Cuvântul „stoic” este adesea folosit pentru a descrie o persoană calmă, puternică și impasibilă în fața durerii sau a greutăților vieții. Dar ce înseamnă, mai exact, „stoic”? De unde vine acest termen și ce conotații are în limba română?
Definiția cuvântului „stoic” în DEX
Conform DEX (Dicționarul Explicativ al Limbii Române):
STOIC, -Ă, stoici, -ce, adj. – 1. Care se conformează concepției filozofice a stoicismului. 2. Fig. Care suportă cu calm, cu tărie morală și fără a se plânge durerea, lipsurile, necazurile etc.
Așadar, sensul figurat este cel mai frecvent utilizat în limbajul cotidian și face referire la rezistență emoțională, autocontrol și tărie de caracter.
Originea cuvântului „stoic”
Cuvântul „stoic” provine din filosofia stoicismului, o școală de gândire fondată în Grecia antică, în jurul anului 300 î.Hr., de către filosoful Zenon din Citium. Numele vine de la „Stoa Poikile” („porticul pictat”), o clădire din Atena unde Zenon obișnuia să țină prelegeri.
Stoicii promovau ideea că virtutea supremă este rațiunea, iar fericirea poate fi atinsă doar prin acceptarea destinului, controlul emoțiilor și eliminarea dorințelor inutile. Filosofia lor punea accent pe autodisciplină, curaj moral și acceptarea cu demnitate a suferinței.
Ce înseamnă să fii stoic în zilele noastre?
Astăzi, când spunem despre cineva că este „stoic”, ne referim la o persoană care:
-
Nu se plânge chiar și în fața durerii sau eșecului
-
Are calm interior și tărie psihică
-
Manifestă echilibru emoțional în situații dificile
-
Nu este ușor influențată de stimuli externi negativi
Exemplu: „A fost stoic în fața diagnosticului greu și nu a lăsat teama să-l învingă.”
Cuvântul „stoic” în expresii și conversații
-
„A avut o atitudine stoică.”
-
„L-a suportat totul cu o liniște stoică.”
-
„Este genul de om stoic, care nu își arată slăbiciunile.”
De la originile grecești până la sensul modern, el rămâne un simbol al curajului liniștit, al autocontrolului și al forței interioare. Fie că îl folosești într-un context filozofic sau într-un compliment despre caracterul cuiva, e un termen care inspiră respect și admirație.


