Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cei care au implementat astfel de proiecte au fost încurajați să finanțeze cursuri de formare profesională și afaceri care să nu aducă plusvaloare pe termen lung, ci doar să bifeze absorbția fondurilor, pe o perioadă determinată. Evaluările proiectelor s-au făcut întotdeauna în detrimentul posibilităților reale de dezvoltare, astfel încât cele mai multe cursuri au fost inutile și cele mai multe firme nou-înființate s-au închis imediat după ce a expirat perioada de sustenabilitate prevăzută în contractele de finanțare
După anul 2007, fiecare ministru al Fondurilor Europene s-a lăudat că va face totul pentru a crește absorbția de fonduri europene, mai ales pe programele de finanțare a micilor afaceri locale. După 15 ani, dacă analizăm câte dintre afacerile create prin finanțare europeană mai funcționează, rezultatul e emblematic pentru modul în care s-au stabilit regulile de acordare a fondurilor europene și de evaluare a proiectelor, multe dintre ele fiind inutile și din start fără niciun viitor.
La fel au fost și sutele de mii de diplome de formare profesională acordate în cadrul acestor proiecte, care nu au ajutat beneficiarii să se dezvolte sau să obțină locuri de muncă, în marea lor majoritate. Cel mai bun exemplu e constituit de cursurile de antreprenoriat care au fost făcute pe fiecare proiect în parte pentru un număr foarte mare de persoane, deși cei care implementau proiectele știau că oamenii fac acele cursuri degeaba. Chiar și cei care în baza acelor cursuri și-au deschis afaceri, de fapt au fost ajutați de consultanți, pentru că doar la nivel teoretic ar fi trebuit să știe să-și facă singuri planurile de afaceri, la finalul acelor cursuri.
S-a reglat totul din cifre
Singurii care au avut de câștigat din aceste proiecte sunt consultanții care au primit bani pentru a scrie proiectele și planurile de afaceri pentru Start-Up-uri, firmele care au câștigat finanțările din bani europeni, ca să implementeze proiectele pe programele POSDRU și POCU, și angajații care au lucrat la aceste firme, inclusiv ca lectori, contribuind astfel la scăderea ratei șomajului. Statisticile anuale care au fost apoi prezentate de guverne arătau foarte bine, pe termen scurt și mediu, dar pe termen lung sunt foarte puține afaceri create în baza acestor finanțări care încă mai funcționează.
Nu doar proiectele pe fonduri europene au produs aceste rezultate, ci și unele din banii de la bugetul național. Din anul 2017, statul român a finanțat mult lăudatul program Start-Up Nation, care în prima fază a fost un fiasco. Cei mai mulți s-au plâns atunci de condițiile care sunt greu de respectat pentru cineva care vrea să deschidă o afacere, mai ales pentru că băncile făceau evaluări suplimentare și nu acordau creditele de care firmele nou înființate ar fi avut nevoie. Au reușit inițial să primească finanțările foarte puțini beneficiari, apoi multe dintre Start-Up-uri s-au închis, pentru că au dat faliment.
Ne-am dezvoltat cu spălătorii auto și unghii false
În august 2017, la o evaluare a programelor care finanțau Start-Up-uri deja și din fonduri europene, s-a constatat că Guvernul a finanțat cu precădere spălătorii auto și saloane de coafură. Ministrul de atunci al Fondurilor Europene, Roxana Mînzatu, a făcut analiza firmelor înființate prin Diaspora Start-Up, Start-Up Plus şi StartUpNation, pentru a organiza viitoarele programe de finanțare.
În doi ani se finanțaseră 8.715 de firme, prin programele Diaspora Start-Up, Start-Up Plus şi Start UpNation, care aduceau 38.400.000 de euro pe an la bugetul statului doar din locurile de muncă pe care le-au creat un rezultat pe termen scurt foarte bun de pus în statistici.
