Florin Șinca: Poliția Română își repetă istoria și greșelile

Polițistul Florin Șinca, autorul mai multor cărți despre istoria Poliției Române, demonstrează că după 1990 s-a revenit la greșelile anterioare reformei lui Vasile Lascăr, din 1903. Deși Lascăr a arătat că politizarea, descentralizarea, existența unor structuri paralele, în subordinea primarilor, numărul mic de forțe de ordine și salariile de mizerie au condus la nesiguranță și lipsă de protecție a cetățeanului, în zilele noastre s-a revenit la toate aceste elemente nocive, fără a se ține cont de legile gândite la începutul secolului XX, care au transformat Poliția într-o structură puternică a statului român.

Diana Scarlat: Vasile Lascăr a desființat Poliția Locală când a reformat Poliția, tocmai pentru a elimina politizarea și corupția din sistem?

Florin Șinca: Poliția locală era coruptă pentru că reprezenta interesele unor aleși locali, cum, de altfel, s-a descoperit și la noi în istoria recentă, dacă ne gândim, de exemplu, la fostul primar de la Iași, Gheorghe Nichita, care i-a folosit pe polițiștii locali din subordine, pentru a-i urmări amanta. Lascăr, ca om politic școlit în străinătate, cu doctoratul la Sorbona, și ca om care vedea toate realitățile din țară, a demonstrat că o astfel de structură trebuie să dispară. El a constatat că în afară de poliția statului, cu aceeași denumire aveam, în diverse orașe, polițiști ai primarilor. Într-un orășel cum e, de exemplu, Focșani, erau doi astfel de polițiști. Erau cei care asigurau un fel de ordine prin piețe, numai că nu aveau nicio stabilitate, nu aveau niciun statut, erau la cheremul edilului. Se schimbau conservatorii cu liberalii și, automat, se schimbau și polițiștii.

Diana Scarlat: Deci semănau foarte mult cu cei care lucrează acum în Poliția Locală?

Florin Șinca: Da. Iar Lascăr, în dezbaterile parlamentare a propus desființarea acestor structuri și unificarea Poliției. Sigur că noi, astăzi, suntem foarte deschiși la a accepta ideea de descentralizare, dar istoria a demonstrat că pentru Poliție nu este tocmai bună această măsură. Tocmai în asta a constat geniul lui Vasile Lascăr, pentru că a concentrat forțele de ordine într-o singură mână, fără să fie o mână despotică, iar astfel a creat această instituție importantă.

Diana Scarlat: Când a fost reformată Poliția Română, conform propunerilor lui Vasile Lascăr?

Florin Șinca: În 1901 și-a început mandatul de ministru de Interne liberal și a-nceput dezbteriale, iar în 1903 a reușit să impună noua legislație și să facă reforma.

Diana Scarlat: La începutul secolului XX, el reforma Poliția, înlăturând ce era nociv: ideea de descentralizare, politizarea, corupția și lipsa de pregătire a polițiștilor. Noi ce-am făcut după anul 2000?

Florin Șinca: Am regresat. Ne-am întors la toate acele lucruri, fără să învățăm din istorie. Simbolistica referitoare la uniformă, autoturismele, modul de inscripționare creează confuzie chiar în rândul cunoscătorilor. Am avut colegi care au confundat polițiștii locali care dirijau circulația în intersecție cu cei din MAI, pentru că nu s-au uitat cu atenție la uniforme.

Diana Scarlat: În cazul polițistului de la Lupeni, care a cerut ajutor la serviciul 112 pentru că era singur în patrulă la ordine publică atunci când a primit trei solicitări simultan, era normal să formeze patrula cu polițistul local – care și el lipsea în acea zi?

Florin Șinca: Este o anomalie. Este o mare eroare. În primul rând este o subdimensionare a sistemului și ar trebui găsite modalitățile manageriale de angajare, de încadrare, de pregătire. Avem capacitatea să facem asta, la școlile de Poliție, unde putem să pregătim oameni. Sunt, practic, două instituții, cu aproape aceeași denumire, cu uniforme asemănătoare, dar cu dotări mai bune la structura paralelă, care nu aparține de MAI.

Diana Scarlat: Am observat că în ultima perioadă se vorbește despre salarii de 7.000 de lei la Poliția Locală, în timp ce salariul mediu în MAI este de circa 1.500 de lei plus norma de hrană, de 1.000 de lei. Ce spun polițiștii despre această situație?

