Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
CCR nu a cedat șantajului lui Ilie Bolojan și a amânat, din nou, pronunțarea unei soluții cu privire la constituționalitatea sau neconstituționalitatea legii privind desființarea pensiilor de serviciu ale magistraților. Iar amânarea a fost dispusă cu o majoritate de 8 la 1, ceea ce ar trebui să pună capăt retoricii conform căreia „judecătorii PSD se opun reformei”. Ședința va fi reluată săptămâna viitoare, pe 18 februarie, până atunci Curtea urmând a se decide dacă admite cererea formulată de Înalta Curte de Casație și Justiție de a transmite o solicitare către CJUE în vederea emiterii unei hotărâri prealabile în care să răspundă la cinci întrebări. „Jurnalul” prezintă, pe larg, cuprinsul acestor întrebări, enunțul acestora arătând, concentrat, de ce legea lui Ilie Bolojan este considerată abuzivă, neconstituțională, plină de hibe, nejustificată și motivată propagandistic, contravenind, în puncte esențiale, inclusiv cu dreptul Uniunii Europene. Odată amânată luarea unei decizii, împotriva CCR și ÎCCJ s-a declanșat „jihadul”. Ministrul progresist al Fondurilor Europene și USR-istul Dragoș Dimitriu au atacat conducerea instanței supreme, iar deputata PNL Raluca Turcan vrea să oblige la plata „prejudiciului adus statului român” de către judecătorii CCR, individual.
Curtea Constituțională, în majoritatea ei aproape absolută, nu s-a lăsat intimidată de presiunile exercitate de către premierul Ilie Bolojan prin intermediul scrisorii de „avertizare” transmise în urmă cu câteva zile, și a amânat, din nou, pronunțarea soluției care ar fi trebuit să tranșeze soarta legii privind desființarea pensiilor de serviciu ale judecătorilor și procurorilor.
„Având în vedere cererea de întrerupere a deliberărilor pentru studierea documentelor depuse de autorul sesizării (Înalta Curte de Casație și Justiție – n.red.) în data de 10 februarie 2026, în temeiul dispozițiilor articolelor 57 și 58 alineat 3 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională a decis amânarea pronunțării asupra obiecției de neconstituționalitate și a Legii pentru modificarea unor acte normative în domeniul pensiilor de serviciu pentru data de 18 februarie 2026”, a transmis, ieri, Curtea Constituțională.
Decizia amânării a fost adoptată cu 8 voturi pentru, la unul singur împotrivă. Inclusiv judecătorul Gheorghe Stan, care se află în concediu de paternitate, a participat la ședința de ieri a Plenului CCR. Anterioara amânare a fost decisă cu unanimitatea celor nouă judecători ai Curții, iar cea de ieri cu o majoritate de 8 la 1, ceea ce desființează propaganda potrivit căreia doar cei patru judecători constituționali numiți de PSD la CCR încearcă să „saboteze” „reforma” lui Ilie Bolojan.
Conform articolului 57 din Legea 47/1992, invocat ca motiv al amânării, „în cazul în care Curtea Constituțională rămâne în pronunțare, președintele anunță ziua stabilită pentru aceasta. Amânarea pronunțării nu va depăși, de regulă, 30 de zile. În condica de ședință se va trece, în momentul pronunțării, și termenul la care au avut loc dezbaterile”. Iar, conform articolului 58 alineat 3 din Legea nr. 47/1992, care a stat, de asemenea, la baza amânării, „în situația în care un judecător cere să se întrerupă deliberarea pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul dezbaterii și președintele Curții Constituționale sau cel puțin o treime din numărul judecătorilor Plenului consideră cererea justificată, se va amâna pronunțarea pentru o altă dată, ținându-se seama de urgența cauzei”.
CJUE, întrebată dacă doar pensiile magistraților sunt problema, nu toate pensiile speciale
Ce anume a determinat amânarea soluționării acestui controversat proces constituțional? Înalta Curte de Casație și Justiție, care a declanșat acest proces, a cerut Curții Constituționale sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene cu o cerere de decizie preliminară în temeiul articolului 267 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene. Sunt cinci întrebări care urmează să fie adresate CJUE, iar, din conținutul lor, rezultă clar motivele pentru care legea lui Ilie Bolojan este plină de hibe atât din punct de vedere al conținutului, cât și din punct de vedere al oportunității măsurilor preconizate, dar mai ales al manierei prin care a fost motivată de către Guvern o asemenea intervenție legislativă.
Prima întrebare vizează dacă „articolul 19 alineat 1 al doilea paragraf din TUE, coroborat cu articolul 2 din TUE, citit în lumina articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale ale UE și a principiului egalității de tratament, trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale care, invocând rațiuni de ordin bugetar și necesitatea corectării inechităților din sistemul de pensii plătite din fonduri publice, modifică în mod substanțial condițiile de acordare și cuantumul pensiilor de serviciu exclusiv pentru o singură categorie de beneficiari - judecătorii și procurorii -, în timp ce lasă nemodificate, în cadrul aceluiași demers legislativ, pensiile de serviciu ale altor categorii profesionale finanțate din același buget public, precum personalul militar și asimilat, personalul diplomatic, membrii Curții de Conturi și funcționarii parlamentari?”.
