Roberta Anastase: "Eu nu sunt adepta respectării cutumelor"

Preşedintele Camerei Deputaţilor, Roberta Anastase (PD-L), face un bilanţ al primei sesiuni parlamentare sub mandatul său, cu bune şi cu rele, şi anunţă că va propune modificarea Regulamentului acestui for legislativ, nefiind adepta cutumelor. De asemenea, ea trage un semnal de alarmă asupra decredibilizării Parlamentului prin înlocuirea instituţiei în sine cu "un fel de circ".

● Jurnalul Naţional: V-a fost greu să vă obişnuiţi cu funcţia de preşedinte al Camerei? Aţi fost pusă într-o postură inedită.
● Roberta Anastase: Adevărat, e inedit, însă niciodată în viaţa mea, când am fost într-o anumită poziţie, când am avut o anumită responsabilitate, nu m-am gândit la aceste lucruri, ci la cum să-mi fac treaba cât mai bine şi să nu greşesc. Şi cel puţin până în acest moment, sigur, învăţând în fiecare zi, cred că per ansamblu balanţa este una pozitivă. Nu pot să spun că este un lucru uşor, dar în acelaşi timp am încercat să-mi folosesc atribuţiile de aşa manieră, încât pe de-o parte responsabilităţile mele legate de funcţia de preşedinte să fie îndeplinite, dar în acelaşi timp activitatea din Cameră să se desfăşoare bine, şi le mulţumesc colegilor mei şi celor din Biroul Permanent şi liderilor de grup pentru deschiderea pe care au avut-o.


● Experienţa de europarlamentar v-a ajutat în vreun fel în activitatea de deputat şi de preşedinte al Camerei?
● M-a ajutat pe mai multe paliere. M-a ajutat să-mi folosesc comportamentul învăţat în Parlamentul European, ceea ce cred eu că este foarte important, pentru că atunci când eşti preşedinte al Camerei eşti şi un mediator pentru grupurile politice. Aici sunt foarte multe bătălii politice, sunt foarte multe divergenţe şi e foarte important să te implici în a obţine un punct de vedere care să reunească cel puţin majoritatea punctelor de vedere, dacă nu pe toate. Au fost momente delicate, chiar momente tensionate, dar am reuşit de foarte multe ori să ajungem la puncte de vedere comune, şi ăsta e un mare câştig. E important, în schimb, să ştii până unde merge compromisul şi când acest compromis riscă să afecteze credibilitatea Parlamentului. Şi aici aş face un apel la colegii mei, ca să avem grijă ca indiferent de compromisurile la care ajungem, şi care sunt fireşti într-o instituţie ca acea a Parlamentului, aceste compromisuri să nu afecteze credibilitatea Parlamentului, pentru că nu aş trage acest semnal de alarmă în acest moment dacă nu aş simţi că se întâmplă lucrul ăsta.


● Care sunt concluziile primei sesiuni legislative a Camerei sub mandatul dumneavoastră?
● Ca şi în viaţă, a fost o perioadă şi cu bune, şi cu rele, a fost o perioadă de început şi pentru mine, perioadă în care am învăţat foarte multe lucruri, în acelaşi timp am înţeles multe din mecanismele pe care ca simplu parlamentar nu întotdeauna le remarci. Sunt nuanţe şi lucruri pe care le simţi şi le înţelegi abia când eşti în anumite poziţii. Printre experienţele care trebuie menţionate ar fi activitatea comisiilor speciale pentru elaborarea Codurilor juridice, a fost o muncă extraordinară, şi eu spun că rezultatul a fost unul bun şi într-un timp rezonabil. Aş mai remarca şi adoptarea bugetului de stat, care s-a făcut iarăşi într-un timp-record şi cu dezbateri susţinute, cu zile şi nopţi de muncă. Pentru că Parlamentul este format în proporţie de 70% din oameni noi, a fost şi o perioadă în care deputaţii au învăţat în primul rând lucrurile pe care trebuie să le facă, şi aici aş avea mai degrabă circumstanţe atenuante poate pentru o anumită lentoare, să zic aşa, a iniţiativelor legislative elaborate de parlamentari. Făcând o comparaţie între prima sesiune din acest mandat şi cea trecută, pot spune că rezultatele sunt comparabile, deşi atunci nu erau atât de mulţi parlamentari noi. Am reuşit, a fost un demers pe care l-am iniţiat la propunerea societăţii civile, să afişăm cheltuielile parlamentarilor pe site, lucru pe care eu îl consider pozitiv atât pentru realizarea unei mari transparenţe în ceea ce priveşte activitatea parlamentarilor, dar şi pentru creşterea încrederii în Parlament.