Florin Șinca: Salariile mai mari, dotările mai bune, uniforma și însemnele creează frustrări în rândul celorlalți. În plus, s-a constatat, din cazuistică, faptul că sunt oameni pregătiți doi ani într-o școală de poliție, trei ani în Academie, care tot ajung să comită abateri. La ce ne-am putea aștepta de la un simplu angajat, fără această pregătire într-o școală de Poliție, care ajunge într-o astfel de structură nu se știe cum, apoi încearcă să-i facă pe plac șefului, eventual încearcă să se facă util și să-și rotunjească veniturile cumva? Dar cea mai importantă este această fărâmițare, de care Lascăr vorbea la 1901-1903 și printre marile lui măsuri a fost unificarea. El a fost un vizionar. La ce te ajută istoria? Să nu repeți greșelile trecutului! Toate măsurile pe care el le-a luat în 1903 s-au răsfrânt în mod pozitiv asupra Poliției în primul război mondial – și voi scrie următoarea carte despre acest subiect, pentru a arăta ce rol esențial a avut Poliția în primul război mondial și în special Poliția Informativă. În anii 1920-1930, în publicațiile Poliției, care erau mult mai curajoase și transparente decât astăzi, foștii polițiști angajați după reformă, trecuți prin sită de Vasile Lascăr, își aminteau cu plăcere cum au intrat ei în Poliție și cum li s-a refuzat orice simpatie politică, li s-a garantat inamovibilitate, stabilitate, condiții de pregătire și concentrare într-o singură mână, mărirea salariilor și mărirea numărului de polițiști. Sediul lor în București era în spatele actualei clădiri a Guvernului.

Diana Scarlat: Ce s-a-ntâmplat atunci? S-a trecut de la puterea politică la cea administrativă?

Florin Șinca: Da, efectiv i-a lăsat pe politicieni fără niciun instrument. El era liberal și a primit scrisori de amenințare chiar din propriul partid, pentru că oamenilor politici le dispărea o sursă de venit, le dispărea o armă politică, le dispăreau ciomăgarii.

Diana Scarlat: Ciomăgarii de la alegeri, care făceau “persuasiune” cu bâta, la secțiile de votare?

Florin Șinca: Da, cei care-i băteau pe adversari, îi pândeau la colț și le aplicau „corecția fizică”.

Diana Scarlat: Deci, practic, polițistul care trebuia să apere cetățeanul era cel care-l bătea pe cetățean la alegeri.

Florin Șinca: Da, era civilul care se transforma în armă politică, într-un instrument, și știa că partidul care l-a angajat trebuie să câștige, astfel ca el să-și păstreze privilegiile. Atunci, el făcea muncă voluntară, ceea ce a stopat Vasile Lascăr.

Diana Scarlat: Vasile Lascăr spunea că trebuie să fie aduși oameni de valoare, pentru a fi integrați în Poliție. Cum se făcea atunci acest lucru și cum se poate face acum?

Florin Șinca: Atunci exista și o atracție spre acest domeniu. El și-a dorit să reformeze Administrațiunea, în care intra și Poliția. Ministerul de Interne era mai mare decât acum, cuprindea și Poșta și Drumurile. Lascăr s-a străduit să egaleze ofițerul de Poliție – singurul care făcea procese verbale și cercetări - cu magistratul. Se poate vedea în dezbaterile pentru Legea Poliției cum el argumentează: „Cu ce este mai jos polițistul față de magistrat?” Acum avem polițiști de judiciar detașați la DNA și în alte structuri, care sunt atât de bine pregătiți, încât stârnesc invidia magistraților de acolo.

Diana Scarlat: De unde pot fi luați cei 25.000 de oameni de care este nevoie acum în sistem, în situația actuală, când pleacă tot mai mulți profesioniști din Poliție?

Florin Șinca: Încă mai vin oameni. Este denigrată instituția, dar cea mai mare concurență rămâne tot aici. Evident că sunt și mulți care vin cu idei greșite, dar se face o selecție.

Diana Scarlat: Dar, deși e concurență mare la admitere, această concurență nu se regăsește la integrarea în Poliție.