A doua întrebare cere CJUE să răspundă dacă „principiul proporționalității, astfel cum a fost consacrat în jurisprudența CJUE ca principiu general al dreptului UE, coroborat cu articolul 19 alineat 1 din TUE, trebuie interpretat în sensul că se opune unei măsuri legislative care reduce în mod semnificativ drepturile de pensie ale judecătorilor, invocând obiective de interes general, precum reducerea deficitului bugetar și asigurarea sustenabilității finanțelor publice, atunci când expunerea de motive a actului normativ și documentația care îl însoțește nu conțin nicio cuantificare a impactului financiar preconizat, nicio analiză cost-beneficiu și nicio demonstrație a modului în care măsura adoptată este de natură să garanteze rezolvarea obiectivului invocat, să se limiteze la strictul necesar pentru atingerea acestuia și să nu fie disproporționat în raport cu gravitatea ingerinței în garanțiile de independență?”.
În realitate, cuantumul indemnizației s-ar reduce de la 80% la 44-48%
Cea de-a treia întrebare adresată de ÎCCJ Curții de Justiție a Uniunii Europene prin intermediul Curții Constituționale este dacă „articolul 19 alineat 1, paragraful al doilea, din TUE, coroborat cu articolul 2 din TUE, interpretat în lumina cerinței ca judecătorii în activitate să aibă garanția că vor primi, după pensionare, o pensie suficient de ridicată, de natură să le ofere o independență economică certă și să îi protejeze împotriva riscului de corupție în perioada lor de activitate (…), trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale care reduce cuantumul pensiei de serviciu a magistraților de la 80% din baza de calcul brută la un nivel efectiv cuprins între 44% și 48% din aceeași bază, prin combinarea a două mecanisme - un procent de 55% aplicat bazei de calcul și un plafon suplimentar de 70% din venitul net -, în condițiile în care această reducere cumulativă este de natură să genereze îndoieli legitime în percepția justițiabililor cu privire la capacitatea sistemului de pensionare de a asigura magistraților o stabilitate materială pentru a-i pune la adăpost de orice presiune externă pe parcursul exercitării funcției?”.
A patra întrebare vizează dacă „principiile securității juridice și protecției încrederii legitime, corelate cu exigențele de independență a justiției, consecrate de articolul 19 alineat 1 paragraful al doilea din UE, coroborat cu articolul 2 din TUE, trebuie interpretate în sensul că se opun unui cadru legislativ în care regimul pensiilor de serviciu ale magistraților este supus unor modificări succesive și substanțiale, la interval scurte de timp - în speță, o primă reformă majoră în anul 2023, urmată de o a doua reformă majoră în 2025 -, fiecare intervenție legislativă aducând atingere drepturilor și așteptărilor legitime ale magistraților, într-o manieră imprevizibilă, în special prin înlocuirea regimului tranzitoriu adoptat în 2023 (aplicabil între 2023 – 2061) cu cel propus în 2025 (aplicabil între 2025 și 2041), în condițiile în care o asemenea instabilitate normativă este de natură să afecteze percepția justițiabililor cu privire la independența magistraților și să creeze un climat de incertitudine incompatibil cu garanțiile inerente exercitării funcției judiciare?”.
Două categorii de magistrați: cei vechi, pe legea favorabilă, cei noi, pe legea restrictivă
Prin a cincea și ultima întrebare, Înalta Curte de Casație și Justiție vrea dezlegarea faptului dacă „articolul 19 alineat 1 al doilea paragraf din TUE, citit în lumina principiilor egalității de tratament și proporționalității, trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim tranzitoriu care, deși prevede o eșalonare a noilor condiții de pensionare pe o perioadă de 15 ani, produce efecte vădit inegale asupra diferitelor generații de magistrați, în special atunci câmd magistrații numiți în funcție după anul 2016 (aproximativ 2.600 din totalul judecătorilor în funcție), care nu vor beneficia de dispozițiile tranzitorii protectoare, vor fi supuși unei treceri abrupte către noul regim de pensionare, considerabil mai restrictiv, în timp ce magistrații cu vechime mai mare vor continua să beneficieze de condiții mai favorabile, în situația în care o asemenea diferență de tratament, nejustificată de criterii obiective legate de natura funcției sau de necesitățile serviciului public al justiției, este de natură să afecteze în mod disproporționat o categorie determinată de magistrați și să compromită garanțiile de independență pe care dreptul Uniunii le impune în privința tuturor judecătorilor naționali să aplice dreptul Uniunii?”.
Jurisprudența CJUE arată că independența judecătorilor trebuie garantată față de puterile legislativă și executivă, dar și că normele naționale referitoare la remunerația judecătorilor nu trebuie să dea naștere, în percepția justițiabililor, a unei îndoieli legitime referitoare la impenetrabilitatea judecătorilor în neutralitatea lor în raport cu interesele care se confruntă.