Pe termen scurt s-a rezolvat și problema locurilor de muncă pentru mai mult de 26.000 de persoane, iar încasările din taxe și impozite s-au dus la bugetul statului. MFE a reușit să preia și o parte dintre firmele create în programul-pilot din 2017, Start-UpNation, pe care le-a finanțat prin Programul Operațional Capital Uman (POCU).
În urma evaluării s-a constatat că cele mai multe investiții s-au făcut pentru activități recreative, service și spălătorii auto sau saloane de coafură, dar cele mai multe nici măcar nu au avut viață lungă, rezistând doar cât era prevăzută perioada de sustenabilitate după implementare, pentru a nu da banii înapoi. Astfel, pe termen lung, rezultatele au fost foarte slabe.
Nu vor nici la școală, nici la muncă, dar devin antreprenori
Următorii bani s-au dat pentru înființarea de întreprinderi sociale, dar și acestea au fost foarte prost gândite. În urma unei evaluări făcute la finalul anului trecut s-a constatat că mai mult de jumătate dintre firmele nou înființate au dat faliment în foarte scurt timp, economiștii arătând că lipsa de experiență a antreprenorilor și lipsa nevoii pe piață a produselor sau serviciilor oferite de aceste firme sunt principalele motive ale falimentelor.
Dar s-a ajuns la această situație pentru că regulile de finanțare și de evaluare au fost greșite de la început. „În 2015 au fost create niște structuri de economie socială, 500 la nivel de țară. Anul trecut am avut un control și la un moment dat, în pauză au ieșit în curte cei care veniseră să ne verifice documentele și au văzut că am aplicat pentru aceste structuri. M-au întrebat dacă am creat așa ceva și s-au mirat foarte tare că mai funcționează, pentru că la nivel de țară mai sunt doar câteva care au rezistat. Ceea ce am creat noi încă mai funcționează, dar suntem o raritate”, a explicat, pentru Jurnalul, Cristian Gherghiceanu, președintele Fundației Adept Transilvania, una dintre puținele care au exemple de succes în acest domeniu.
Acesta mai spune că principala eroare făcută din start este alegerea grupurilor-țintă pentru care au fost concepute aceste finanțări, deoarece oamenii respectivi aveau nevoie mai degrabă de posibilitatea de angajare, nu de transformarea lor în antreprenori, neavând vocație pentru așa ceva.
Cristi Gherghiceanu mai spune că problemele cele mai mari au fost cu segmentul de vârstă denumit NEETs – tineri din grupuri defavorizate care sunt încurajați să devină antreprenori. Categoria NEET înseamnă „Not in Education, Employment or Training” - care nu au un loc de muncă, nu merg la școală și nu sunt angrenați în orice altă formă de pregătire profesională. Aceștia reprezentau, în anul 2013, 12,9% dintre tinerii europeni cu vârste cuprinse între 15 și 24 ani.
„Îl iei pe unul care nu vrea nici la școală, nici la muncă, dar trebuie să-l faci antreprenor. Trebuie să fie și de succes, să angajeze oameni, să cunoască regulile pieței. În ziua de azi poți să fii cel mai bun antreprenor și să nu faci față situației. Lucrurile se strică și mai tare acum, au inventat un nou sistem MySmis și e mai greu de aplicat pentru finanțări. Fostul POCU se va modifica și se vor acorda fonduri pe structuri de economie socială, pentru Start-Up-uri, suma maximă fiind de 100.000 de euro, ceea ce nu va fi suficient pentru a construi o afacere profitabilă”, mai spune președintele fundației.
Strategia nu se poate aplica uniform
Cristian Gherghiceanu povestește despre rezultatele obținute, din propria experiență, arătând cum se poate ajunge la funcționarea Start-Up-urilor, dar în funcție de evaluarea capacității reale a persoanelor care sunt ajutate să devină antreprenori, nu prin aplicarea uniformă a acelorași reguli.