Florin Șinca: Sunt foarte mulți care nu reușesc să se integreze, deși au absolvit școli de poliție, ceea ce este foarte grav. Dar mai gravă este situația celor încadrați direct. Au fost și cazuri de încadrați care au dat bir cu fugiții. Au spus că nu e așa cum știau ei.

Diana Scarlat: Cei din Poliția Locală, care sunt foarte mulți în toată țara, ar putea fi integrați în MAI?

Florin Șinca: Da, s-ar putea face exact ce-a făcut Vasile Lascăr. Dar nu știu dacă din punct de vedere al legislației internaționale se mai poate face acest lucru. Să nu cumva să intrăm în contradicție cu principiile internaționale și să se spună că suntem niște dictatori. Poliția locală a mai fost și un loc de căpătuire pentru foștii „gabori”, plecați pe ușa din dos din Poliția națională, care din niște oameni banali și fără niciun merit au ajuns mari șefi în Poliția Locală. Interesele sunt mari. Sunt localități unde primarul care a avut sau are afaceri a dotat poliția locală din banii lui. Aici se pune problema dacă acei agenți nu sunt cumva cointeresați. Un astfel de angajat este funcționar sau e „particuler”, cum spune Caragiale?

Diana Scarlat: De ce avem nevoie, pentru a mai reforma încă o dată sistemul, după atâtea reforme eșuate în ultimul timp?

Florin Șinca: De transferul de cunoștințe între generații, atât teoretice, cât mai ales practice. Avem nevoie de stabilitate, care nu înseamnă o încremenire în proiect, dar nici o permanentă căutare, pentru că aceste schimbări continue nu sunt bune. O instituție în sistemul acesta al ordinii publice și siguranței naționale trebuie să se bazeze pe niște valori perene, pe niște principii perene, pe niște metode. Așa se formează un sistem sănătos. Un ofițer de operativ se formează în cinci ani, doar de practică. În plus, polițiștii au nevoie și de dragostea pentru muncă, de pasiune. Eu le spun că e mai bine dacă măcar o dată pe săptămână vin cu zâmbetul pe buze la muncă.

Diana Scarlat: Ce s-a întâmplat cu pregătirea universitară a polițiștilor, după ce s-a introdus sistemul Bologna, în 2005?

Florin Șinca: Este un sistem nociv. În plus, se creează o pepinieră de profesorași care rămân în posturi, dar nu au experiență. În Poliție, cine schimbă profilul, linia de muncă, de mai mult de două sau de trei ori, nu se pricepe de fapt la nimic. Vezi cum unii termină Academia, apoi fac niște cursuri, eventual prin străinătate, și te-ntrebi când au avut timp să și muncească, pentru a deveni profesioniști. Și ajungem la anomalii de genul Șoric (Aurelian Șoric, fost șef corupt al IPJ Neamț, cu nota 4 la examenul pentru avocatură – n.r.), pe care l-au pus șef de inspectorat. Va rămâne în istorie pentru că ne-a făcut de râs. Strategia trebuie să se gândească pe termen lung. O instituție nu se face de azi pe mâine.

Diana Scarlat: Cum pot învăța meserie tinerii care intră în sistem, dacă transferul de know-how a fost foarte mult diminuat în ultimii ani?

Florin Șinca: Unul dintre conceptele care operează acum în această structură este cultura organizațională, în care intră și teambuilding-ul și alte lucruri care se fac în corporații. Dar cultura organizațională în Poliție nu are nicio valoare, fără instorie, fără tot ce-a fost înainte: eroii, martirii, doctrinarii, marii profesioniști. Le explic tinerilor că lumea nu începe de la ei, iar în pauzele cursurilor vin să-mi pună întrebări, pentru că devin interesați de trecut. În școlile de poliție nu se mai predă etică așa cum ar trebui, iar unii profesori nu au experiența necesară pentru a forma noile generații. Am avut două clase de la Crimă organizată, adică cei care vor lucra calificat, și care au venit să se plângă de nivelul de predare de la școli. Ei simt că profesorul vorbește din cursuri de acum 20 de ani sau nu are experiență. Nu le mai spune nimeni nimic despre ce au fost polițiștii români în trecut.

Diana Scarlat: Ce-ar putea să-i stimuleze pe tinerii care ar putea învăța din istoria Poliției Române?