S-a dezlănțuit iadul împotriva CCR și ÎCCJ
Atât amânarea de către CCR a soluționării acestui dosar, dar mai ales acțiunea Înaltei Curți de Casație și Justiție de a cere sesizarea CJUE a declanșat un val de atacuri la adresa celor două instituții.
Cea mai vehementă reacție a venit din partea lui Dragoș Pîslaru, ministrul progresist al Fondurilor Europene, care, în calitate oficială de demnitar, nu de om politic, a afirmat, chiar înaintea începerii ședinței Curții Constituționale, că „este o lovitură foarte serioasă dată echilibrului constituțional dacă Guvernul nu poate să își exercite prerogativele legate de bugete. (…) Este absolut inacceptabilă tergiversarea la care asistăm în acest moment. Justiția nu poate să fie capturată de un cerc de interese în jurul unei conduceri despre care există investigații în media care sugerează despotism și partizanat politic”.
În legătură cu atitudinea lui Pîslaru, fostul judecător și ex-membru al CSM, avocatul Adrian Toni Neacșu, arată că motivul amânării de către CCR al acestei decizii este real și că „presiunile lui Ilie Bolojan îi deranjează și pe judecătorii pe care îi consideră apropiați puterii”. „Amânarea mai arată că santajul cu pierderea banilor este o minciună și că CCR nu e dispusă să își asume vinovății care aparțin numai Guvernului, pentru nerealizări care au avut ultim termen la 28 noiembrie 2025. Dacă Ilie Bolojan nu primește o nouă păsuire de la CE și aceasta publică evaluarea măsurilor Guvernului pentru ridicarea suspendării celor 806 milioane de euro, se va declanșa jihadul politic împotriva sa. Pentru că, vorba lui, cineva trebuie să răspundă, iar manevra cu aruncarea vinovăției în grădina CCR nu mai ține. Iar domnul ministru Dragoș Pîslaru, în loc să înjure deșănțat Curtea Constituțională, ar face bine să publice scrisoarea trimisă CE la 28.11.2025 prin care justifica îndeplinirea celor 6 jaloane restante (atunci). Se va vedea negru pe alb dacă legea privind magistrații era considerată, chiar de către Guvernul României, ca fiind suficientă singură pentru îndeplinirea jalonului 215, care se referea covârșitor (95%) la altceva. Deci, dacă nu are nimic de ascuns, să o publice și așa nu îl mai acuză nimeni de fraudă și minciună”, susține fostul judecător.
Amendament gen „tribunalul poporului”, pentru sancționarea judecătorilor CCR
Din partea USR, reacția deputatului Alexandru Dimitriu este halucinantă. Acesta susține că „cererea ÎCCJ este abuzivă, similară cu ce a făcut și în urmă cu o lună, când a depus o expertiză care a blocat procedura în fața Curții Constituționale. Ar trebui să fie amendată doamna Lia Savonea (președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție – n.red.) și Înalta Curte de Casație și Justiție de către Curtea Constituțională, în temeiul Codului de procedură civilă”.
Iar deputatat PNL Raluca Turcan, care a depus, recent, împreună cu senatorul liberal Daniel Fenechiu, un proiect de lege pentru modificarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a anunțat, ieri, că vrea să depună un amendament la propria lege, astfel încât „judecătorii CCR să răspundă individual, financiar, pentru prejudiciul creat statului român”. Acest demers este o aberație juridică și încalcă prevederile articolului 145 din Constituție, potrivit căruia „judecătorii Curții Constituționale sunt independenți în exercitarea mandatului lor și inamovibili pe durata acestuia”.
Judecătorul Dragoș Dacian a scăpat, pentru a doua oară, de suspendarea din funcție
În timp ce războiul dintre partea progresistă a puterii politice și CCR, respectiv ÎCCJ, se întețea la cote nemaiîntâlnite vreodată, la Curtea de Apel București, președintele Nicușor Dan repurta, tot ieri, o a doua victorie. Judecătoarea Olimpiea Crețeanu a respins, ca nefondată, cererea avocatei Silvia Uscov, privind suspendarea actelor prin care judecătorii CCR Mihai Busuioc și Dacian Cosmin Dragoș au fost numiți ca membri în cadrul instanței de contencios constituțional. Decizia vine după ce, marți, judecătoarea Georgeana Viorel respinsese cererea aceleiași avocate de anulare a decretului prezidențial prin care Dacian Cosmin Dragoș a fost numit la CCR.
Cu toate acestea, Curtea de Apel Bucureșt a admis, pentru a doua oată, cererea formulată de către Admninistrația Prezidenială de sesizare a CCR cu excepția de neconstituționalitate a dispizițiilor articlului 61 alineat 3 din Legea nr, 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Cnstituționale, “în măsura în care aceste dispoziţii legale ar fi interpretate în sensul că sintagma <
Citește pe Antena3.ro
