Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
SIBIEL • LOCUL ÎN CARE TRADIŢIA ARE DOAR ÎNCEPUT
La poalele Cindrelului, un drum ce şerpuieşte printre livezi de meri
îţi poartă paşii spre Sibiel, localitate în care tradiţia este pusă
alături de pâine şi de apă.
SIBIEL • LOCUL ÎN CARE TRADIŢIA ARE DOAR ÎNCEPUT
La poalele Cindrelului, un drum ce şerpuieşte printre livezi de meri îţi poartă paşii spre Sibiel, localitate în care tradiţia este pusă alături de pâine şi de apă.
"Eu cred că veşnicia s-a născut la sat/Aici orice gând e mai încet,/şi inima-ţi zvâcneşte mai rar,/ca şi cum nu ţi-ar bate în piept,/ci adânc, în pământ, undeva./ Aici se vindecă setea de mântuire/şi dacă
ţi-au sângerat picioarele te aşezi pe un podmol de lut." Asta spunea Lucian Blaga vorbind despre "sufletul satului", pe care, cu siguranţă, îl vei simţi în lumea ţăranului român, acolo unde datinile, păstrate cu sfinţenie dincolo de trecerea anilor, sunt o zestre preţioasă, o bogăţie sufletească dăruită nouă din moşi-strămoşi. La poalele munţilor Cindrel, în Mărginimea Sibiului, regăsim Sibielul, o localitate unde tradiţia românească este ca o profesiune de credinţă. Puţini ştiu că turismul rural a prins rădăcini la Sibiel datorită preotului Zosim Oancea, trecut la cele veşnice în urmă cu trei ani. Aici, oamenii locului n-au uitat vreodată să îmbrace cu bucurie costumul popular şi să păstreze obiceiurile aşa cum le-au moştenit de la bătrânii lor. Vorbind despre Sibiel, nu putem exclude o frumoasă poveste ce are în centru promovarea tradiţiilor populare dincolo de graniţele României. Istorisirea am aflat-o de la Iulian Preda, unul dintre pionierii agroturismului românesc, fost lector asociat la Universitatea Lucian Blaga din Sibiu. Acesta păstrează la loc de cinste, la Pensiunea Carelor, o fotografie ce înfăţişează un bărbat şi o femeie, trecuţi de mult de tinereţe, purtând haine specifice meleagurilor transilvane. Nu sunt părinţii săi, aşa cum bănuiam. Îi sunt părinţi spirituali: Mărinuţa şi Ion Crăciun din Sibiel, oameni inimoşi, care au arătat străinilor ce înseamnă tradiţia românească autentică. "În 1969, când a început agroturismul în România, au fost selectate câteva sate cu potenţial arhitectural şi turistic natural şi antropic. Primele sate selectate după acest criteriu au fost Sibiel, Răşinari, Lereşti, Vaideeni, – Vâlcea şi Săpânţa", spune Iulian Preda. Harry W. Morgan, ziarist american, a venit în România să scrie despre Nicolae Ceauşescu, după momentul Praga, 1968 . "După ce a realizat interviul – continuă Iulian Preda –, Ceauşescu i-a oferit o excursie în România ca să ne cunoască ţara. A plecat astfel cu o maşină, prin ţară, împreună cu viitoarea soţie, americancă. La Lereşti – Argeş a fost blocat în drum de o nuntă, cu horă, cu tradiţii autentice. A fost invitat să bea din ploscă. A acceptat, apoi a încercat să meargă mai departe. Nuntaşii i-au spus: «Nu, rămâi la nuntă. Aşa e tradiţia». Cum n-a avut încotro, jurnalistul a rămas la nuntă şi s-a împrietenit cu preotul din Lereşti. După călătorie, Morgan s-a dovedit încântat de România şi a avut ideea de a înfiinţa Asociaţia Friendship Ambassadors, pornind câteva proiecte de turism şi schimburi culturale. Ducea tineri din România în America şi invers. Harry Morgan a promovat România într-un mod inedit. În plus, şi el şi viitoarea soţie au trecut de la religia penticostală la cea ortodoxă şi s-au căsătorit în România, la Lereşti, făcând nuntă tradiţională românească".
AUTENTIC. Ulterior, jurnalistul american a început să aducă grupuri de turişti în România. Se opreau la Lereşti, unde le oferea nunta românească drept produs turistic. Fascinat de ţara noastră, Harry Morgan a continuat să promoveze satul tradiţional. A dorit însă ca nunta românească să fie şi mai autentică, iar satul să fie mai mic, arhaic, păstrător de tradiţii.
L-a întrebat pe Nicolae Ceauşescu unde să meargă. Acesta i-a recomandat Sibielul. Zeci de turişti străini au ajuns astfel să vadă obiceiurile şi mai ales nunţile ce urmează vechile rânduieli. "Primele gazde din agroturismul românesc au fost Ion şi Mărinuţa Crăciun, din Sibiel", ne spune Iulian Preda, în timp ce, ajunşi nu departe de centrul satului Sibiel, traversăm un podeţ peste un pârâiaş limpede precum cristalul, ce desparte două străzi paralele. Deschidem o poartă şi intrăm într-o gospodărie frumoasă, cu gard înalt, specific saşilor. Ne întâmpină zâmbitoare tanti Mărinuţa Crăciun. Nu stă pe gânduri. Ne conduce în grădină. Trecem prin fostul grajd al vitelor, unde azi sunt adăpostite câteva păsări, şi descoperim o grădină foarte frumoasă. În timp ce cercetăm cu privirea împrejurimile, tăcerea se aşterne preţ de o clipă. Doar pârâul ce-şi poartă apele prin apropierea gospodăriei se mai aude, aruncându-şi vioi apele, la vale, un pas mai jos, ca într-o cascadă. Tanti Mărinuţa ne pofteşte în casă, locuinţă pe care a păstrat-o aşa cum a pomenit de la bătrâni. Ne conduce apoi în staulul oilor reamenajat, unde, de când bărbatul său s-a prăpădit, a aşezat o masă rustică, unde mai stă de taină cu cei care îi calcă pragul. A găzduit sute de turişti înainte de 1989. Chinezi, japonezi, americani... Cine mai ştie câte "naţii" i-au călcat pargul! Îşi aminteşte însă de fiecare după ce ne aduce din casă zeci de fotografii. Ni le explică. Ne spune cine sunt turiştii. Apoi ne spune că după Revoluţie românii s-au arătat interesaţi de întoarcerea la rădăcini. A privit acest lucru, iniţial, cu scepticism. "Eram obişnuiţi cu turişti străini. Noi nu credeam că or să vină turişti români. Ce să vadă românii la noi în sat? Aşa am gândit atunci", ne spune tanti Mărinuţa Crăciun, râzând.
TUNĂ. Nori negri acoperă cerul, iar zgomotul ciocnirii lor ne îndeamnă să ne grăbim. Tanti Mărinuţa cercetează cerul. Tunetul se aude din dreapta noastră, dinspre munte: "Mergeţi liniştiţi. Ploaia nu vine niciodată de acolo!". Un vânticel iscat prin minune împrăştie norii. Nici vorbă de ploaie. Plecăm din Sibiel, locul unde tradiţia nu are sfârşit, ci doar început, loc în care simţi, aşa cum spunea Blaga, că "Sufletul satului fâlfâie pe lângă noi/ca un miros sfios de iarbă tăiată,/ca o cădere de fum din streşini de paie,/ca un joc de iezi pe morminte înalte".
Citește pe Antena3.ro