Florin Șinca: Noi aveam cei mai buni specialiști în combaterea fenomenului comunist, noi aveam cei mai buni specialiști la care se apela pentru combaterea infractorilor voiajori. Avem polițiști decorați de regele Greciei, al Bulgariei. În perioada interbelică, atât de lăudată, am avut oameni excepționali, elită a Poliției care, din păcate, a pierit în pușcării. Eu le spun cursanților că trebuie să se gândească bine la faptul că ei sunt viitoarea elită a țării.

Diana Scarlat: Care ar fi cea mai bună perioadă a Poliției Române, din datele istorice?

Florin Șinca: Perioada 1920-1940 poate fi considerată cea mai bună, o perioadă de acumulări și de performanțe deosebite.

Diana Scarlat: Ce alte anomalii și ce alte structuri paralele au mai existat, în istorie?

Florin Șinca: Din 6 septembrie 1940, când a abdicat regele Carol al II-lea, până în decembrie 1940 sau chiar până în ianuarie 1941, am avut poliție legionară. Erau oameni fără nicio pregătire profesională, care dublau posturile operative din poliția de stat. Horia Sima și mareșalul Antonescu le-au făcut acest hatâr legionarilor, pentru că Poliția avea și niște hibe. Șeful Poliției, Gavrilă Marinescu, a recunoscut că a ucis pentru rege, în acea perioadă. Gavrilă Marinescu era în același timp prefect al Poliției Capitalei, în perioada 1930-1940, ministru de interne, în același timp, președinte al Federației Române de Fotbal, Președinte al Clubului de fotbal Venus București – când a arestat echipa Rapid – președinte al Asociației Vitejii Neamului și făcea parte din camarila regală. El a avut, la rândul lui, o camarilă, a avut ofițeri de poliție care s-au mânjit.

Diana Scarlat: După o perioadă de glorie, care a urmat reformei făcute de Vasile Lascăr, în 1903, a urmat și o perioadă de corupție, în perioada lui Carol al II-lea. Cum s-a trecut de acea etapă?

Florin Șinca: Mareșalul Ion Antonescu, a cerut un audit – cum se spune acum – în 1941, pe toată țara. În plin război, acest om a reformat din nou Poliția, în urma acestui raport. În Capitală, Antonescu a triplat numătul de motociclete, de la 10, la 30. Polițiștii aveau patru mașini în București și le-a dat 40, în plin război. Poliția nu era lapte și miere în timpul lui Carol al II-lea. Antonescu a arătat că s-au făcut abuzuri, că erau polițiști corupți. În 1945, cifrele rezultate în urma auditului cerut de Mareșalul Ion Antonescu au fost date publicității. Există o broșură la Biblioteca Centrală Universitară. Mai mult, există în arhivele naționale stenogramele consiliului de miniștri, documente care atestă aceste lucruri. Aceste documente arată cum Mareșalul Antonescu a reformat Poliția, a înlăturat corupția, a oferit dotările necesare, a mărit efectivele și le-a mărit salariile polițiștilor. El fusese atașat militar la Londra și la Paris. Acolo a văzut ce înseamnă eficiența. El, care iubea uniforma, a spus, după un eveniment pe care l-a trăit la Londra, că nu vrea să vadă oameni în uniforme, ci oameni eficienți.

Diana Scarlat: Școlarizarea aceasta de trei luni care se face acum e relevantă pentru încadrarea în Poliție din sursă externă?

Flroin Șinca: Nu! Pentru că se creează o frustrare în rândul celorlalți. Sunt elevi care erau în practică și au refuzat să se întoarcă, după ce au aflat informația. Atenție, ei au salariu în perioada de școlarizare de trei luni, iar la final nu mai depun jurământul, pentru că l-au depus deja, când au intrat. Tutela de trei luni, care se face după absolvirea școlii, ei nu o mai fac, pentru că deja au parcurs-o. Oricine schimbă linia de muncă are obligatoriu tutelă trei luni, dar la cei încadrați acum din sursă externă rămâne doar perioada de șase luni de probă. Poate că unii vor face carieră, dar s-au făcut deja niște greșeli impardonabile.

Diana Scarlat: Ce-ar trebui să se facă, pentru a se stopa acest fenomen al dezbinării și pentru a se introduce meritocrația?

