Ingrid Vlasov – Simfonie în alb şi negru

FEMINITATE / Dacă dragoste (pentru modă) nu e, nimic nu e!

A venit iarna şi Ingrid Vlasov a acoperit femeia cu eleganţă, fragilitate, lejeritate şi fluiditate. Pro­babil pentru a ne ajuta să visăm cât mai frumos Crăciunul.

Salonul Alexandru Ioan Cuza, Palatul Camerei de Comerţ şi Industrie. Oglinzi, candelabre uriaşe, un murmur nedefinit, care de regulă precede un eveniment de seamă. De pe pereţi ne privesc atent oamenii iluştri ai istoriei. În sală îşi fac apariţia puternicii momentului. Din toate domeniile. Teodor Meleşcanu, însoţit de fiica sa, se salută călduros cu fostul ministru al Educaţiei Cristian Adomniţei şi cu soţia acestuia. Dana Năstase împărtăşeşte impresii cu realizatoarea tv Corina Dănilă. Mihai Albu ia loc alături şi nu trece mult până când este primit în "cerc". Din când în când realizează cu eleganţă şi câte o "tangentă", fiind solicitat pentru nenumărate interviuri. Bogdan Olteanu, venit iniţial singur, socializează cu Teodor Meleşcanu şi Cristian David. Peste un timp apare la braţul soţiei, pe care o conduce atent "în linia întâi". Manuela Cernat se întreţine în special cu... telefonul mobil. Ilie Năstase şi Amalia, sosiţi ceva mai târziu, zâmbesc şi se salută cu mai toată lumea bună. Piesele de rezistenţă ale "colecţiei" de invitaţi se prezintă ultimele: Oana Roman, alături de sora Catinca şi de Calina, fiica acesteia, şi, cu cinci minu­te înainte de  începerea evenimentului, premierul Tăriceanu acompaniat de soţie, care începe să vorbească înfocat cu vecina de scaun, Marina Meleşcanu. Wanda Vlasov, îmbrăcată într-o elegantă rochie albă, patrulează printre invitaţi şi dă ultimele indicaţii "regizorale".

TABLOUL FEMINITÂŢII. Luminile se sting, inimile încep să bată mai repede. Au şi de ce! Dinspre scenă se aude o voce măiastră care ne poartă într-o altă lume, de dimensiuni magice. "New York, New York" cântă Aura Urziceanu, ilustrând magistral spectacolul inefabil al făpturilor care ni se dezvăluie înaintea ochilor. Îmbrăcate în rochii albe, diafane, simple, lungi, scurte, cambrate sau lejere, transparente sau nu, discret accesorizate, manechinele par desprinse dintr-un tablou renascentist, atât de fragile sunt. În scurt timp, linia vestimentară se diversifică. Apar modele învăluite în rochii de lame auriu sau negre, despicate până la coapse, evidenţiind eleganta fe­minitate. Bluzele cu broderii fine, fustele largi sau strâmte, bustierele decoltate, compleurile din bluze crem sau albe cu pantaloni negri, imprimeurile strălucitoare care fac aproape palpabilă fluiditatea formelor creează o privelişte plină de culoare şi savoare, deşi, paradoxal!, hainele sunt albe, negre şi crem. Dar spi­ritul viu şi liber al creatoarei Ingrid Vlasov a regizat totul de aşa manieră încât să simţi că te cufunzi într-o poveste a mi­nunilor, a nălucirilor şi a atinge­rilor materiale şi spirituale deopotrivă. Ultima rochie, în stil retro, decoltată, mulată, ornată cu flori argintii, a smuls ropote de aplauze. Defilarea de final a modelelor s-a realizat pe aripile piesei "Route 66", iar apariţia în scenă a lui Ingrid Vlasov a fost însoţită de acordurile melodiei "What a wonderful world". Aşteptăm următoarele dezvăluiri vestimentare ale sufletului ei...