Fata in fata cu fostul ambasador la Vatican

Intermediarul de rinichi Iulian Iacob a primit bani in schimbul tacerii de la fostul ambasador al Romaniei la Vatican, Iuliu Pancratiu Gheorghiu. Dupa cum ati citit in numarul de ieri, diplomatul a recunoscut franc faptul ca in schimbul aplanarii conflictului cu Clinica profesorului Lucan i-a oferit brasoveanului de la el din buzunar o suma de bani. Dezamagirea a fost crunta, pentru ca toata afacerea illegala a iesit la iveala.

POZITIE. Autodenuntandu-se Parchetului, Iacob Iulian recunoaste ca a comis ilegalitati in rol de intermediar

Iulian a primit pe telefonul mobil mai multe mesaje de amenintare, unele in limba engleza, dar toate cu numar ascuns. El spune ca, de cele mai multe ori, mesajele vin noaptea. Amenintarile "electronice" nu sunt insa cel mai rau lucru care i s-a intamplat lui Iacob Iulian. El povesteste despre incidentul care a avut loc la Brasov, imediat dupa discutia pe care a avut-o cu Sabau la telefon: "Odata eram in oras cu un verisor de-al meu, pe strada 7 noiembrie. Acolo a fost blocat taxiul in care eram eu, de o masina cu numar strain. Am avut noroc cu un politist de la circulatie, care a fluierat si, la auzul fluierului politistului, a demarat de langa noi. Ne-a blocat rastimp de cateva secunde imediat ce am trecut de trecerea de pietoni. Am coborat din taxi, soferul a pus avaria si am luat-o pe jos prin Piata Sfatului." Dupa acest incident, brasoveanul spune ca i s-a facut teama sa-l mai contacteze pe Sabau la telefon.

AMBASADORUL. Un alt personaj care isi face aparitia in mijlocul scandalului dintre intermediarul-donator Iacob Iulian si clinica renala de la Cluj este Gheorghiu Iulium, nimeni altul decat fostul ambasador al Romaniei la Vatican. Iacob vorbeste despre felul in care l-a cunoscut pe Gheorghiu. Era in toamna anului 2004. Tocmai se intorsese in Brasov, dupa ce statuse o buna perioada in Timisoara, angajat cu ziua in agricultura. Atunci s-a hotarat sa dea un telefon la Clinica sa vada ce se mai aude cu Sabau, pentru ca nu mai stia nimic de el. Voia sa stie cum ramane cu banii pe care acesta ii datora de ani buni. Initial a cerut sa vorbeasca cu profesorul Lucan. Secretara i-a zis ca profesorul nu poate sa vorbeasca cu el, pentru ca este ocupat.
Brasoveanul a insistat si a cerut sa vorbeasca cu Sabau. Raspunsul a fost si de aceasta data negativ, femeia spunandu-i ca Emil Sabau nu mai este juristul Institutului. "Mi-am iesit din pepeni. Daca de Sabau nu mai stiti nimic, atunci spuneti-i direct domnului profesor ca, ori imi aduce azerbaidjeanul sa imi dea rinichiul inapoi si peste vreo cinci ani de zile ii dau si eu vreo 2.500 de dolari, ori rezolvam problema si imi dati datoria", rememoreaza brasoveanul. La scurt timp l-a sunat Emil Sabau. Acesta l-a amenintat din nou ca isi trimite oamenii dupa el "sa-l aranjeze". Atunci, dupa telefonul lui Sabau, a primit un telefon de la o persoana care a incercat sa-l linisteasca.
Nu il stia. Era Gheorghiu Iuliu Pancratiu, chiar ex ambasadorul Romaniei la Scaunul Pontifical. Acesta l-a sigurat ca vrea sa-l ajute. I-a spus ca va veni la Brasov pentru a discuta cu el. Tanarul povesteste ca initial a crezut ca persoana care l-a contactat telefonic este ziarist. A avut insa surpriza sa se intalneasca cu un diplomat de cariera. "Armele grele" ale sistemului incepura sa iasa la lumina de nevoie. Urmau intalnirile tÃşte-a-tÃşte dintre un simplu muritor de rand si un obisnuit al cancelariilor europene. "La prima intalnire i-am povestit pas cu pas ce am patit cu Sabau si cu astia de la Cluj. El ma tot intreba de domnul profesor. Am vazut ca el puncta mai mult pe profesor. Am simtit ca este de partea acestuia. Pe Sabau il desconsidera", arata Iacob Iulian.