Florin Șinca: Trebuie să existe niște norme clare de conduită. De mulți ani, deși avem multe sindicate, nu s-a pus presiune și nu s-a reușit implementarea unui ghid al carierei, de care se vorbește de cel puțin zece ani, în sensul că trebuie să fie etape obligatorii de parcurs. Cineva poate ajunge chestor la 30 de ani, pentru merite închipuite, iese la pensie la 40 de ani și ajunge secretar de stat în minister, dar poate apoi să iasă și în Piața Victoriei, să #reziste. Ar trebui să se introducă niște clauze, inclusiv pentru cei care ies la pesnie, ca ei să nu mai păteze numele Poliției. Pe unii îi vezi cum brusc ies din Academie și ajung cu funcții prin minister, deși n-au văzut un hoț pe stradă niciodată. Singura lor experiență este perioada de practică din Academie, de două luni. Cum să faci performanță și să creezi concurență cu așa ceva? E normal ca toți să-și dorească să avanseze cât mai repede, dar trebuie să avem grijă și de instituție.

Numirile politice sunt nocive. Vasile Lascăr s-a luptat cu ele și a demonstrat că trebuie să fie eliminate, dar acum se practică din nou. Sunt diverse numiri de natură politică, prin recompensare, altele pe linie masonică, iar cel care are de suferit este cetățeanul. Și aici mai intervine ceva: cetățeanul român nu mai are încredre în instituție. Se strtică imaginea instituției.

Eu sunt și comunicatorul Corpului Național al Polițiștilor (CNP) și întotdeauna am spus că noi nu trebuie să reprezentăm nici interesul managerului, nici interesul populist al sindicatului. Noi trebuie să reprezentăm branșa, acea perenitate, acea chestiune așezată pe niște baze și care merge înainte, indiferent de ce spune fiecare tabără. 

Cursuri care formează polițiști buni

Direcția Generală Anticorupție (DGA) organizează sesiuni de pregătire pentru 300 de tineri polițiști, din toată țara. „Se fac deja unele cursuri foarte bune. Predau un astfel de curs, organizat de DGA, și avem semnale că cei care ies de acolo sunt altfel de oameni. Încercăm să le sădim un sistem de valori sănătos. Le explic faptul că noi suntem obligați în fiecare zi să tocim din „bila pe care o avem legată de picior” și care se numește „Garcea”. Le spun că trebuie să ne străduim să tocim această bilă și nu să adăugăm ceva la ea. Există și multă superficialitate pe care o descopră în cazul unora dintre tineri, care au mari lacune. În plus, nu se mai face transferul de cunoștințe între generații. Parcă suntem o nație de meșteri Manole, trebuie să demolăm ceva, pentru a construi la loc de fiecare dată. Războiul între generații este o prostie. La noi trebuie să se fure meserie”, comisar-șef Florin Șinca, șef serviciu în cadrul IGPR.

Încadrările directe în Poliție au creat un dezastru

În perioada 2004-2005 s-au făcut pentru prima oară încadrări directe în Poliție, atunci când s-a-nființat și Poliția Locală. Trebuia să avem un anumit număr de polițiști, n-aveam de unde să-i luăm, școlile de poliție nu aveau capacitatea să-i formeze rapid și s-a recurs la metoda aceasta. Numai în București au fost circa 2.000 de oameni încadrați direct. Dar s-au întâmplat lucruri foarte grave: s-au găsit hoți printre ei, oameni care au avut cazierul falsificat și multe alte situații despre care nici nu s-a vorbit. A fost cea mai proastă alegere. Noi nu putem să nu jucăm cu așa ceva, pentru că ne jucăm cu soarta țării. 

Comisar-șef Florin Șinca, șef serviciu în cadrul IGPR.

Comisarul-șef de poliție Florin Șinca (47 de ani), are peste 20 de ani de activitate în Poliție și lucrat în cadrul mai multor structuri operative, precum Direcția Operațiuni Speciale și Oficiul Național pentru Protecția Martorilor. Absolvent al Școlii Militare ,,Vasile Lascăr’’ Câmpina, licențiat în drept al Academiei de Poliție ,,Alexandru Ioan Cuza’’, cu studii de masterat și doctorat în drept și istorie, este autorul a 19 cărți de istorie, dintre care nouă despre Poliție, prefațate de academicienii Dan Berindei, Florin Constantiniu, Dinu C. Giurescu și de Dan Puric. Este cetățean de onoare al comunei Brebu, din județul Prahova.