Tudor Stancu, destin literar. Bunicul Zaharia Stancu a transmis gena literară fiului şi nepotului

De curand ai publicat romanul "Sambata seara si luni dimineata". Vii dintr-o familie de scriitori, bunicul tau este Zaharia Stancu iar tatal Horia Stancu, amandoi scriitori de renume in literatura romana.  Prin ce te deosebesti de generatiile anterioare?

In cariera mea literara numele meu ma urmarea peste tot.  Mi se parea ca eram mereu judecat prin prisma mostenirii literare a numelui Stancu. Am refuzat compromisurile. Nu puteam sa-mi permit sa scriu prost. Stilul meu este total deosebit atat de al bunicului meu cat si de al tatalui meu. Pentru cei care au citit si apreciat romanele lui Zaharia si Horia Stancu le recomand sa citeasca romanul meu "Sambata seara si luni dimineata", de curand aparut la Editura Vremea, ca sa poata face aceasta comparatie si sa aprecieze fiecare stil.

Locuiesti in SUA de multi ani. Care este amintirea ta cea mai vie/pregranta inainte de apleca din Romania?

Am plecat din Romania in 1992. Imi aduc aminte ca era o atmosfera foarte tensionata. Oamenii erau foare inversunati unii impotriva altora. Erau vremuri tulburi, mi-era frica sa nu se intample ceva, sau sa mi se intample ceva.

Cum se vede Romania de la New York?

Cand esti in Romania cartea pe care ai scris-o ti se pare cea mai buna din lume. Din afara perspectiva e alta: simti o presiune care vine din toate directiile, esti la concurenta cu unii pe care ii consideri putin importanti, dar care fara sa iti dai seama, ti-o iau inainte. Romania se vede de aici in contextul global. O tara mica printre multe alte tari mici. Din pacate actuala administratie din SUA nu este asa de interesata de promovarea relatiilor economice si de securitate cu Romania comparativ cu administratia de dinainte. Trebuia profitat mai mult atunci pentru promovarea culturii romanesti in SUA.

In opinia ta, a fost vreo carte romaneasca apreciata in SUA si care?

Apreciate in SUA au fost cartile lui Mircea Eliade, care a fost si profesor la Universitatea din Chicago. Cred ca acum sunt mai multe sanse ca literatura romana sa fie cunoscuta in SUA prin intermediul internetului, sl site-urilor cu carti, cum ar fi amazon.com si barnesandnoble.com. Acestea dau Best Sellers Rank la toate cartile de pe site, astfel poti gasi nu numai topul 100 dar si cartea care e pe locul o suta de mii, 3 milioane si asa mai departe. Se poate vedea unde se situeaza cartile romanesti. SUA este o piata de desfacere pentru literatura universala, deci competitia e foarte mare. Odata ce se duce vorba pe internet ca o carte e buna, se va cumpara indiferent de autor. Evident, autorii cunoscuti au sanse mai mari.

Cum ti-a venit ideea romanului si daca are legatura cu experientele tale personale?

Romanul a stat in " sertar" multi ani. Sursa: mai multe schite ramase in manuscris si pe care recitindu-le mi-am dat seama ca se leaga organic. Le-am rescris, dand nastere la acest roman. Romanul este scris in fals stil autobigrafic. Desi pe personajul principal il cheama Tudor, toate intamplarile sunt imaginate iar personajele sunt fictive. Cu toate acestea, citindu-l multi se vor regasi in personajele descrise in roman.

Multi din generatia ta scriu despre vremurile comuniste. Ce aspecte ale vietii tineretului din timpul comunismului atinge cartea ta?

Unele din aspectele atinse sunt deznadejdea in fata viitorului, compromisurile pe care trebuia sa le faci cu tine insuti pentru a te integra intr-o societate pe care o simteai straina.

Crezi ca generatia tinara de azi are puncte comune cu intamplarile din carte? De ce ar cumpara ei romanul?

Aspiratiile si zbuciumul sufletesc ale tinerilor au ramas acelasi. Am introdus in anumite locuri amanunte nesemnificative, care actualizeaza in subconstient actiunea, desi, aparent ea se situeaza in anii comunismului. Sunt curios daca cititorii vor descoperi aceste inadvertente.  Granitele dintre prezent si trecut, dintre vis si realitate se estompeaza pe masura ce intamplarile se deruleaza. Daca ar fi sa parafrazez o veche zicala, timpurile se schimba, dar naravurile, ba.

Care e amintirea ta cea mai puternica cu Zaharia Stancu si cum era el ca bunic?

Zaharia Stancu considera famila cel mai important lucru si tinea ca familia sa fie impreuna in orice imprejurare. Sunt multe de povestit. Lucruri care nu au aparut niciodata in vreo biografie a lui, intamplari spectaculoase la care am fost martor. Poate intr-o zi o sa scriu aceasta carte de amintiri.

Cine a fost cel mai important personaj care i-a calcat pragul bunicului tau?

Multi scriitori si publicisti faimosi din toata lumea au calcat pragul casei noastre. Cel mai mult m-a impresionat Miguel Angel Asturias, care desi era laureat al Premiului Nobel, era un om foarte modest.

Ce scriitor roman apreciezi ca ar merita Nobelul pentru literatura? Oricare scriitor român din toate timpurile.

In ziua de azi Nobelul nu mai e ce era pe vremuri. Intensa politizare si acordarea unor premii controversate i-au scazut mult prestigiul. Cu toate acestea este inca un motor de propulsare atat pentru laureati cat si pentru tarile lor, mai ales pentru cele mici, ca Romania. Zaharia Stancu a fost propus, dar nu l-a luat. As fi vrut sa il iau eu pentru el. Daca oricine din Romania il ia este un castig pentru toti.