BANII "DE SUS". Intermediarul retelei sustine ca, din cate si-a dat seama, Gheorghiu Iuliu este un bun prieten al profesorului Lucan. El afirma ca, la prima intalnire pe care au avut-o la Brasov, fostul ambasador i-a dat un plic cu 1.000 de dolari. Tot atunci acesta l-a asigurat ca va vorbi cu profesorul despre problema lui. I-a mai spus ca, in scurt timp, il va ajuta sa isi recupereze banii. La aceasta intalnire, Iulian sustine ca a scris cu mana lui o declaratie. "Am dat si o nota ca la donarea din 2000 profesorul (cum ii zicea el, Mihaita, iar profesorul ii spune lui Badie) nu a avut nici o legatura cu partea financiara".

Iulian declara ca, la un interval regulat de timp, aproximativ trei saptamani se intalnea cu Gheorghiu. "A doua intalnire a avut loc la Bucuresti. Si aici am primit, ca de obicei la sfarsitul intalnirii, pliculetul cu 1.000 $. Aveam ca un fel de sedinta cu el. M-am intalnit cu el undeva pe Bdul Victoriei. Prin noiembrie se intampla asta. Am recuperat deci 2.000 din cei 5.000. De fiecare data ma punea sa scriu o chitanta din care reiesea ca, el Gheorghiu, imi da bani pentru a-mi lua casa."

AVIOANELE HERCULES. Iulian sustine ca in urma discutiilor cu fostul ambasador incepuse sa-i faca anumite destainuiri ciudate probabil pentru a-i atrage increderea. Potrivit lui Iacob, diplomatul i-a povestit modul in care erau adusi strainii care aveau nevoie de transplant la Clinica din Cluj. "Mi-a spus ca strainii veneau din diferite tari, unde transplantul era interzis. Primitorii erau adusi cu avioane Hercules. Avioane militare. Erau adusi pe aeroportul militar din Cluj. La sapte zile dupa operatie, dupa transplant, erau preluati din acelasi aeroport. Cursele astea erau un fel de curse charter, din ce am inteles eu de la Gheorghiu", arata Iacob.

"DEZAMAGIREA VIETII". La 5 martie 2005, Iacob Iulian a depus o plangere la Inalta Curte de Casatie. La scurt timp dupa ce a facut denuntul, brasoveanul spune ca s-a intalnit din nou cu Gheorghiu Iuliu. "La 18 martie m-am intalnit din nou cu ambasadorul. Mi-a dat 300 de dolari si pe chitanta am scris ca este pentru ajutor umanitar, nu am mai scris ca banii sunt pentru casa, cum scrisesem pana atunci. Atunci am facut calculul. Imi daduse aproximativ 2.500 $ din 5.000$, cat aveam de recuperat. Printre altele, atunci Gheorghiu mi-a spus clar ca banii ii va recupera de la profesorul Lucan."
Apoi s-a lasat linistea intre cei doi. Iulian Iacob precizeaza ca a mai discutat o singura data cu diplomatul de cariera. Acesta i-a spus: "Iuliane, cea mai mare dezamagire a vietii mele este faptul ca te-am cunoscut pe tine!". Acum, tanarul rememoreaza dezamagit intalnirile cu Gheorghiu. "El nu si-a pus problema ca poate ar fi contat mult pentru mine sa imi ia o camaruta cu patru pereti. Atat. Ma simt rau mai departe, dar stiu ca am un acoperis deasupra capului si ca nu mai imi bate proprietarul la usa pentru chirie. Dar pe cei de la Cluj nu-i intereseaza ca eu stau tot in chirie, ei stiu sa ma catalogheze drept traficant, ca sunt complice cu ei, si imi spun ca, daca fac reclamatie, ei o sa vina cu o duzina de avocati, iar eu nu o sa am nici o sansa."

DUPA CINCI ANI. Au trecut ani buni de le operatia in care Iulian si-a vandut rinichiul. Nu a reusit nici acum sa isi gaseasca un serviciu cu carte de munca, din cauza slabei rezistente la efort. In 2001, la cateva luni dupa operatie a plecat la Timisoara pentru a lucra in constructii. A stat acolo pana in luna septembrie a anului trecut.

