Eugeniu Carada “apostolul ocult al românilor”

După 1877, după cucerirea independenţei sale de stat, România era recunoscută de puterile europene ca stat de drept.
Se demarase programul de modernizare a ţării.
În acest program se impunea înfiinţarea Băncii Naţionale. Era la putere guvernul conservator. Dar citim raportul de atunci:
“Posteritatea va lua cu recunoştinţă act în analele ei că România şi-a dobândit azi instituţiunea de Bancă Naţională prin propunerea guvernului conservator şi prin stăruinţele şi sforţările partidului liberal!”
Principalii iniţiatori au fost Eugeniu Carada şi I.C. Brătianu.

Dată de 1 Decembrie 1880 marchează începuturile operaţiunilor de către BNR. În primul consiliu de administraţie erau şi Ion Câmpineanu şi G. Cantacuzino. Model de bancă– Banca Franţei.
Părintele Băncii Naţionale a fost Eugeniu Carada. El este întemeietorul.

Eugeniu Carada a avut un monument la întretăierea cu Lipscanii, monument ce a apărut în 1924. Seismele politice au măturat lucrarea de artă în anul 1952 şi astăzi monumentul nu s-a mai găsit, dar s-a hotărât reconstruirea lui.
Monumentul era foarte frumos şi era opera sculptorului francez Ernest-Henry Dubois. Bustul era din bronz, aşezat pe un soclu. ?n dreapta bustului era steagul. Era şi o compoziţie alegorică: un tânăr în picioare şi o tânără privind spre drapel. La baza piramidei-soclu erau 3 tablouri basoreliefuri. Există o fotografie-document de la ceremonia inaugurării monumentului. Au onorat evenimentul Ionel I.C. Bratianu, Orleanu, preşedintele Camerei, Ferekidi – preşedintele senatului, I.C. Duca, Vintilă Brătianu şi o mare de lume!
Slujba de sfinţire a monumentului a fost oficiată de Mitropolitul Miron Cristea. Au mai fost de faţă Liviu Rebreanu, Aristide Blank, I. Pillat, Al. Brătescu Voineşti şi mulţi alţii.
Eugeniu Carada era o personalitate foarte respectată ce se evidenţiase în luptă pentru cultură şi libertate. Era un om foarte discret. Un mare patriot, un om foarte priceput în politică şi mai ales în economie, muncea şi făcea gesturi nemaipomenite fără paradă, fără surle sunătoare.

Pentru sprijinirea luptelor naţionale solicita mereu de la el şi de la amicii săi obolul. Şi nimeni nu putea rezista cererii sale, ba chiar se simţeau onoraţi în acest mecenat.
Cristian Păunescu, într-una dintre cărţile sale, “Banca, banii şi bancherii”, îl numeşte pe Eugeniu Carada – apostol ocult al cauzei româneşti. Era omul faptelor şi nu al vorbelor.  Trăia cu nobleţea sufletului. A alinat multe suferinţe ale ţării cu ajutorul lui fără zgomot.

A fost un om mare.
Splendida statuie ridicată în 1910 şi dispărută fără urmă-n 1952 era meritată.
Dorinţa de astăzi a Băncii Naţionale de a reface statuia este meritorie. De altfel, în 1910, banii pentru realizarea operei de artă au fost strânşi prin subscripţie publică. Dar astăzi, acest reflex este distrus. Ei, cine ştie, mare-i Dumnezeu! Acest apostol al neamului merită să aibă monumentul său lângă Palatul Băncii Naţionale, construit între anii 1884-1890.
Eugeniu Carada a fost un om despre care trebuie să ne aducem aminte cu pietate. A creat un institut de emisie monetară care să emită banii statului român devenit independent.
?ntâi, a refuzat postul de guvernator al băncii. Dar acţionarii l-au ales fără drept de apel. Eugeniu Carada a condus destinele Băncii Naţionale atunci la începuturi. ?nceputul a fost făcut de el şi I.C. Bratianu.

Poate că trebuie să facem un efort al conştiinţei şi să ne aducem aminte de acest om, care era considerat drept “adevăratul Meşter Manole” al falnicei clădiri ce domina centrul capitalei.