● Sunt şi probleme nerezolvate?
● Rămân şi lucruri care nu au fost făcute, printre care Codurile de Procedură Penală, afişarea absenţelor pe site şi iniţiativa privind pensiile parlamentarilor, care este blocată la Comisia de statut. Despre pensiile parlamentarilor mi s-a spus direct că nu se doreşte ca această iniţiativă legislativă să treacă. Chiar secretarul comisiei mi-a reproşat că el e de foarte mulţi ani în Parlament, de peste zece ani, şi că eu, în primul rând ca preşedinte al Camerei, ar trebuie să îi apăr pe ei şi nu să încerc să schimb un lucru care până la urmă reprezintă un drept câştigat. I-am spus că nu este corect şi nici principial să apăr un drept pe care, până la urmă, şi l-au dat parlamentarii lor. Nu consider principial să votezi o lege pentru tine şi, prin urmare, nu pot să apăr un lucru în care nu cred. Am avut aceeaşi discuţie şi cu alţi deputaţi de la PSD şi PNL, care s-au comportat la fel. De aceea îmi exprim neîncrederea că această iniţiativă va fi adoptată, ceea ce nu înseamnă că voi abandona lupta, oricum voi merge mai departe şi mă voi lupta pentru acest lucru. Ce să vă mai spun, au stat şi au discutat regulamentul comisiei patru luni de zile, faptele vorbesc de la sine.
● Câte proiecte de lege, ordonanţe a reuşit Camera să adopte în această sesiune?
● Au fost foarte multe iniţiative legislative care au venit din urmă, neadoptate de vechiul Parlament şi care au intrat acum în discuţie. În total au fost dezbătute 631 de proiecte legislative din totalul de 879 aflate în procedură legislativă. Din cele 631 de iniţiative, în cazul a 554  Camera Deputaţilor a fost cameră decizională. De precizat aici că e un uşor dezechilibru în ce priveşte zona decizională între Cameră şi Senat, în cele mai multe cazuri Camera fiind decizională.


● Parlamentul, respectiv Camera Deputaţilor, şi-a îndeplinit misiunea de a controla Guvernul?
● A existat pentru prima oară în Parlament o dorinţă de control real al Guvernului, şi acest fapt nu pot decât să-l apreciez. Din păcate, uneori avem tendinţa să compromitem ceea ce facem bun. Pentru a vă da doar un singur exemplu, comisia Ridzi, pornită iniţial foarte bine şi evoluând până la un anumit moment în sensul obiectivului asumat de aflare a adevărului în ceea ce priveşte cheltuirea banului public de la Ministerul Tineretului, a sfârşit lamentabil printr-un raport care nu respectă obiectivele iniţiale în sensul în care pentru prima oară se pun sentinţe într-un raport al unei comisii de anchetă, fapt fără precedent. Şi, în al doilea rând, prin faptul că această comisie s-a oprit într-un mod neaşteptat şi cu dorinţa expresă de a ascunde aflarea adevărului şi până la urmă obiectivul de a vedea circuitul banului public. Din păcate, o palmă serioasă dată Parlamentului a fost legată de referatul făcut de DNA, concluziile care apar în referatul prin care se solicită începerea urmăririi penale şi care sunt total diferite de concluziile comisiei de anchetă. Ceea ce arată că într-un loc am avut un demers corect şi profesionist, în cealaltă parte am avut un instrument politic. În acest context şi pe acest subiect, pot să spun că este pentru prima dată în istoria Parlamentului când o solicitare a procurorului general de începere a urmăririi penale îşi găseşte răspunsul de la Parlament într-un termen atât de scurt. Şi sper ca pentru ţara noastră să fie un semnal pozitiv trimis şi UE, tocmai pentru că, aşa cum aţi văzut în Raportul de ţară, e criticat Parlamentul nu numai din perspectiva voturilor pentru solicitările procurorului general, dar şi din perspectiva timpului pe care îl petrece un dosar în Parlament. Rămâne în continuare un dosar blocat, cel al domnului Năstase, să sperăm că sesiunea din toamnă va fi un bun prilej pentru a rezolva şi acest lucru şi să nu mai avem nimic în Camera Deputaţilor de acest gen. Pot să remarc că primul Parlament ales uninominal confirmă dorinţa de a-şi exercita rolul pe care îl are de control al Executivului.


