Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
,,Te uită cum ninge decembre.../Spre geamuri, iubito, priveşte /Mai spune s-aducă jaratec/Şi focul s-aud cum trosneşte./ Şi mâna fotoliul spre sobă/ La horn să ascult vijelia/ Sau zilele mele –totuna/ Aş vrea să le-nvăţ simfonia.” E iarăşi iarnă, e din nou decembrie, intră în casă pe muzica lui Nicu Alifantis, cu o stare ideală, acută, pe care poetul a furat-o vieţii sale spre a o dărui timpurilor noastre.
Bacovia este unul dintre cei mai tragici poeţi ai lumii. Apăsarea de dincolo de lumea percepţiilor imediate, obsesiile, pustiul sfâşietor, frigul însingurării s-au descătuşat prin puterea versului. De la geamăt la urlet, Bacovia tânguie a suflet devorat de jale şi neputinţă. ,,Ca Edgar Poe, mă reîntorc spre casă/ Ori ca Verlaine, topit de băutură-/ Şi-n noaptea asta de nimic nu-mi pasă...” De la suferinţa insuportabilă până la paralizia simţurilor întru abandon, moartea frenetică merge pe frânghie. Hidoasă, cu pene arse lipite pe rânjet, disperarea se strâmbă la viaţă, în cadenţa marşului funebru. Vreme de beţie. Bacovia traversează strada, înfrigurat, cu degetele pătate de vopseluri violet, cu ochi înspăimântaţi de pustiu, cu vioara ascunsă sub haină.
Cel mai mare poet simbolist român îşi torturează rănile cu plumb.
Gheorghe Vasiliu, viitorul poet George Bacovia, s-a născut în 1881, la Bacău. Tatăl său, dimitrie Vasiliu avea un magazin cu coloniale şi băuturi spirtoase. Pseudonimul literar vine de la numele roman al Bacăului. . Între 1894-1898, urmează gimnaziul ,,Principele Ferdinand”, din oraşul natal. Repetă clasa a II a, dar în clasa a III a, se situează pe locul al doisprezecelea, din cei 73 de elevi. (,,Liceu,-cimitir al tinereţii mele/ Pedanţi profesori/ Şi examene grele/... A debutat în paginile revistei ,,Literatorul”, condusă de Macedonski. În 1911, George Vasiliu obţine diploma de licenţă în Drept şi se înscrie la baroul din Bacău, cotizând zece ani, fără a profesa. A fost suplinitor la o şcoală primară din Bacău, apoi, copist la prefectura oraşului.
Volumul ,,Plumb”dedicat ,,doamnei mele, Agatha” apare în 1916, recenzat elogios în ,,Cronica” bucureşteană, de I. Vinea. ,,Dormeau adânc sicriele de plumb/ Şi flori de plumb şi funerar vestmânt/ Stam singur în cavou...şi era vânt.../ Şi scârţâiau coroanele de plumb.” Plumbul invadează violent realitatea, obiectele, viaţa. Mai departe, amorul, florile, aripile, totul îndură plumb. Cel mai mare poet simbolist român îşi torturează rănile cu plumb. Pentru a încorpora astfel tristeţea lumii, trebuie să ai sufletul scrijelit de sensibilitatea ieşită din comun, a lui Bacovia. Ploaie, corbi, doliu, regrete, abator, fantome, vânt, sânge, cimitir, nervi ... Substantive rănite până în inimă, arse până în măruntaie. Poetul, răscolit de doruri, îndoliat de umbre şi răscolit de haos, se prelingea ca o lacrimă spre un local plăsmuit în cuvinte: ,, Barbar, cânta femeia-aceea,/ târziu, în cafeneaua goală,/ Barbar cânta, dar plin de jale,/ (...) Şi nici nu ne-am mai dus acasă, / Şi-am plâns cu frunţile pe masă/ Iar peste noi, în sala goală,/ barbar, cânta femeia-aceea...”
Un om chinuit în asemenea măsură de senzaţii violente şi de el însuşi avea nevoie urgentă să se ascundă, să se protejeze, să-şi acopere inima cu ceva. A avut-o, slavă Cerului, alături, pe soţia sa, Agatha, cea care printr-o imensă şi îndurătoare iubire, i-a fost lui Bacovia sprijinul, pâinea şi vinul. Au avut un fiu, pe Gabriel. Doamna Bacovia a scris în memoriile sale că poetul a distrus numeroase scrisori şi manuscrise. Era îngrozit că documentele personale vor fi cotrobăite de indiscreţia istoriei literare.
Este decembrie. Îl putem vedea pe fragilul Bacovia, cum ascultă pustiul şi îl transformă în vers memorabil. Apoi descântă licori periculoase pentru a le vărsa în tăria unui vers :,, Eu trebuie să beau, să uit ceea ce nu ştie nimeni”. Face crize şi este cazat prin sanatorii pentru a scrie: ,,E timpul...toţi nervii mă dor...”. Numără morţii din oraş, râde şi plânge amar prin crâşme, se destramă prin spitale valsând cu amurguri letale, pentru a ne spune : ,,Altfel, e greu pe pământ...”
Darurile vieţii şi detaşarea de biografie
În partea vizibilă a existenţei sale, în 1930, Bacovia ocupa funcţia de referent la Direcţia Cultura poporului din Ministerul Artelor, direcţie condusă de Liviu Rebreanu. În 1932 primeşte din partea Societăţii Scriitorilor Români o pensie lunară de 1000 de lei şi este distins cu ,,Meritul cultural pentru litere şi opere literare”. În 1936, este zguduit de o nouă criză nervoasă şi este internat la clinica de psihiatrie a Spitalului Central. În acelaşi an, apare volumul ,,Comedii în fond”. În 1940, pensia sa din partea Societăţii Scriitorilor Români, era majorată la 15 ooo, lunar. În 1941, în monumentala sa ,,Istorie...”, G. Călinescu vede în Bacovia ,,un ilustrator al propriei sale lumi, un creator de contururi şi gesturi proprii”. La împlinirea a 65 de ani de viaţă şi a 50 de ani de activitate literară, în 1946, Bacovia este sărbătorit de Ministerul Artelor. Apare volumul ,,Stanţe burgheze”. Viaţa i-a făcut şi daruri generoase poetului simbolist, fapt pe care acesta îl recunoaşte într-un articol intitulat ,,Răsplătirea generoasă”, apărut în 1955, în Gazeta literară”.
Când a împlinit 75 de ani, a fost sărbătorit acasă, de redacţia revistei ,,Flacăra”, în frunte cu Cicerone Theodorescu. În interviul pe care l-a acordat revistei ,,Flacăra”, poetul, încheia cu aceste cuvinte: ,,Oamenii nu au fost delicaţi cu Bacovia... E greu să spui BACOVIA”. În felul său, Bacovia s-a detaşat de biografie, viaţa sa devenind pentru totdeauna, literatură.
E decembrie şi pe la noi.... Poate că spaimele şi neliniştile ne sunt altele iar poeţii de acum scriu altcumva. Şi nici măcar nu ninge cu fulgi adevăraţi. Ci doar cu aşteptare, nelinişte, dorinţe sincere de a fi mai puţin trist pe pământ! Dar dacă domnul Bacovia se va plimba la noapte prin oraş, cu vioara ascunsă sub haină, poate îl va auzi în unele case cântând pe Nicu Alifantis: ,,Eu nu mă mai duc azi acasă/ Potop e-napoi şi nainte/ Te uită cum ninge decembre/ Nu râde, citeşte-înainte!”
Citește pe Antena3.ro
