Infractori periculoşi, albiţi de procurori

ALBA – NEAGRA ● Certificate de bună purtare date pe bandă rulantă de către magistraţi
La DIICOT Timiş, unii procurori negociază ca la piaţă certificate de bună purtare pe care le dau infractorilor periculoşi în special cei legaţi de traficul de droguri şi de persoane. Astfel, persoane care au fugit de braţul legii, au ajuns mieluşei, adică colaboratori, în actele procurorilor.

ALBA – NEAGRA ● Certificate de bună purtare date pe bandă rulantă de către magistraţi
La DIICOT Timiş, unii procurori negociază ca la piaţă certificate de bună purtare pe care le dau infractorilor periculoşi în special cei legaţi de traficul de droguri şi de persoane. Astfel, persoane care au fugit de braţul legii, au ajuns mieluşei, adică colaboratori, în actele procurorilor.


Lupta împotriva traficanţilor de droguri şi a celor de carne vie, nu este deloc una uşoară. Nu a fost şi nici nu va fi vreodată! O teoremă valabilă, de ambele părţi ale baricadei: procurori şi poliţişti, pe de-o parte, iar infractori, de cealaltă! Totuşi, când cele două tabere ajung la un numitor comun, mai exact prin intermediul unor avocaţi rasaţi, atunci lucrurile se simplifică, în mod radical. Dintr-o dată, infractorii periculoşi, care au fost aduşi în faţa legii după ani întregi de muncă, zeci de informaţii, tone de interceptări şi luni întregi de filaj, devin cetăţeni exemplari, cu un dezvoltat simţ civic. Nu mai încape vorbă că, de mai bine de doi ani de zile, în rândul unor procurori de la DIICOT Timiş, s-a instaurat o modă, cel puţin ciudată din punct de vedere legal. O tendinţă negativă care, dacă ar scăpa de sub control, i-ar transforma pe magistraţi într-un soi de zarzavagii. Şi asta, pentru că totul se face pe tarabă şi are un aspect vădit de negoţ! Nu mai e un secret pentru nimeni faptul că, potrivit Legilor 143 din 2000 şi 678 din 2001, privind traficul de droguri şi cel de persoane, cetăţeanul care a comis astfel de infracţiuni grave, cu un înalt grad de periculozitate şi risc pentru societatea civilă, poate alege să colaboreze cu organul de anchetă, în schimbul reducerii pedepsei cu închisoarea. Regulile jocului sunt simple: infractorii care, în timpul urmării penale, facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane, care au săvârşit astfel de infracţiuni, beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepselor prevăzute de lege! Astfel, concluzia nu poate fi, decât una singură. Mai exact, sinceritatea şi colaborarea cu procurorul, în faza de rechizitoriu, poate însemna un trai mai bun şi mai scurt, în penitenciarele României.


DROGURI, ÎN ŞCOLI. Fără a intra în prea multe amănunte, conform rechizitoriului din dosarul penal 376 din 2005, înregistrat la DIICOT Timiş pe data de 14 februarie 2006, procurorul Carmen Martinov a expus următoarea situaţie, în cazul unor traficanţi de droguri: "Cu privire la învinuirile aduse, învinuiţii Marius Jurcă şi Daniel Marius Jienariu au avut intenţia de a colabora cu ofiţerii BCCO Timişoara, pentru denunţarea, identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane, care au comis fapte, ce cad sub incidenţa Legii 143 din 2000. Singurul care a reuşit acest lucru a fost învinuitul Marius Jurcă, care a contribuit, în mod efectiv, în dosarul cu nr. 469 din 2005, la denunţarea altor persoane care actualmente sunt în curs de cercetare. Pentru aceste motive, traficantul de droguri urmează să beneficieze de o reducere a pedepsei, conform articoluui 16 din Legea 143”. În ceea ce-l priveşte pe celălalt dealer de droguri, Daniel Jienariu, despre acesta procurorul Carmen Martinov de la DIICOT Timiş susţine, în acelaşi rechizitoriu, că infractorul nu beneficiază de prevederile legii privind traficul şi consumul de stupefiante: "…cu toate că i s-a acordat timp şi posibilitatea de a-şi ajuta situaţia juridică, Marius Jienariu a preferat să părăsească ţara, cu destinaţia Italia, sustrăgându-se în acest mod urmării penale”.


NUME DE COD: MARIUS. Mai mult decât atât, acelaşi procuror de la DIICOT Timiş susţine că, pe baza unor interceptări telefonice, înpreună cu ofiţerii de la crimă organizată, pe data de 25 octombrie 2005, a reuşit să preîntâmpine fuga traficantului de droguri, "chiar în Aeroportul Internaţional Timişoara, după ce avea asupra lui un bilet cu destinaţia Milano”. În acelaşi rechizitoriu, magistratul mai face referire la faptul că Marius Jienariu era cunoscut cu antecedente penale, în sensul că mai avea o condamnare de un an şi patru luni, cu suspendare, faptă care, ulterior a fost graţiată. După acest episod de-a hoţii şi vardiştii, în data de 22 mai 2006, magistratul emite o adresă către Tribunalul Timiş, prin care face cunoscut faptul că "…inculpatul Marius Jienariu, trimis în judecată la Legea 143 din 2000, a colaborat cu organele de urmărire penală, denunţând şi facilitând identificarea şi trimiterea în judecată, pentru infracţiuni prevăzute la Legea 143 din 2000, a inculpaţilor Marius Bublea şi Adrian Toth”. şi uite aşa se face că, din fugar în Italia, traficantul de stupefiante a ajuns un cetăţean responsabil, cu simţ civic, care "a colaborat sincer pe parcursul urmăririi penale” cu organul Carmen Martinov! Evident, ulterior, Tribunalul Timis a aplicat, conform sentinţei penale din data de 31 mai 2006, dipoziţiile de clemnţă în cazul lui Marius Jienariu, acesta primind cinci ani de închisoare, adică jumătate din cât prevede legea.