"A fost greu, ca am stat pe la azilul de noapte si prin gazde din alea de erau peretii plini de mucegai, ca orice lucrusoare imi luam si eu de la second-hand nu le puteam pastra, ca mucegaiau. Am avut camera la azilul de noapte. Mergeam seara acolo. Eram multumit ca aveam unde sa pun capul si ca imi dadeau o canterola de zeama lunga si o bucata de paine. Dimineata iti dadeau doua felii de paine si o cana de ceai. Exact ca la puscarie. Si dupa aceea trebuia sa pleci, pe la sapte si ceva dimineata din camin. Mergeam la munca tot asa, cu ziua, la descarcat tiruri de cartofi", spune acesta.

Iacob Iulian locuieste si acum tot intr-o camaruta inchiriata in Brasov. Timpul lui se scurge intre doua batai de usa. E semnul ca trebuie sa isi plateasca chiria...

Hacuit pentru 3.000 de dolari

AMENINTARE. Unul dintre SMS-urile primite de Iacob in plina noapte: "Daca iti pasa de familia ta, renunta la tot…". Numai ca Iacob Iulian n-a stiut engleza

Costica Herlea este cel de-al doilea donator atras in reteaua de trafic de rinichi de brasoveanul Iulian Iacob. Cei doi s-au cunoscut in urma anuntului pe care Iacob il daduse la ziar, in speranta ca va face rost de un rinichi "proaspat" pentru Clinica din Cluj pentru ca in final sa-si incaseze restul de bani promisi. "Recrutul" dezvaluie toate elementele aventurii traite la randu-i in lumea transplantului autohton. De la intalnirea cu Iulian, de la operatie si pana la banii pe care i-a primit de la acelasi jurist al Clinicii clujene, Emil Sabau.

DRUMUL. Costica Herlea povesteste ca, prin primavara anului 2001, datorita unor circumstante nefavorabile si-a pierdut casa din cauza unor datorii pe care le avea la niste camatari. Nu a fost singurul care a ramas fara un acoperis deasupra capului. Mai erau si cei doi copii ai sai si sotia. Tocmai atunci, unul dintre anunturile din presa locala i-a atras atentia. Era vorba despre o persoana care avea nevoie de transplant renal si care oferea bani in schimbul rinichiului. A sunat fara sa ezite la numarul de telefon din ziar. I-a raspuns un barbat care i-a dat intalnire pentru a vorbi despre anunt. Atunci l-a cunoscut pe Iacob Iulian: "Ne-am intalnit intr-un restaurant de pe Bdul Victoriei. Iulian m-a mintit ca, fiind in suferinta, are nevoie de rinichi. N-am stiut ca a fost la randul lui donator. Pur si simplu am avut incredere in el. Pentru a doua oara in viata mea, dupa ce am girat cu casa un imprumut pentru o cunostinta, am incercat sa fac un lucru bun si a iesit prost", spune Costica.

MARTOR-CHEIE. Costica Herlea, cel de-al treilea donator din reteaua coordonata de la Cluj, recunoaste la randu-i ca a primit bani pentru rinichi de la Emil Sabau

"LA TAIERE". Cel de-al treilea donator din reteaua de comert cu rinichi isi aminteste ca in scurt timp au plecat la Cluj, mai exact la doua saptamani dupa ce il cunoscuse pe Iacob Iulian. I s-au facut analizele in ziua in care a ajuns, iar a doua zi s-a trezit pe masa de operatie.

"Mi-au dat rezultatele pe la sase seara, iar a doua zi dimineata m-au internat si m-au taiat. N-am participat la discutiile pe care le-au avut Iacob cu Sabau. Pareau foarte apropiati, ca tatal cu fiul. Toate aranjamentele le-au facut cei doi. Iulian mi-a platit transportul, mancarea, hotelul si chiar lucrurile de care aveam nevoie in spital, pentru ca nu eram pregatit de internare. Pana am ajuns in salon am fost convins ca rinichiul meu va ajunge la Iulian. Am semnat si o declaratie prin care am recunoscut ca fac operatia in scop umanitar si fara recompense materiale. Cel putin asta cred ca scria, pentru ca nu am citit-o si nu mi s-a dat vreo copie. Totusi, am stiut inca de la Brasov ca voi primi bani pentru ca-mi donez rinichiul. In timpul spitalizarii nu a luat nimeni legatura cu mine, singura discutie am avut-o la telefon cu sotia mea, pentru ca trebuia sa-mi aduca la Cluj carnetul de sanatate.
Acesta si adeverinta cu plata la zi a CAS-ului au ramas la Sabau, fara posibilitatea de a le recupera. N-am primit nici o hartie de la clinica prin care sa pot dovedi ca am fost operat acolo." Costica este cea de-a treia persoana care a plecat de la Institutul de Urologie si Transplant Renal din Cluj fara sa aiba o foaie de externare, dar totusi singurul care a avut carnet de sanatate, dupa spusele lui Iulian. Marturia trecerii lui pe la Cluj, pe masa de operatie este cicatricea care ii brazdeaza spatele si ignora trecerea timpului.

