Drăgan, prinţul pădurenilor

TALENT ● A murit la doar 47 de ani. În groapa lui a căzut o stea O Ediţie de Colecţie dedicată unui om special: Drăgan Muntean. Luni, 14 aprilie, veţi putea afla povestea vieţii celui mai iubit fiu al pădurenilor şi veţi putea asculta CD-ul cu melodiile sale cele mai frumoase.


Drăgan Muntean a venit pe lume la data de 18 aprilie 1955, în satul Poieniţa Voinii, comuna Bunila, judeţul Hunedoara. A urmat clasele I-IV în satul natal, după care şi-a continuat studiile la Liceul de Muzică şi la cel Pedagogic din Deva, pe care l-a absolvit în anul 1975. Între 1977 şi 1979 a fost învăţător la şcoala generală din satul Bretelin, comuna Veţel, iar din 1979 şi pînă în 1988 a predat la Şcoala Generală nr. 6 din Deva. Între 1988 şi 1992 a fost profesor la Şcoala Populară de Artă din Deva. În 1992 a intrat în poliţie şi a urmat cursurile Academiei de Poliţie "Alexandru Ioan Cuza" din Bucureşti. Între 1997 şi 2000 a fost directorul Ansamblului "Ciocîrlia" al Ministerului de Interne. Din anul 2000 a fost şeful Biroului de Cultură, Educaţie şi Tradiţii din cadrul IJP Hunedoara. A avut gradul de locotenent-colonel.


ÎNCEPUTURILE. Drăgan Muntean a început să cînte aproape de cînd a deschis ochii. Pe cînd avea în jur de 10 ani, Drăgan, împreună cu părinţii săi, a participat la o fază comunală a emisiunii "Dialog la distanţă" şi a fost remarcat de un profesor de muzică de la Ghelari. Acesta le-a spus părinţilor că băiatul are talent şi că ar fi indicat să urmeze o şcoală de muzică. Mama lui Drăgan Muntean, o femeie hotărîtă, a decis că fiul ei trebuie să plece la şcoala de muzică de la Deva, ca să îi fie copilului mai bine. "Mi-a povestit că atunci cînd a venit vremea să plece la Deva era cu animalele pe cîmp, cu copiii din sat. I-a părut rău că trebuia să plece. I-a fost foarte greu. Apoi cînd a ajuns la Deva şi a văzut primul pian i s-a părut ceva ieşit din comun. A fost şocat atunci cînd a văzut primul bloc-turn, chiar s-a împiedicat uitîndu-se la el", povesteşte Mioara Muntean, soţia. Mama lui Drăgan Muntean visa ca feciorul ei să se întoarcă acasă, învăţător în sat. Casa în care s-a născut era lîngă şcoală, iar părinţii îi făcuseră în gard o portiţă, ca să poată trece prin ea direct în curtea şcolii. Feciorul nu s-a mai întors în sat. A plecat în lume să o cucerească şi a reuşit, dar drumul n-a fost atît de lin precum ar fi crezut. Destinul i-a semănat cu dealurile din Ţinutul Pădurenilor – abrupt. După o vale lină urma un deal pieptiş.


A PLECAT. "Ai rămas al nimănui/ La marginea satului, măi, bade Ioane...". La data de 12 aprilie 2002, Drăgan Muntean mergea cu maşina de la Leşnic la Deva. Îşi ducea căţelul bolnav la medic. La ieşirea din sat a simţit că i se face rău. A tras maşina pe partea dreaptă a drumului şi a pornit avariile. Un echipaj de poliţie de la Veţel l-a găsit... Era conştient încă... A mai apucat să îi roage să îi anunţe soţia... O ambulanţă l-a transportat de urgenţă la Spitalul Judeţean din Deva... Medicii au constatat că suferise un accident vascular cerebral, provocat de ruptura unui vas de sînge, ceea ce i-a produs o puternică hemoragie, şi era în comă de gradul al patrulea. A mai trăit opt zile... La data de 18 aprilie 2002 a împlinit 47 de ani, iar două zile mai tîrziu, la 20 aprilie, la ora 14:20, inima a încetat să-i mai bată.