● Dar despre coaliţia de guvernământ, ce părere aveţi? A funcţionat în plan legislativ?
● A existat un fel de degrade în funcţionarea coaliţiei. La nivel guvernamental am simţit o solidaritate în această primă sesiune, în zona legislativului intensitatea este una mai mică, dar, în general, pe legile importante pentru guvernare a funcţionat. Nu a funcţionat în cazul Adrian Năstase, şi de aici cred că lucrurile s-au depreciat foarte puternic. Ceea ce i-a determinat pe partenerii noştri de la guvernare să treacă pe anumite teme direct în opoziţie. E un lucru destul de hilar, dacă n-ar fi dramatic, ţinând cont de context. Este destul de greu să joci rolul de partid la putere în Guvern şi de opoziţie în Legislativ. În acelaşi timp, arătăm aşa ca o familie în care soţul îşi ia o soţie, ştie că ea a fost mai uşuratică înainte de căsătorie, construiesc, îşi fac o gospodărie, dau naştere la nişte copii, femeia îşi arată caracterul şi fuge la alt bărbat. Dar de acolo începe să arunce cu pietre, să înjure, în timp ce bărbatul se ocupă în continuare de gospodărie şi de creşterea copiilor. Mie cam aşa mi se arată în momentul de faţă parteneriatul, şi de data asta, nu ca preşedinte al Camerei, ci ca membru al PD-L, tot aştept să se întoarcă soţia acasă, să-şi revină şi să-şi asume responsabilitatea gospodăriei, a creşterii copiilor.


● Înţeleg că PSD este soţia.
● Evident. E evident dacă cel puţin ne uităm la cum s-a dus el în patul PNL-ului.