REŢELE DE CERŞETORIE. Într-un alt dosar, instrumentat de această dată de un alt procuror de la DIICOT Timiş, Recte Mihai Şandor, la prima vedere, lucrurile par trase la indigo. Dosarul penal 15 din 2005, care are la bază rechizitoriul din data de 25 iunie 2007, face referire la o întreagă familie, care s-a ocupat cu traficul de persoane în speţă este vorba de spre Alexandru şi Stela Petrovici, dar şi despre fiul lor Milco, "care s-au ocupat de racolarea şi transportarea în străinătate a mai multor minore, unde acestea au fost exploatate prin muncă, şi obligate la practicarea prostituţiei şi cerşetoriei”. În acelaşi document se mai arată faptul că, audiat, "Petrovici Milco nu a recunoscut fapta, arătând că nu le-a exploatat pe cele două minore şi precizând că nu le-a obligat să se prostitueze sau să cerşească”. Deci, nici vorbă de colaborare şi de posibilitatea reducerii de pedeapsă, atât timp cât inculpatul nu şi-a recunoscut nici măcar fapta lui, dar să mai dea în primire alte reţele de traficanţi de persoane. Oricum, în cauză au fost administrate o sumedenie de probe, din care au rezultat clar elemente infracţionale deosebit de grave, dar şi "caracterul deosebit de violent al lui Milco Petrovici şi părinţilor acestuia”.


BASMA CURATĂ. În ciuda acestei situaţii, la data de 27 noiembrie 2007, în calitate de şef Birou DIICOT Timiş, procurorul Carmen Martinov, emite o altă adresă, "cu consideraţie”, către avocatul traficantului de persoane, document pe care acesta din urmă l-a folosit în instanţă: "Vă facem cunoscut faptul că Petrovici Milco poate beneficia de dispoziţiile art 20 din Legea 678 din 2001, având în vedere că acesta a denunţat şi facilitat tragerea la răspundere penală a persoanelor care au săvârşit infracţiuni de trafic de persoane”. Scurt şi la obiect! Cu toate că, în tot rechizitoriul, întocmit de magistratul timişean, nu reiese de niciunde faptul că Milco Petrovici ar fi colaborat cu procororul de caz. Ba din contră, nu a recunoscut nici învinuirile care i-au fost aduse. De menţionat este faptul că şi părinţii inculpatului, respectiv Alexandru şi Stela Petrovici, care au fost acuzaţi într-un alt dosar, tot pentru trafic de persoane, au beneficat de aceeaşi clemenţă a DIICOT Timiş, în sensul că, deşi nu au au arătat cu degetul alţi traficanţi de carne vie, au benefciat de un cec în alb, oferit cu atâta generozitate de angajaţii statului român.

Mi se trage de la un fost coleg

Mircea Andreş, procurorul şef al DIICOT Timişoara, susţine că nu cunoaşte cu exactitate, nici măcar în calitate de şef al magistratului Carmen Maritinov, fondul problemei. "Vreau doar să spun că, în unele situaţii delicate, numele inculpatului nu poate să apară în rechizitoriul întocmit de procuror, cum că ar beneficia de prevederile art.16 din Legea 143 din 2000. În definitiv, este la latitudinea instanţelor de judecată, dacă aplică sau nu înjumătăţirea pedepsei”, susţine Mircea Andreş. Cu alte cuvinte, şeful DIICOT Timişoara a lăsat să se înţeleagă faptul că, în cazul unor megasurse sau superinformatori ai Parchetului, aceştia sunt protejaţi, tocmai pentru ca cineva să nu atenteze la intergritatea lor fizică!?! Cert e că această explicaţie nu stă în picioare, atâta timp cât în cazul lui Jienariu Marius, pe "certificatul de bună purtare”, numele acestuia apare în clar. În plus, se mai şi spune ca acesta a facilitat reţinerea şi trimiterea în judecată a lui Albert Toth şi Marius Bublea. Deci, nici vorba despre o megalucrare sau vreo superconspirare! Procurorul Carmen Martinov susţine că nu are niciun fel de problemă, chiar dacă a acordat "facilităţi” unor traficanţi de droguri şi de carne vie, care nu au colaborat în dosar, care nu şi-au recunoscut faptele şi chiar au vrut să fugă în Italia. Mai mult, magistratul a recunoscut că articolul 16 din Legea 143 din 2000 se aplică doar în faza de urmărire penală, ceea ce, în dosarul lui Daniel Jienariu, nr. 376 din 2005, nu s-a întâmplat deloc aşa: "Jienariu a colaborat cu noi în alt dosar, după ce l-am reţinut pe Aeroportul Timişoara. Este adevărat că prevederile nu putea fi aplicate în acel dosar, dar este o cutumă liber consimţită, chiar şi la nivelul colegilor mei din Bucureşti, să se procedeze în acest fel”. Una peste alta, procurorul Martinov nu a putut să explice de ce a aplicat prevederile art. 16 şi în dosarul de trafic cu stupefiante în care era inculpat Daniel Jienariu, deşi acesta nu a colaborat deloc cu anchetatorii. "Pot să vă spun doar că toată acestă isterie mi se trage de la un fost coleg, care a fost demis, în urma unei evaluări a CSM. E păcat că am fost coleg cu un astfel de om”, a conchis procurorul Carmen Martinov.