Avertisment Informam stimatul cititor ca in cele ce urmeaza va citi un interviu IMAGINAR. Interlocutor, un personaj real - doctorul Ciomu, cel care sufera de nebunii temporare.
Prenumele "Naum" e un derivat al lui "Naomi". In ebraica "Naomi" inseamna "neplacut". Am spus cumva "neplacut?!?" Neplacut, adica neajuns, necaz, ceva de naspa, nasol. Si daca e adevarat ca nimic nu e intamplator, si daca e adevarat ca prenumele noastre sunt o alta incercare de definire in teribila experienta a gasirii de sine, atunci... nu stiu ce sa mai zic.
Naum Ciomu: Sunt vinovat, o recunosc deschis, sunt vinovat.
Da, da, am fost stresat, sunt stresat si preconizez ca nici in continuare n-o sa-mi fie prea bine. Da, da, sunt stresat, sunt stresat.
Citește pe Antena3.ro
Nu mai clipesc.
Nu renunt eu la "ma scuzati"-ul meu. "Ma scuzati"-ul meu e al meu si numai al meu. Nu renunt eu la "ma scuzati"-ul meu, nu renunt, nu renunt.
Nu, nu la o bere. Berea suprasolicita functia urinara. O sa-l duc mai degraba la o prajitura. Ba nu, la o friptura, la o friptura.
La o friptura de porc, da, la o friptura de porc sau la o friptura de vita ce esti! Ma faci pe mine porc?
O fractiune de secunda si mainile lui s-au napustit asupra gatului meu, intervenind prompt asupra functiei respiratorii. A fost nevoie de garzile de corp dispuse strategic peste tot prin camera pentru restabilirea, ca sa zic asa, ordinii si disciplinei. Medicii care-au venit si ei la fata locului imi spun ca sa ma port frumos, sa nu-l cert.
"Eram nebun, eram nebun"
Imi cer scuze, imi cer scuze, iarta-ma, te rog, iarta-ma, iar- ta-ma.
Nu sunt asa tot timpul. Uneori sunt mai calm, alteori sunt de un calm ca ma enervez si io, alteori pur si simplu sunt isteric. Am totusi momente, rare, ce-i drept, de luciditate. Atunci am mintea clara. Atunci gandesc cum trebuie. Atunci gestionez cum se cuvine orice tip de criza.
He, he, hai ca m-ai facut sa rad pentru prima oara pe saptamana asta.
Sa mor io!
Imi pare foarte rau, dar cred ca eram nebun. Eram nebun, eram nebun. Pur si simplu, in cazuri d-astea n-ai ce sa faci! Esti nebun, esti nebun, n-ai ce sa faci, n-ai ce sa faci! Am mai crezut c-am facut, Doamne fereste, bat si-n lemn, un accident cerebral.
Un accident cerebral d-ala tranzitoriu. Un accident cerebral tranzitoriu.
Care trece, da.
Migrenele trec, trec, migrenele trec. Nu stiu ce sa fac, cred ca treâ sa-mi iau pastilele. Iar clipesc des. Clipesc des.
"Dreptul inalienabil la injuratura"
Da, am o problema, am o mare problema. L-am nenorocit. L-am nenorocit.
Paiizdaituseama, domnisoara, ca omul asta n-o sa mai injure niciodata?
Garzile ii aduc un binemeritat pahar cu apa. Un binemeritat pahar cu apa. Na, ca m-am molipsit si eu, m-am molipsit si eu!
Imi dau seama si-mi pare sincer rau. As fi vrut sa ma poata trimite in aia lui si sa se usureze.
Zic la figurat, zic. La figurat.
I-am furat acestui om dreptul inalienabil la injuratura. N-am sa-l mai pot privi in fata cate zile oi avea.
"Noi ne cunoastem instrumentele"
Noi ne cunoastem foarte bine instrumentele. Asistentele, de asemenea, cunosc instrumentele foarte bine. Nu exista riscul ca eu sa-i cer un instrument asistentei si ea sa-mi dea altceva. Noi, medicii, avem un mare respect pentru actul operator.
E, costa! Ce sa coste? Ce, n-ai auzit de asigurare medicala?
Domnisoara, va rog eu, nu mai repetati cuvintele! M-aduceti la exasperare! La exasperare m-aduceti! La exasperare!
Noi, chirurgii, stim mereu ce facem. Noi nu operam de-amboulea, asa, ca sa ne aflam in treaba. Din mana noastra ies numai lucruri bune. Noi facem bine. Voi, ziaristii...
Voi, ziaristii, sunteti niste, niste, niste... niste nesimtiti.
Si nu mai repeta intruna!
"Acesti exegeti ai fiziologiei"
Ati exagerat totul, ati transformat totul intr-un circ mediatizat...
Ma ridic sa plec. Dau sa plec. Sa plec. Nu te duci nicaieri. Aici stai pana-ti zic eu. Am nevoie de imagine. Trebuie sa-mi creez o imagine. O imagine.
Garzile ma opresc cu un gest scurt, dar ferm. Sunt nevoita sa-i fac jocul omului.
Vorbeam despre chirurgi, care sunt asa oameni cumsecade, care se dedica trup, dar mai ales suflet pacientului lor, de acesti meseriasi ai bisturiului, de acesti artizani ai anatomiei, acesti exegeti ai fiziologiei... E adevarat, putini dintre noi se mai intereseaza de soarta pacientului dupa ce l-au scos din sala de operatie... De obicei, astea sunt detalii ale actului medical pe care nu uita sa le gestioneze asistentele noastre, aceste fete atat de bune, atat de atente, atat de saritoare, una-doua, le vezi ca sar la pacient sa-l ajute cand i s-a terminat perfuzia sau sa-i tina tava cand vomita, ei bine, noi, cei din linia intai medicala, as indrazni sa adaug, chiar si cei din linia a doua, a treia, mergand chiar pana la infirmiere si uneori chiar mai departe, aveam aceasta calitate rara, de oameni devotati trupului uman.
Nici o problema, ti-i ridic io!
Pacat! Am ridicat si ochi din gura la viata mea. Am facut multe la viata mea.
Pipi pot sa faca.
"Sunt invidios"
Ciomu, te rog, nu-mi poci numele!
Nu-i de ajuns ca ma duc sa-mi ispasesc pedeapsa la bulau? Ma duc la bulau sa-mi ispasesc pedeapsa! La bulau, la bulau. Ca-nnebunesc de furie acuma!
Sunt nebun, nu vezi ca-s nebun? Ce treâ sa mai fac ca sa-ti demonstrez ca-s nebun? Sunt nebun de legat.
Poate ca, de fapt, reglez niste conturi karmice.
...
Ce sa fac, ce sa fac, asa m-am nascut, sunt invidios, sunt invidios, urla invidia-n mine!
In loc de final
Am fost, am fost...
Sectionata, sectionata. O p... sectionata!