● La începutul acestei săptămâni aţi convocat o sesiune extraordinară pentru cazurile  Ridzi şi Sterling. Şi-a atins ea obiectivele?
● În regulamentul Camerei scrie că raportul unei comisii de anchetă se supune dezbaterii în plen în 15 zile de la predarea lui către Biroul Permanent. În momentul în care am primit rapoartele celor două comisii, am convocat Biroul Permanent şi am solicitat sesiune extraordinară. A mai fost o solicitare pentru înfiinţarea unei noi comisii de anchetă, iar ordinea de zi a fost completată cu solicitarea procurorului general pentru începerea urmăririi penale. Cred că obiectivul a fost îndeplinit în sensul încuviinţării solicitării de începere a urmăririi penale în cazul Monicăi Iacob Ridzi. În acelaşi timp, pot să remarc că am început să folosim Parlmanentul ca pe un instrument de răfuială politică şi cred că am început să folosim instrumentul comisiilor de anchetă fără să pornim de la fapte, ci de la persoane. În cazul Elenei Udrea, cel puţin din datele pe care le am şi din analizele apărute în presă, mi se pare că suntem în situaţia în care oamenii politici au ales un alt om politic pe care vor să-l omoare, fără ca acest demers să fie justificat de anumite fapte, de anumite acţiuni ale ministrului respectiv. E o capcană foarte periculoasă pentru democraţia noastră şi este o capcană foarte mare pentru Parlament. Pentru că dorinţa parlamentarilor de recâştigare a încrederii oamenilor în Parlament se poate îndeplini, dacă nu ne umplem de ridicol. Eu cred că o comisie de anchetă când porneşte trebuie să fie un demers important, fundamentat pe lucruri consistente, şi abia atunci Parlamentul îşi are greutatea lui. Vreau să vă amintesc că, în momentul în care a pornit comisia Ridzi, au existat anumite suspiciuni consistente care într-adevăr justificau o comisie de anchetă, şi de aceea nici grupul parlamentar al PD-L nu s-a opus, deşi până la urmă vorbeam despre un membru al PD-L. Astăzi, din datele pe care le avem la dispoziţie, nu am sesizat o consistenţă care să determine declanşarea unui astfel de mecanism şi, repet, riscăm ca un instrument extrem de important pe care Parlamentul îl are la dispoziţie să-l decredibilizăm şi atunci când într-adevăr situaţia o cere, Parlamentul să nu mai poată folosi credibil un astfel de instrument. Ne decredibilizăm şi pe alte teme, pentru că există intensităţi diferite cu care se analizează anumite situaţii, şi mă uit la comisia Nemirschi, care se întâlneşte o dată la un interval de două-trei săptămâni şi care nu lucrează nici cu intensitate, nici cu determinare, ci mai degrabă în sensul închiderii acestui subiect pentru o linişte cât mai mare. Aş aprecia şi aş atrage atenţia că mai există o comisie de anchetă care funcţionează în Parlament, cea care analizează situaţia infrastructurii de irigaţii din România. Această comisie nu a făcut nici circ, nici spectacol, dar mi-a solicitat infrastructura necesară pentru a merge pe teren, la faţa locului, pentru a analiza situaţia, mi-au solicitat experţi cu care să lucreze, şi eu mai degrabă aş urmări şi aş aprecia activitatea unei astfel de comisii de la care sper să iasă nişte concluzii coerente şi consistente, decât o comisie care face spectacol. Cred că Parlamentul trebuie să fie o instituţie pe care să o priveşti cu respect şi la care să mergi cu credinţa că acolo lucrurile se desfăşoară în mod corect tocmai pentru că este imaginea întregii societăţi şi că aici găseşti opţiunile tuturor românilor. Din păcate atrag atenţia şi trag un semnal de alarmă asupra decredibilizării Parlamentului prin înlocuirea instituţiei în sine cu un fel de circ.
● Deputaţii noi s-au plâns de cutumele din Parlament cu care ei s-au obişnuit mai greu. Veţi schimba ceva?
● Eu nu sunt adepta respectării cutumelor, numai pentru că ele s-au întâmplat nu trebuie să se întâmple şi în continuare. Cutumele acceptate trebuie să se afle într-o bază de date la Comisia juridică. E scris în Regulament. Am solicitat de la Comisia juridică aceste cutume şi ele nu există. Eu şi în plen chiar, cu riscul de a genera anumite intervenţii mai mult sau mai puţin agresive la adresa mea, am refuzat să accept o cutumă sau să o pun în aplicare atâta timp cât ea nu este una scrisă, atâta timp cât ea nu există aşa cum prevede Regulamentul la Comisia juridică. Eu cred că Regulamentul este unul suficient. Sigur, e o problemă fundamentală modificarea Regulamentului pentru că, din păcate, în toată această sesiune parlamentară am remarcat limitele acestui Regulament, am remarcat incoerenţele crase care există în acest Regulament, şi eu sper, am vorbit şi cu colegii mei din PD-L, dar şi cu liderii celorlalte grupuri parlamentare, ca în această toamnă să avem un proiect de Regulament coerent, un proiect de Regulament în care am să propun ca, de exemplu, termenele pentru analiză şi răspunsul la solicitările procurorului general să fie mult reduse. Am să vă dau un exemplu, în Germania, Parlamentul se pronunţă în două zile unor solicitări venite de la procurorul general, pentru că pe fond Parlamentul nu trebuie să fie o instanţă, nu se poate substitui puterii judecătoreşti, singurul lucru de care trebuie să aibă grijă Parlamentul într-o astfel de situaţie trebuie să fie legat de aspectele politice în construirea unui astfel de dosar. Trebuie, mai precis, să vadă dacă acel dosar a fost instrumentat politic sau pur şi simplu este o procedură corectă şi fundamentată. Pentru asta nu trebuie să citeşti toate probele, să ajungi să chemi martori ori personaje la comisie. E foarte important să înţelegem că noi nu suntem în situaţia în care să luăm probă cu probă şi să analizăm, ci per ansamblu, dacă există indicii cum că ar fi un demers care să aibă o anumită conotaţie politică. Suntem un filtru, şi nu o instanţă. Trebuie reduse termenele pentru a avea o mai mare viteză de rezolvare a unor astfel de cazuri şi în felul acesta o credibilizare a Parlamentului. Asta nu e singura temă, sunt mult mai multe lucruri care trebuie rezolvate prin Regulament, pentru mai multă coerenţă.  


● Pentru sesiunea din toamnă, ce alte planuri, priorităţi are Camera?
● Legile Educaţiei, Codurile de Procedură Penală, sistemul unic de pensii şi Legea salarizării unice sunt câteva din temele care sunt prioritatea atât a Parlamentului, cât şi a Guvernului.


