Eroii din linia a doua

Daca ne gandim ca soldatul paradigmatic este puscasul din linia intai sau, poate, un ins cocotat pe un tanc, daca ne gandim la armatele antice, la legionarul roman sau la cavalerul calare, ne gandim, cum este si normal, ca tot ceea ce fac acesti exponenti este sa lupte, sa fie eroi. Cine insa ii ajuta pe acesti eroi?

Asa cum unii aleg sa se confrunte cu dusmanii, asa gasim, pretutindeni in istorie, oameni indemanatici care se ocupa de alte lucruri. Pentru fiecare pilot de vanatoare care patruleaza spatiul aerian in timp de razboi, exista, in spate, la sol, un detasament intreg de specialisti, responsabili cu succesul misiunii. Pentru fiecare pluton din linia intai exista, in spate, oameni care se asigura ca totul sa mearga bine, de la circuitul neintrerupt al aprovizionarii trupelor cu alimente, apa si munitie, scrie, intr-o analiza amanuntita, publicatia ceha Transition online.

"COADA" SI "DINTELE". Termenul folosit in cazul celor din umbra, fara de care insa masinaria nu poate functiona, este "coada". In schimb, cel din linia intai este "dintele". Din a doua categorie fac parte toti cei capabili sa-si omoare dusmanii, iar in prima categorie sunt inclusi aceia care, desi aflati in pozitii-cheie de lupta, nu participa direct la operatiuni. Si unii, si altii sunt tinte potentiale si, implicit, eventuale victime. De cati oameni este nevoie in spatele frontului, oameni care sa se ocupe de lucrurile mai putin placute ale meseriei de militar, care sa arunce in lupta un ostas? In general, in unele cazuri acest numar trece de zece.

MONGOLII SI ZULU. Au fost cazuri in istorie in care nu au existat "cozi" deloc. La mongoli, de exemplu, nu exista conceptia de ranita, de pachet cu alimente. Din contra. Luptatorii mongoli devenisera celebri pentru campaniile de vanatoare si de jefuire a tot in calea lor. Istoria a cunoscut si cazul soldatilor pedestrasi ai triburilor zulu din Africa, obisnuiti sa plece la lupta cu sulita si scutul pe umar, fara o bocceluta cu alimente, pentru ca populatiile celorlalte triburi le asigurau hrana fara doar si poate.

In ambele cazuri, si la mongoli, si la zulu, nu era nevoie de sprijin si sustinere din umbra, nu era nevoie de cineva care sa asigure alimente pentru oameni sau animalele lor sau stocuri de munitie pentru arme.

ARMATELE MODERNE. Astazi, acest lucru nu mai este posibil. Pentru ca armatele moderne si contemporane au cunoscut, poate primele, avantul tehnologiei. Ce s-ar fi intamplat, in 1944, cu armata SUA de pe frontul european? Rata de consum a militarilor americani era uimitoare, iar majoritatea produselor consumabile provenea de peste Ocean, luau calea porturilor atlantice, traversau Atlanticul pe vase denumite sugestiv "Libertatea" sau "Victoria" si ajungeau, la finalul calatoriei, in porturi din Marea Britanie, unde era descarcat transportul "made in US", era sortat si trimis, pe alte nave, in Franta, din porturile careia camioanele incarcau nevoile soldatilor americani din Europa. Si toate acestea erau asigurate de undeva, din spate, de cineva fara de care nimic de genul acesta nu ar fi fost posibil.

POLITICA AMERICII. In cazul armatei americane din zilele noastre, se vorbeste tot mai putin de raportul "dinte-coada". Unii au vociferat impotriva acestei strategii manageriale a Washingtonului. Desi poate parea ironic, aceasta este cheia succesului american. In primul rand, "coada" a crescut, s-a dezvoltat, a evoluat si a participat intens la "crearea" omului-dinte mult mai eficient pe campul de lupta. Raportul se inverseaza si devine "coada-dinte", iar cei care sustin ca "un dinte si 10 cozi sunt mai mortali decat 11 dinti fara nici o coada" sunt cei care au inteles politica militara a Americii.

Soldatul viitorului

Soldatul viitorului, "programat" peste Ocean, va fi echipat cu un sistem tehnic complex, bine pus la punct. Sistemul de baza, deocamdata un prototip, este cunoscut sub numele de "Luptatorul terestru". Prototipul, care consta intr-un set de arme de dimensiuni mici si echipament high-tech care ii permite "gazdei" sa se deplaseze, sa lupte si sa castige pe campul de lupta al secolului al XXI-lea, a fost testat de cateva ori, iar rezultatele au fost mai mult decat promitatoare. "Luptatorul terestru" are o multime de calitati: poate iscodi, fara sa atraga atentia asupra lui; poate tinti, fara sa se expuna pericolelor, pentru ca deasupra capului, instalat intr-un fel de coif cu display, se afla un ochi "atotvazator". Bineinteles, soldatul viitorului le scoate din buzunar americanilor destul de multi verzisori. Nu e de mirare de ce bugetul acordat in SUA armatei este cel mai mare din lume.

Militarii Erei Informationale

Armata SUA este considerata prima forta reala a Erei Informationale si nu poate fi comparata cu armatele din Era Industriala, folosite aproape de fiecare tara. Razboiul civil american a fost prima confruntare armata adevarata din Era Industriala. A fost primul razboi in care strategia si tacticile de lupta fusesera gandite dependent de telegraful electric, de calea ferata si vaporul cu aburi. Armata americana a timpurilor noastre este o forta a Erei Informationale si va cunoaste, cat de curand, o revolutie cel putin la fel de importanta si cu un efect la fel de extraordinar cu ceea ce s-a intamplat in timpul Erei Industriale. Ceea ce ne rezerva viitorul va schimba complet parerile noastre despre felul in care ar trebui sa arate armata unui stat. Armata SUA moderna isi bazeaza strategia pe o abilitate impresionanta in ceea ce priveste miscarea rapida a fortelor si a aprovizionarii pe mare si pe uscat. Unul dintre avantajele-cheie consta in abilitatea de reactie foarte rapida la oportunitati si de luare de pozitie mai decisiva in ceea ce priveste inamicul. Se bazeaza foarte mult pe aparatura ultrasofisticata, totul este dirijat de un sistem digital, controlat de specialisti foarte priceputi intr-ale tehnologiei de ultima ora.