x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special Interviuri Ioan-Aurel Pop, despre jaful începutului de an: „Autoritățile române poartă vina principală. Le-au făcut hoților o invitație”

Ioan-Aurel Pop, despre jaful începutului de an: „Autoritățile române poartă vina principală. Le-au făcut hoților o invitație”

de Florian Saiu    |    04 Feb 2025   •   06:40
Ioan-Aurel Pop, despre jaful începutului de an: „Autoritățile române poartă vina principală. Le-au făcut hoților o invitație”

Sustragerea unei părți a tezaurului României din vitrinele unui modest muzeu (Drents) dintr-un la fel de modest oraș din Olanda (Assen) a bulversat societatea noastră (și nu numai) și așa tulburată de alegerile eșuate pentru Președinția țării.

- Jurnalul: Se vorbește și se scrie mult zilele acestea despre coiful de aur, argint și cupru de la Coțofenești, la fel despre cele trei minunate brățări dacice din aur masiv - toate furate dintr-un muzeu din Olanda -, dar explicați-ne, stimate domnule Ioan-Aurel Pop, ce ne relevă istoria despre aceste piese extraordinar de fine, lucrate cu atâta măiestrie? Care-i povestea coifului, dar a brățărilor (despre acestea s-a vehiculat la un moment dat că ar fi niște falsuri, prea arată perfect!)?

- Ioan-Aurel Pop: Despre aceste probleme v-ar putea vorbi mai în detaliu și mai argumentat arheologii specialiști în civilizația dacică. Eu vă pot spune câteva lucruri generale, pe care le știu istoricii și intelectualii interesați. Între cele două feluri de artefacte este o diferență cronologică de patru-cinci sute de ani, în sensul că primul obiect a fost făcut prin secolele V-IV î.Hr., iar brățările - în secolul I d.Hr. Coiful a fost atribuit geto-dacilor de unii savanți, dar apartenența lui etnică nu este absolut sigură. Eu cred că l-au făcut geții care, în jurul anilor 500-400 î.Hr., erau bine organizați și aveau o civilizație proprie, influențată de lumea greacă și de cea orientală. Brățările aparțin geto-dacilor din perioada lor de glorie, când atinseseră apogeul civilizației lor, între Burebista și Decebal, mai mult spre Decebal, care a domnit între 87 și 106 d.Hr. Și coiful, dar mai ales brățările arată prezența unei civilizații superioare, comparabile cu aceea celtică din Occident, poate cea mai importantă din sud-estul Europei, dacă nu luăm în calcul lumea greco-romană, mult mai dezvoltată.      

Unitate stilistică, unitate teritorială: alte patru coifuri asemănătoare

- S-au mai descoperit pe teritoriul României alte patru coifuri asemănătoare cu cel de la Coțofenești: la Peretu (în apropierea ruinelor cetății getice de la Albești, Teleorman), la Agighiol (Tulcea), la Cucuteni-Băiceni (Iași) și în zona Porțile de Fier (cel mai puțin cunoscut, înstrăinat de altfel). Acum, mirările: ce să însemne aceste izbitoare asemănări stilistice (motivul ochilor holbați, sprâncenele arcuite/îngroșate etc.) ale unor obiecte ceremoniale ce datează din perioade de timp apropiate și - foarte interesant - localizate pe un spațiu extins din afara arcului carpatic? Să fie această unitate stilistică un semn al unei posibile unități teritoriale/statale/culturale, un semn al unei unități tribale alcătuite (și) din războinici/preoți purtători de coifuri aurite și meșteșugari/prelucrători de metale abili ce și-au ridicat, iată, meșteșugul la rang de artă? Cine să fi fost acești oameni în țările cărora locuim noi astăzi?   