RECOMPENSA. Costica Herlea sustine ca la patru zile dupa operatie a fost cautat de Sabau pentru a stabili cum ii va face plata pentru rinichi. Acesta i-a spus sa il astepte in curtea spitalului: "Am mers impreuna la o casa de schimb valutar, unde a schimbat 3.000 de dolari. Astia au fost toti banii pe care i-am primit. O nimica toata pe langa suferinta pe care mi-au pricinuit-o", spune Costica. Tot el spune ca o data ce s-a vazut cu banii in mana a plecat spre casa singur, cu trenul. Despre Iulian, Costica spune ca nu mai stie mare lucru. "Pe Iacob nu l-am mai vazut decat o singura data, anul trecut. M-a intrebat ce mai fac si atata tot. Nu sunt suparat pe el.
Ce sa mai fac acum?" Banii pe care i-a primit nu i-au fost de mare folos. Spune ca "s-a ales praful de ei". Herlea Costica nu mai locuieste in Brasov. El s-a mutat la tara, in judetul Suceava, pentru ca, spune el, nu a mai putut face fata traiului de la oras. Isi ingrijeste parintii bolnavi si traiesc destul de greu, de azi pe maine. Sotia si cei doi copii au ramas in Brasov si locuiesc cu chirie.

TRAFICUL DE ORGANE, SUB LUPA PRESEI

Acuzatiile aduse de Iacob Iulian Institutului de Urologie si Transplant Renal (IUTR) din Cluj ridica numeroase semne de intrebare cu privire la traficul de organe care ar putea exista in Romania, la nivel de fenomen. O astfel de problema a fost semnalata chiar si de reprezentantii mass-media occidentale. La sfarsitul anului 2003, cotidianul suedez Dagens Nyheter (Noutatile zilei) pomenea numele chirurgului urolog clujean Mihai Lucan intr-o ancheta privind traficul de rinichi. Directorul clinicii de transplant a negat acuztiile aduse si a actionat in instanta cotidianul si pe autorul anchetei. Reactiile provocate de ancheta suedeza la acea vreme au fost vehemente. Chirurgii implicati in activitatea de transplant au protestat imediat fata de acuzatiile "nefondate" ale cotidianului suedez. La acea vreme s-a vehiculat insa si ideea ca s-ar putea ca scandalul izbucnit in legatura cu traficul de organe sa fie "o reglare de conturi" intre colegii din breasla medicala.

PROCURATURA ITALIANA A CERCETAT INSTITUTUL

Acuzatiile aduse de Iacob Iulian Institutului de Urologie si Transplant Renal (IUTR) din Cluj ridica numeroase semne de intrebare cu privire la traficul de organe care ar putea exista in Romania, la nivel de fenomen. O astfel de problema a fost semnalata chiar si de reprezentantii mass-media occidentale. La sfarsitul anului 2003, cotidianul suedez Dagens Nyheter (Noutatile zilei) pomenea numele chirurgului urolog clujean Mihai Lucan intr-o ancheta privind traficul de rinichi. Directorul clinicii de transplant a negat acuztiile aduse si a actionat in instanta cotidianul si pe autorul anchetei. Reactiile provocate de ancheta suedeza la acea vreme au fost vehemente. Chirurgii implicati in activitatea de transplant au protestat imediat fata de acuzatiile "nefondate" ale cotidianului suedez. La acea vreme s-a vehiculat insa si ideea ca s-ar putea ca scandalul izbucnit in legatura cu traficul de organe sa fie "o reglare de conturi" intre colegii din breasla medicala.

NU RATATI!

Uimitoarea reactie a procurorului care coordoneaza ancheta in cazul traficului de rinichi de la Cluj.

SPECIAL / DEZVALUIRI

"Ai 30 de minute sa parasesti Clujul!" Santaj pentru un rinichi de calitate Trafic de rinichi dirijat de "halatele albe"