A CĂZUT O STEA. "La înmormîntarea lui au fost nişte evenimente cutremurătoare", povesteşte interpreta Mariana Anghel. "Cînd să îl aşeze în faţa Casei de Cultură a început din senin o ploaie torenţială. Nu au avut încotro şi au intrat pe scenă cu coşciugul, iar lumea, în sală. Ca şi cum el ar fi vrut să spună: «Eu tot mai ajung pe scenă». Mii de oameni au văzut lucrul acesta. Iar cînd au terminat de săpat groapa, seara, pe la asfinţit, groparii s-au retras puţin să ia ceva, la cîţiva metri, şi atît ei, cît şi familia sînt martori că pur şi simplu în groapă a căzut o stea."

"Drăgan Muntean era un tată aşa cum poate mulţi şi-ar fi dorit să aibă. Şi-ar fi dat chiar şi viaţa pentru familie. În ceea ce mă priveşte, pot spune că la el totul avea o rezolvare, alerga mult şi se zbătea, pînă cînd totul se rezolva. Era omul la care mergeai cu problemele, cu necazurile tale şi plecai mai liber, mai încrezător în viitor, în ceea ce va veni", spune Cosmina, fiica interpretului. Chiar dacă au trecut şase ani de la dispariţia lui Drăgan Muntean, familia încă nu s-a obişnuit cu faptul că acesta nu mai este. "De multe ori stau cufundată în gîndurile mele şi nu realizez că el nu mai este – îl aştept să apară, să mai stăm puţin de vorbă, să mă întrebe ceva. Astfel, realizez cît de mult îmi lipseşte.
E trist pentru un copil să îşi piardă tatăl şi doar cei care trec prin aşa ceva ştiu ce înseamnă. Tata a dat multă veselie şi multă fericire vieţii mele, multe momente importante din viaţa mea nemaiavînd aceeaşi intensitate ca odinioară."

Un CD cu melodii de excepţie din repertoriul lui Drăgan Muntean. Melodii care, sperăm, vor mai ostoi dorul celor din Ţinutul Pădurenilor după cel pe care îl numeau "Prinţul". "De-aş avea mîndră să-mi placă", "Feciorii din Poieniţa", "Doamne, atîta mi-i de greu", "Drag mi-i să mă duc la fîn", "Lele de la Orăştie", "Bate vîntul printre duzi", "Nici un dor nu vine greu", "Necăjitu-s, Doamne eu", "Mîndruţă, de dorul tău", "Drag mi-i jocul ţarina", "Sara bună, bade Ioane", "Dă-i, Doamne, mîndrii noroc", "Eu cînt pădurenilor", "Am avut şi eu un dor", "Care om n-are pe nimeni" şi, de asemenea, două piese instrumentale, "Brîu pădurenesc" şi "Învîrtita de la Orăştie", melodii pe care Drăgan Muntean le interpretează la clarinet, o altă pasiune a sa.


DORUL
Doamne, atîta mi-i de greu
C-am plecat din satul meu,
Lume multă-am întrebat
Oare cin’ m-o blăstămat.
M-aş întoarce n-am la cine
În ogradă n-am pe nimeni.

DRAGUL
Drag mi-i să mă duc la fîn
Să cosăsc şi să-l adun
Şi de mi-o fi dor de gură
Să mai ies, să intru-n şură
Şi cînd soarele s-arată
Să ies să mai trag o brazdă
Iar sara dup-asfinţit
Să mă duc după iubit.

IUBITA
Lele de la Orăştie,
Cu cătrînţă şi cu ie
Lele de la Orăştie,
Cu cătrînţă şi cu ie
Şi ce maică-ai mai avut,
De-aşa mîndră te-o făcut.