- Este greu de dat răspunsuri sigure la aceste întrebări, fiindcă izvoarele sunt puține și zgârcite în date. Este vorba despre o unitate stilistică fără nicio îndoială, ceea ce poate să însemne că locuitorii spațiului de la nord de Dunăre se aflau în comunicare și, probabil, chiar în comuniune, că nu trăiau izolați, că împărtășeau aceleași idealuri, că vedeau la fel lumea. Și unitatea tribală poate să fie susținută, dar mai mult este greu de spus. Se apreciază că, de la anul 1000 î.Hr., geto-dacii au început să se desprindă din marea masă a tracilor, încât Herodot - „părintele istoriei” - îi prezintă pe geții dobrogeni ca oponenți ai oștilor regelui persan Darius pe la 514 î.Hr. Regele persan pornise contra sciților, dar nu a avut succes, cum nu a avut succes nici contra grecilor, care s-au apărat bine și care apoi au intrat în legendă. Geții și cu dacii erau, prin urmare, activi pe pământurile pe care aveau să se formeze Țările Române și apoi România, tocmai atunci când se apreciază că au fost confecționate aceste coifuri, cu funcție războinică, rituală, culturală. Coifurile arată o anumită prosperitate, un gust artistic și un anumit meșteșug înalt. Dar pământul Daciei viitoare nu era „unitar și uniform”, pe el trăind și alte neamuri. 

Fel de fel de strămoși preromani

- Adevărat.

- Așa că aceste coifuri nu sunt, la rigoare, neapărat produsul „strămoșilor noștri daci”, dar nici noi, românii, nu i-am avut ca strămoși preromani doar pe daci, ci și pe mulți alții: sciți, sarmați, iliri, celți, greci. În plus, etnicitatea nu era în acele vremuri foarte dezvoltată. Și atunci, oamenii trăiau amestecați, cu limbi, religii și obiceiuri diferite. De aceea, atribuirile etnice pentru acele timpuri sunt relative. Oamenii de azi sunt influențați de naționalismul înrădăcinat în secolul al XIX-lea, când mișcările de eliberare națională și de distrugere a imperiilor multinaționale cuprinseseră Europa. Noi vorbim de o lume de acum 2.000-2.500 de ani, cu alte tradiții, alte viziuni, alte mentalități. Firește, fiind descoperite pe teritoriul României, aceste artefacte fac parte din istoria României, trebuie, cunoscute, studiate și prețuite. Cei care le-au făcut și le-au purtat și folosit au transmis fără să vrea un mesaj peste secole și milenii, un mesaj extraordinar, care trebuie descifrat (atât cât se poate) și popularizat. Dacă civilizația pe acest teritoriu de azi al românilor a fost așa de veche, de bogată, de frumoasă, înseamnă că noi, cei de azi, avem temelii bune, că nu am fost vântură-lume, că nu suntem ușor de clintit. Altminteri, nu avem niciun merit în facerea acestor uimitoare obiecte și nu se cuvine să ne împăunăm noi cu ele.

În afara arcului carpatic, în interiorul arcului carpatic

- De remarcat că în interiorul arcului carpatic, în Transilvania, n-a fost (încă) descoperit un astfel de coif. Poate că aici lucrurile s-au desfășurat altfel decât în afara arcului carpatic… 

- Nu știm. Din datele strânse mai ales în ultimele decenii (izvoare arheologice mai mult, fiindcă urme scrise nu au mai apărut) se vede că geții, care locuiau mai ales în afara arcului Carpaților și dacii, care populau Transilvania, Banatul, Crișana, Maramureșul și alte pământuri, până departe în Pannonia și pe teritoriile Slovaciei și Ucrainei apusene de azi, nu aveau obiceiuri identice. Dar Strabon zice ce geții și cu dacii vorbeau aceeași limbă (probabil un dialect tracic). După judecata noastră de azi, ei erau același popor, chiar dacă tradițiile și obiceiurile lor nu erau chiar identice. Nici astăzi nu sunt, chiar dacă locuitorii situați de o parte și de alta a munților (cu excepțiile știute) au aceeași etnie românească.   

Marile greșeli care au favorizat furtul

- Revenind în prezent: cum ați primit vestea furtului coifului dezgropat pe Valea Vărbilăului și a brățărilor din aur? Ce responsabilități poartă statul român? Pare că tratăm cu prea mare ușurință, chiar cu inconștiență, întreaga cultură ce ne leagă de acest pământ…

