Paradoxul Insulei HarCov: Să te rogi în română fără să ştii boabă româneşte
Camera Deputaţilor a aprobat proiectul Legii educaţiei naţionale cu un articol care permite, pe viitor, ridicarea unui nou zid între etnicii români şi cei maghiari. Una dintre cele mai periculoase prevederi este aceea care spune că Istoria şi Geografia României vor fi predate în limba minorităţilor naţionale la toate nivelurile, de la şcoala primară până la liceu.
Poate unii vor spune că sunt afirmaţii pătimaşe sau gânduri de învrăjbire. Situaţia din ţară, mai precis din judeţele Harghita şi Covasna, unde populaţia de etnie maghiară este majoritară, este una care în mod normal ar trebui să-i pună pe gânduri pe cei care ne reprezintă în Parlament. Pentru că nici o coaliţie şi nici un fotoliu de parlamentar nu ar trebui să pună limba română în balanţă cu orgoliile de partid.
Poate că deputaţii şi senatorii noştri ar trebui să facă o "vizită de lucru" sinceră în teritoriu. Să meargă acolo ca simpli cetăţeni. Să vadă că în Harghita şi Covasna, copiii, români şi maghiari, atunci când se joacă "vorbesc" prin semne, pentru că, elevi fiind, unii învaţă în limba maghiară, în şcoală maghiară, alţii, în limba română, în şcoala românească.
Să meargă în Miercurea Ciuc sau în Sfântu Gheorghe şi să se întrebe dacă sunt în România sau în Ungaria. Pentru că plăcuţele (bilingve) sunt scrise în multe cazuri mai întâi în maghiară, apoi în română. Să vadă fluturând drapelul Ungariei în sala de şedinţă a Primăriei din Sfântu Gheorghe sau pe cel al unui ţinut care nu există (conform Istoriei României), să-l regăsească prin tot oraşul.
Să meargă pe drumuri desfundate, care nu sunt asfaltate pentru că banii daţi de UDMR (după cum spun consilierii locali) nu au ajuns şi pentru satele în care majoritari sunt românii. "Aduceţi şi voi bani de la Bucureşti!" Acesta este răspunsul la toate problemele ridicate de români.
Să încerce să se angajeze şi să se simtă umiliţi pentru că, deşi au studii şi sunt capabili, neştiind limba maghiară nu au ce căuta acolo.
Sau să meargă în sate, propunem Micfalău, acolo unde românii, cei care au mai rămas, bătrânii, merg la biserică şi se roagă în limba română, dar nu ştiu ce spun. Sufletul lor se roagă în româneşte, dar mintea nu mai înţelege limba română.
O situaţie pe care o mai găsim, este adevărat în cărţile de istorie, dar acum o mie de ani: când flamanzii sau germanii ascultau slujbele în latină, când moldovenii şi muntenii îşi spuneau rugăciunile în slavonă. Se rugau, însă doar bănuiau ce spun. Astăzi citiţi povestea Anei Veres, din Micfalău, bătrâna care îţi recită pe de rost Liturghia şi Psalmii în româneşte. Când îi dai însă bineţe, îţi răspunde "Bună ziua" în maghiară. Cuvintelor româneşti le-a uitat sensul.
Miercuri, parlamentarii Coaliţiei au mai pus câteva cărămizi la acest zid care poate transforma Harghita, Covasna şi Mureşul într-o insulă în inima României. Şi asta nu există în nici o carte de geografie!
Citește pe Antena3.ro