Acesta a fost crezul său ca România să aibă această frumoasă Bancă Naţională.
Nu a ţinut să iasă la rampă cum scria Costin Murgescu, nu a figurat în cartea de istorie a economiei naţionale. Unul dintre urmaşii săi I.G. Bibicescu scrie: “A trăit Eugeniu Carada o viaţă de muncă cum puţini au muncit; o viaţă de sacrificii cum nu ştiu să fie un altul să fi făcut şi toate, viaţa, munca, luptă şi sacrificii, toate au foste închinate binelui public.”

Poate o să apucăm să vedem cât de curând acest monument al lui Eugeniu Carada, care a luptat din tinereţe pentru misiunea de regenerare a ţării. A şi suferit pentru ideile sale. A fost deputat la Saratov. Cei mai interesanţi ani ai tinereţii după ce l-a cunoscut pe I.C. Bratianu şi pe paşoptişti au fsot anii pe care i-a petrecut la redacţia “Românul” , condus de C.A. Rosetti ( a cărui casă de pe Dimitrie Lupu, tocmai a fost distrusă, construindu-se în loc birouri. În curând o să fie mai multe birouri decât case de locuit).

A făcut studii în Franţa, l-a cunoscut pe Victor Hugo şi i-a vorbit despre români şi cauza românească. S-a reîntors în ţară în timpul scandalului Al. I. Cuza. A stat în închisoare. A fost printre cei care împreună cu Brătianu a încercat să aducă un prinţ străin. A fost unul dintre autorii primei Constituţii a statului modern românesc.

Şi “Republica de la Ploiesti” este legată de el şi iar a fost arestat. A fost aparat de prietenul său I.C. Brătianu şi achitat. A fost logodit cu fiica lui C.A. Rosetti. S-a rupt logodnă, apoi cu nepoată lui Jules Michelet, dar şi logodnă asta s-a sfârşit dureros, căci feţei nu i s-a dat voie de către părinţi să părăsească Franţa, iar Carada fără România nu putea trăi.  Eugeniu Carada a fost un om-instituţie, un mare patriot, un extraordinar organizator.

Arhiva Băncii Naţionale păstrează zeci de documente ce ilustrează jertfirea acestui om. Clădirea Băncii a fost sub ochiul lui atent cosntruita, ca şi statuile lui C.A. Rosetti şi I.C. Brătianu. Monumentul Pompierilor din Dealul Spirii este un dar al său.
Cât a fost el la Banca Naţională, oraşul a avut un mare protector.

Astăzi, Eugeniu Carada este cel mai necunoscut dintre persoanele marcante ale României. Oricum există o stradă care-i poartă numele. A fost un creator. A fost atât de talentat la Banca Naţională încât Petre Carp le-a spus conservatorilor care voiau să-şi întemeieze banca lor: Nu mă-ndoiesc că bani aveţi. Dar degeaba. Dacă nu aveţi un financiar de talia lui Eugeniu Carada, nu puteţi face nimic.

Sunt atât de multe lucruri de spus despre Eugeniu Carada. Nu era doar un “şef”. Era un om foarte priceput şi s-a luptat pentru toate: pentru tipografia Băncii, pentru procesul de lucru, ba chiar calitatea hârtiei de filigran a fost îmbunătăţită printr-un sistem ce-i poartă numele.

Mie mi se pare că a avut o viaţă extrem de aventuroasă, trecând prin toate slujbele sau cum spune scriitorul Liviu Rebreanu “Carada şi-a început viaţa cu versuri şi şi-a sfârşit-o cu proză cifrelor...”

A îmbrăţişat ideile revoluţionare, a poposit mereu la închisoare, a provocat anostul, meschinul şi rutina vieţii, a încercat să modernizeze România şi în multe capitole a şi reuşit.

Sper că monumentul dedicat lui Carada va înfrumuseţa din nou Bucureştiul nostru. Dar măcar atât să nu uităm că “Eugeniu Carada a fost spiritus rector al Băncii Naţionale în epoca de început”.