- Vestea m-a uluit și m-a întristat tare. Asta ne mai lipsea! Este o vorbă veche la români: „omului sărac nici boii nu-i trag”. Nu că am fi noi chiar săraci lipiți, nu că nu ne-am plânge și când trebuie, și când nu trebuie, nu că nu am fi catastrofici câteodată, dar avem încă multe necazuri. În plus, nu am finalizat alegerile prezidențiale, nu am reușit să facem bugetul că nu mai avem bani (risipiți populist în 2024, în urma nesfârșitelor promisiuni electorale), nu știm ce va fi în vecinătate cu războiul din Ucraina și câte altele. Responsabili pentru furt sunt mai mulți, dar autoritățile române poartă vina principală. Chiar dacă acolo, la Assen, este vorba despre un muzeu prestigios, nu trebuia să trimitem artefactele așa de vechi și de prețioase în original. Dacă era vorba de Luvru de la Paris, de Prado de la Madrid, de British de la Londra, de Metropolitan de la New York, de Pergamon de la Berlin, da, cu precauțiuni foarte serioase. Dar un muzeu nepăzit bine și o expunere de circa șase luni (din iulie 2024 până în ianuarie 2025) erau ca o invitație pentru hoți, care au avut timp berechet să studieze situații, să-și facă planuri, să caute cele mai bune soluții pentru ei. 

Deschideți marile muzee ale României și expuneți aici!

- Soluții pe care le-au și găsit, din păcate. Sper să fie găsiți la rândul lor de autorități.

- O expoziție de acest fel se face pentru 3-4 săptămâni, cu paza cea mai sigură. În plus, noi trebuie să expunem astfel de obiecte în România, în locuri extraordinar de atractive și de frumoase. Or noi avem de 15-20 de ani, dacă nu mai mult, cele mai mari muzee închise. Mă refer la Muzeul Național de Istorie a României din București și la Muzeul Național de Istorie al Transilvaniei din Cluj-Napoca. Așa ceva este de neimaginat! Nu expunem cum se cade la noi, ca să vină turiștii la noi, dar trimitem peste hotare valori incomensurabile ca să stea în locuri aproape uitate de lume, cu lunile și cu anii. Aș fi curios să aflu ce aflux de vizitatori a fost în această jumătate de an la muzeul nepăzit de oameni din Olanda. Câte monitoare are muzeul, în fața cărora ar fi trebuit să stea păzitori zi și noapte? Pentru noi, românii, Coiful de la Coțofenești este ca Mona Lisa pentru francezi. Trecutul a fost cândva prezent, adică viață a oamenilor de odinioară. Aici e vorba despre opere ale înaintașilor noștri, din care ne-am născut noi peste timpuri. Dacă nu prețuim ceea ce ne-au lăsat acești strămoși, ne înjosim pe noi înșine, ne demonstrăm nimicnicia. Eu sper sincer să fie redescoperite coiful și brățările și să fie toate recuperate de statul român, așa cum s-a mai întâmplat.

0,72608 kg cântărește coiful dezgropat la Coțofenești în 1929.

Compoziția coifului de la Coțofenești: Aur = 760‰, Argint = 225‰ și Cupru = 10‰.

„Trebuie să expunem astfel de obiecte în România, în locuri extraordinar de atractive și de frumoase. Or noi avem de 15-20 de ani, dacă nu mai mult, cele mai mari muzee închise. Așa ceva este de neimaginat”, Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române

„Responsabili pentru furt sunt mai mulți, dar autoritățile române poartă vina principală. Chiar dacă acolo, la Assen, este vorba despre un muzeu prestigios, nu trebuia să trimitem artefactele așa de vechi și de prețioase în original”, Ioan-Aurel Pop

„Dacă era vorba de Luvru de la Paris, de Prado de la Madrid, de British de la Londra, de Metropolitan de la New York, de Pergamon de la Berlin, da, cu precauțiuni foarte serioase. Dar un muzeu nepăzit bine și o expunere de circa șase luni (din iulie 2024 până în ianuarie 2025) erau ca o invitație pentru hoți”, Ioan-Aurel Pop

„Dacă civilizația pe acest teritoriu de azi al românilor a fost așa de veche, de bogată, de frumoasă, înseamnă că noi, cei de azi, avem temelii bune, că nu am fost vântură-lume, că nu suntem ușor de clintit”, Ioan-Aurel Pop

„Pentru noi, românii, Coiful de la Coțofenești este ca Mona Lisa pentru francezi”, Ioan-Aurel Pop

››› Vezi galeria foto ‹‹‹

×
Subiecte în articol: Ioan Aurel Pop Tezaur autorități hoti