„Am înființat prin POCU 79 de firme. Sunt diferențe mari între regiuni. 40 de proiecte au fost pe Sud-Muntenia și restul pe Centru. În Sud-Muntenia toată lumea întreba când se termină, când pot să închidă și să vândă echipamentele. În schimb, am avut rezultate foarte bune cu cei care au primit finanțare pentru Start-Up-uri pe regiunea Centru. De exemplu, la Sighișoara avem pe cineva care a primit finanțare de 40.000 de euro pentru a deschide un service auto și acum se extinde, pentru că merge foarte bine”, explică Gherghiceanu.
Pentru a nu pierde banii din finanțarea proiectelor, firmele care au înființat Start-Up-uri în ultimii ani au fost nevoite să accepte și beneficiari, respectiv proiecte despre care știau din start că nu vor avea succes pe piață, însă regulile au fost stabilite în așa fel încât să fie obligate să le finanțeze. De exemplu, dacă o astfel de firmă avea ca țintă finanțarea a 40 de start-up-uri, dar din grupul țintă selecta doar 20 de potențiali antreprenori care ar putea avea succes, eliminarea celorlalți ar fi însemnat înjumătățirea sumei totale a proiectului.
Astfel s-a ajuns la foarte multe compromisuri pe care le-au făcut firmele care au implementat proiectele, străduindu-se să mențină funcționale start-up-urile până la finalul perioadelor stabilite prin contract, ca să bifeze succesul proiectelor, chiar dacă după perioadele de sustenabilitate s-au desființat acele start-up-uri.
Nimeni nu devine antreprenor în urma unui curs
Mai sunt și probleme legate de metodele care le-au fost impuse firmelor care au implementat proiecte. În loc să fie lăsați specialiștii să selecteze beneficiarii în funcție de evaluările lor, astfel încât să nu le facă degeaba niște cursuri inutile, ca apoi să angajeze fiecare și consultanți pentru a le scrie planurile de afaceri, regula impusă de autoritățile din România a fost să apară în statistici un număr cât mai mare de beneficiari, indiferent dacă ceea ce s-a finanțat a fost inutil.
„Eu, ca fundație, implementez un proiect pe Start-Up și trebuie să fac selecție de grup țintă, apoi să le fac acele cursuri de antreprenoriat. Doar teoretic, după curs, ei ar trebui să știe să-și scrie singuri planurile de afaceri și să le implementeze. Practic, știe toată lumea că acest lucru nu se întâmplă. Evaluarea se face conform unui punctaj, iar cei care aplică se străduiesc să acumuleze cât mai multe puncte, ca să obțină finanțarea. Proiectele sunt făcute de niște consultanți care sunt interesați doar să acumuleze punctaj cât mai mare. La fel și firmele care implementează proiectele și ajută viitorii antreprenori să deschidă Start-Up-uri”, mai explică președintele Adept Transilvania, spunând că ar fi fost mult mai bine dacă regulile s-ar fi aplicat astfel încât să-i poată ajuta pe antreprenorii formați să crească afacerile, decât să se stabilească punctaje pentru obținerea finanțării, ca apoi start-up-urile să fie lăsate fără mentenanță.
Planurile de afaceri nu garantează succesul
Multe dintre afacerile finanțate prin astfel de programe s-ar fi putut dezvolta dacă proiectele ar fi inclus ajutorul după înființare, astfel încât să reziste pe piață, dar exact regulamentul stabilit de autorități exclude această posibilitate. Președintele Adept Transilvania, care de aproape 20 de ani a reușit să înființeze foarte multe mici afaceri locale de succes, spune că benefic pentru România ar fi ca finanțările să fie date doar pentru cei care pot crea realmente un business pe termen lung și care să se poată extinde, iar evaluarea și planul de afaceri ar trebui să se facă de către specialiști, pe baza ideilor și experienței beneficiarilor, nu să se evalueze niște planuri afaceri scrise de alți consultanți, bifându-se doar ceea ce contează în punctaj, ca să se poată lua banii pe proiecte.
