Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Unii oameni sunt disperaţi de ameţelile bruşte ce îi agasează, totul se învârteşte în jurul lor sau ei se învârtesc precum un titirez. Medicina le numeşte şi vertijuri, iar cel grav este vertijul Meniere. Interviu cu profesor doctor Dorin Sarafoleanu, membru al Academiei de Ştiinţe Medicale, întemeietor de şcoală în ORL
Florin Condurăţeanu: - Cei veniţi în plin vertij la ORL-ist sunt miraţi că acesta le face o manevră gen judo. Îi culcă pe o parte şi, brusc, îi întoarce pe partea cealaltă şi cu capul şi cu corpul. După două astfel de răsuciri, omul este eliberat de vertijuri, pleacă liniştit. Ce explicaţie are această terapie?
Prof. dr. Dorin Sarafoleanu: - În lichidul - endolimfa - din labiritul urechii medii plutesc nişte pietricele, otoliţi. Aceşti otoliţi ating crestele labirintului şi spre creier pornesc semnale privind starea de echilibru a omului. Creierul trimite comenzi spre muşchi, pentru ca aceştia să acţioneze restabilind situaţia de echilibru. Cu timpul, din pricina schimbărilor de metabolism, a obezităţii, sedentarismului aceste pietricele, otoliţi se sfărâmă, plutesc haotic prin lichidul labirintului, ating dezordonat crestele labirintului şi se instalează ameţeala, vertijul. Cu trecerea vremii se modifică şi compoziţia lichidului din labirint, iar acestea toate duc la vertijuri. Referitor la acea schimbare bruscă făcută de medic capului şi corpului pacientului, ea rearanjează otoliţii, cristalele - acestea nu mai ating haotic crestele labirintului şi se elimină vertijurile.
F.C.: - Fără medicamente?
Prof. dr. D. Sarafoleanu: - Se făceau perfuzii, se dădeau medicamente neuroleptice care să-l decupleze pe pacient de la simptomele neurovegetative, greaţă, transpiraţii abundente, reci, nesuportarea luminii, fuga globilor oculari în lateral. Aceste medicamente antivertij linişteau urechea, dar dacă se dădeau pe o perioadă mai lungă, laibirintul se blegea, omul era ameţit tot timpul. Prea lunga administrare blegea şi urechea cealaltă. Acum medicamentele de sistare a neplăcerilor neurovegetative se dau doar trei zile. După ce ORL-istul face acea mişcare de schimbare a poziţiei capului şi corpului două zile, pacientul este învăţat să-şi facă această mişcare singur, acasă. Cei cu sindrom Meniere, vertij complet, sunt chemaţi la şedinţe de recuperare a ce a rămas bun din labirintul bolnav şi de angrenare a urechii sănătoase de a prelua şi sarcinile labirintului din urechea afectată de vertijuri.
F.C.: - Lumea s-a învăţat şi intră în spital punându-şi diagnosticul: „Am sindrom Meniere”!
Citește pe Antena3.ro
Prof. dr. D. Sarafoleanu: - E un exces în acest autodiagnostic. Doar 15% dintre vertijuri sunt sindrom Meniere, care durează 6-8 ore, senzaţie de rotire ca titirezul sau învârtire a camerei cu lucruri în jurul suferindului, senzaţia de cădere în abis. Apar tulburări neurovegetative în sindromul Menier, greaţă, vărsături, transpiraţii abundente, nistagmus, oscilaţia globilor oculari în lateral, cel cu Menier nu poate merge drept cu ochii închişi, se mişcă haotic, în formă de stea, stă mai în lateral cu piciorul de pe partea urechii cu vertij Meniere. O triadă însoţeşte vertijul Menier, ameţeală, scăderea auzului, ţiuituri în urechi, acufere, neplăcerile neurovegetative amintite. Apoi suferindul doarme ore multe adânc. Restul de 85% sunt vertijuri paroxistice benigne, dispar după 30-40 de secunde, nu se însoţesc de stări neurovegetative, ochii nu se mişcă, nu lasă urme în auz.
Starea de echilibru, de lipsa ameţelilor depinde de situaţia în labirintul urechii medii. La vârstnici, urechea are fenomene de îmbătrânire, ochii nu mai sunt în formă, muşchii, articulaţiile, oasele nu mai răspund comenzilor de la creier de redobândire a echilibrului. Vârstnicii e bine să poate un baston de sprijin.