● În condiţiile de criză în care trăim, ce măsuri de austeritate au fost luate la Camera Deputaţilor?
● Au fost renegociate 20 de contracte de achiziţii, reducerea fiind de aproape 20 de milioane de lei, bugetul Camerei a fost mult diminuat încă de la începutul anului, acum a fost redus din nou cu încă 36 de miliarde, am redus cheltuielile de personal, nu au mai fost date prime trimestriale, s-a redus numărul contractelor de colaborare, nu se mai plătesc orele suplimentare, se oferă oamenilor zile libere. Dacă vrem să reducem cu adevărat cheltuielile Parlamentului, trebuie să ne focalizăm pe reducerea cheltuielilor legate de administrarea acestei instituţii, deoarece Camera se ocupă de administrarea întregii clădiri, clădire care consumă foarte mult. Există deja comisia care se ocupă de programul "Parlamentul verde", au început să se schimbe pe măsură ce se consumă becurile, u0nele cu consum redus. Mai avem şi proiectul "Clădire zero energie".


● Ca preşedinte al Camerei, aveţi şi îndatoriri pe plan extern. Cum vi s-a părut această activitate?
● Încă de la începutul mandatului meu am dat foarte mare importanţă acestei atribuţii pe care o am, pentru că am considerat că în politica externă a României o componentă foarte importantă, cea legată de relaţiile între parlamente, trebuie valorificată pentru a împlini cercul instituţional pe care orice ţară îl foloseşte în politica sa externă. Când am preluat mandatul, programul preşedintelui de deplasări externe cuprindea 12 deplasări cu destinaţii precum Uruguay, Vietnam, Peru. Am ales să ignor programul ăsta şi am preferat să-mi aleg destinaţii şi parteneri în funcţie de priorităţile pe care le am ca preşedinte. Am avut până acum două deplasări externe. Una la Paris, la Conferinţa preşedinţilor de parlamente, unde am avut şi o propunere legată de comunicarea între preşedinţii de parlamente şi în acelaşi timp comunicarea noastră, a preşedinţilor, cu UE, propunere care a fost adoptată şi inclusă în programul nostru de funcţionare. A doua a fost la Roma, în Italia, la invitaţia omologului meu Gianfranco Fini. Am avut un discurs în Parlamentul Italian, am avut întâlniri cu comunităţile de români. Am mers tocmai pentru că în acea perioadă situaţia comunităţii de români era una delicată acolo şi, discutând această problematică la Paris, domnul Fini a spus că cel mai bine ar fi să discutăm lucrurile acestea în Italia şi să încercăm împreună să le rezolvăm. A fost o vizită intens mediatizată în Italia, care, din reacţiile pe care le-am avut ulterior, a făcut mult bine comunităţii noastre de români. De altfel, relaţia cu românii care locuiesc în afara graniţelor ţării a fost o temă prioritară pentru mine şi când am fost membru al Parlamentului European. Am propus, şi sper ca acest lucru să se întâmple în sesiunea din toamnă, să avem o comisie comună a Camerei şi Senatului pe tema problemelor cu care se confruntă românii din afara graniţelor ţării, dar şi o legislaţie pentru aceştia. M-am întâlnit cu 46 de ambasadori, pentru că am considerat că e firesc, ca preşedinte al Camerei, să am un dialog permanent cu ambasadorii, să putem să schimbăm idei,  asigurându-i permament că uşa mea este deschisă pentru a răspunde tuturor întrebărilor şi a putea comunica. Am primit multe delegaţii şi i-am încurajat pe colegii mei să folosească instrumentul pe care îl au la dispoziţie, cel al grupurilor de prietenie, pentru a putea să punem acolo unde îi este locul şi să facem funcţională diplomaţia parlamentară. Dar în acelaşi timp, pentru ca acest instrument să fie şi unul credibil, trebuie să scoatem şi din mintea noastră şi din mintea românilor ideea că diplomaţia parlamentară este un fel de turism parlamentar. Atunci am solicitat Biroului Permament, ca şi comisiilor care ne propun anumite deplasări ca ele să fie consistente, racordate la ce înseamnă priorităţile României şi am diminuat cu mai mult de 25% deplasările extreme. Important este ca destinaţiile să fie legate de obiectivele României, şi nu de obiectivele turistice.