ciora, gastroenterolog la Institutul Fundeni din București, le transmite decidenților că, după terminarea rezidentiatului, medicii sunt nevoiți să alerge „de bezmetici”, câteva luni, doar ca să-și obțină dreptul de a putea profesa.
„De bune ce sunt condițiile salariale și munca în spitale în afara marilor orașe, nu mai există dorința de a practica această meserie nobilă. Am auzit recent oameni extrem de bine pregătiți care nu-si găsesc loc de muncă, că regretă că au ales această meserie - asta după știu cât efort au făcut să ajungă aici. (…) Nu am auzit încă de politicieni, funcționari publici, magistrati care să fi emigrat nemulțumiți de statutul lor în societate. Însă văd în jur medici bine ancorați în sistemul românesc plecând chiar și după 50 de ani din țară sau cel puțin din sistemul de stat.
Nu mai trageți încă un cartuș contra celor mai tineri pentru că s-ar putea să fie ultimul”, este mesajul postat de medicul Cosmin Ciora, pe o rețea socială.
Rezidenții „nu «fug» din țară, ci caută normalitatea”
O reacție la declarațiile lui Bolojan a venit și din partea celor direct vizați de măsurile propuse: medicii rezidenți. Aceștia i-au transmis șefului Executivului că nu sunt niște simple cifre în bugetul statului și că, pentru păstrarea doctorilor în țară și o mai bună distribuție a acestora în teritoriu, accentul ar trebui pus „pe a motiva, nu a obliga”: „Salarizare corectă și motivație financiară adecvată pentru cei care deservesc zone vulnerabile sau cu densitate a populației redusă. Infrastructura minimă necesară specialității să fie disponibilă fără rabat, indiferent de zonă (rural/urban mic/urban mare). Posibilitatea medicilor din zonele descrise de a se dezvolta profesional continuu”.
De asemenea, tinerii doctori i-au amintit premierului că rezidenții din România stau multe ore peste program și că fac, în medie, 4 - 5 gărzi pe lună, dintre care una singură plătită, conform cu contractul.
„- După 6 ani de facultate și ani de rezidențiat, un medic are dreptul fundamental de a-și exercita profesia acolo unde poate evolua și este motivat. România este parte din UE, iar libera circulație a forței de muncă nu este opțională.
- La finalul rezidențiatului, mulți medici se trezesc în fața unor posturi blocate sau a unui sistem care nu scoate locuri la concurs în specialitățile lor. A practica medicina «fără compromisuri» necesită resurse.
- Nu poți cere performanță când lipsesc dotările de bază, iar medicul este pus să aleagă între etică și lipsuri”, a transmis, ieri, Societatea Multidisciplinară a Medicilor Rezidenți.
„Medicii rezidenți nu «fug» din țară, ci caută normalitatea. Respectul se câștigă prin investiții în oameni și spitale, nu prin bariere legislative care încalcă drepturi fundamentale”, subliniază tinerii doctori.


