x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special Exploatarea servitorului în comunism

Exploatarea servitorului în comunism

de Toma Roman Jr    |    04 Iul 2011   •   21:00
Exploatarea servitorului în comunism

Desi membrii nomenclaturii comuniste proveneau in general din cele mai de jos straturi sociale, sau poate tocmai din cauza asta, servitorii lor erau frecati poate mai tare decat in timpul "exploatarii burghezo-mo­sie­resti". In vilele nomenclaturii au fost preluati de multe ori fosti membri ai personalului Casei Regale sau angajati ai unor potentati interbelici. Era un fel de concurenta intre nomenclaturistii ceva mai rafinati, gen Maurer sau Gogu Radulescu, cine are servitori mai de soi, cu pedigree.

Servitorii criminali
Pe langa cei preluati de la casele mai mari, comunistii au inventat, in perioada anilor ’50 si servitorii cri­minali, care faceau treburile deosebit de murdare ale stapanilor. Nu trebuie sa uitam ca in 1946, fostul secre­tar general al PCR, Stefan Foris, a fost ucis de catre Gheorghe Pintilie (vestitul Pantiusa) in combinatie cu soferul care-l servea pe viitorul secu­rist, Dumitru Nesu. Nesu, care era ce­ta­tean sovietic si, precum va de­cla­ra Pantiusa in fata unei comisii de partid in 1968, "un baiat bun", l-a altoit in cap pe Foris cu o ranga si apoi l-a ingropat in subsolul cladirii unde a avut loc executia.

Pe 4 decembrie 1954, ministrul de interne Alexandru Draghici se afla in inspectie la Sibiu si lua masa la cantina partidului. Un alt ilegalist, de origine turca, beat si cu probleme psihice, a indraznit sa-l disturbe pe Draghici in timp ce ingurgita, facand scandal si injurandu-l. Durul sef a dat un ordin scurt maiorului Nicolae Briceag, seful raionului de securitate Sibiu, care-i asigura paza: "Lichideaza, ba, mizeria asta!". Ibra­him Sefit, zis Turcul, a fost inhatat de badigarzii ministrului, incatusat si dus la sediul Securitatii. In aceeasi noapte a fost impuscat in padurea dintre satele Sura Mare si Slimnic.

Inca de la inceputul formarii nomenclaturii comuniste, data fiind suspiciunea generalizata care domnea intre "tovarasi", cei care formau personalul domestic al notabilitatilor erau obligati sa presteze servicii si pentru Securitate. Ei trebuiau sa ra­por­teze cu cine se culca, ce si cat beau, cu cine se intalnesc si ce discuta cei pe care-i slugareau. Unele came­ris­te sau chelneri erau chiar incadrati cu grad la Securitate.

Ceauseasca era fiara cu personalul
Pe vremea lui Nicolae Ceausescu, lucrurile trecusera de limita normala. Cuplul prezidential circula in stra­i­na­ta­te cu un alai format din chelneri, bu­catari, maseuze, coafeze. Elena Cea­usescu se purta infernal cu perso­nalul. In deplasarile externe avea un alai compus din bucatari, chelneri, coafeze. Cuplul prezidential era atat de zgarcit incat confisca toate da­ru­rile primite de catre membrii perso­nalului auxiliar in cadrul unor schimburi protocolare si le trimitea spre inventariere la gospodaria de partid. Rar de tot, cand se marita vreuna din cameriste sau i se nastea un copil, capata o prima, nici aia foarte consistenta. "Oamenii de casa" care intrau in legatura directa cu presedintele si sotia sa erau frecvent testati medical, fiind cunoscuta ipohondria lui Ceausescu.

Arhitectul Alexandru Budisteanu, care a insotit-o intr-o vizita la New York, isi aminteste ca Elena verifica daca cearsafurile sunt bine intinse aruncand o moneda pe pat, dupa o metoda cazona. Daca moneda nu sarea, era vai si amar de camerista.

Arhitectul Camil Roguski, cel care aranja interioarele in vilele cuplului conducator mi-a declarat ca Elena, atunci cand ajungea undeva, dadea cu degetul pe sub mobilier si daca gasea un firisor de praf facea un scandal monstru.

Singura care a rezistat
In tara, sefa servitorilor lui Ceau­sescu era Suzana Andreias, venita tot din Ardeal. A fost singura "fata in casa" care a rezistat alaturi de Elena Ceausescu aproape treizeci de ani. Invatase sa suporte si sa mai ate­nue­ze, chiar, hachitele "primei doamne", care, atunci cand se intampla, rar, sa fie in toane bune, se mai sfatuia cu ea, chiar. Regimul ei de viata nu a fost unul bun, avea un salariu relativ mic si foarte rar capata cate o pri­ma. Nu a avut parte de concedii. Fiindca Ceausestii cultivau spiritul de clan, si pentru a taia contactele menajerei lor sefe cu exteriorul si so­tul acesteia, Amos Andreias, initial subofiter de militie, a fost angajat un fel de administrator, staroste peste gra­dinari, la vila acestora de la
Sna­gov.

Normal, fetele in casa din vilele Ceausestilor nu rezistau mai mult de un an, fugind speriate de capriciile Elenei. In mod aberant, prima doam­na a tarii trimitea securitatea sa veri­fi­ce daca subordonatele Suzanei nu au furat nu stiu ce capat de ata, le dracuia si le facea tampite pe menajere, iar Nicolae numara merele din pomii de pe domeniul de la Snagov, ca nu cumva gradinarii sa sterpeleasca vreun fruct. Fata de Ceausesti, familia de mari proprietari imobi­liari Manolescu, la care Suzana fusese angajata in perioada interbelica, parea o minune.

"Bufonii" lui Nea Nicu
Nicolae Ceausescu avea din cand in cand apucaturi de conducator me­die­val, isi dorea bufoni. In calatorii il punea pe bucatarul sau Melinte sa faca giumbuslucuri, iar in tara trimitea din cand in cand dupa scamatorul Aurel Iozefini sa-l distreze cu numere de prestidigitatie. De altfel, "iubitul conducator" ii taxa drept bufoni si pe inalti demnitari precum Iosif Banc, Tudor Postelnicu sau Emil Bobu (in fotografie, in spatele cuplului Ceausescu, alaturi de sotia sa), care trebuiau sa se lase batuti la sah si septic sau sa piarda partidele de volei si cercuri la care ii provoca, tovarasul suprem.

×