Lori, o continuă provocare

O solistă complexă. Interesantă. Mereu in schimbare, mereu implicată in noi proiecte. Coordonatele o indică pe Madonna, dar nu  e ea! E o văpaie pe nume Loredana Groza.

O solistă complexă. Interesantă. Mereu in schimbare, mereu implicată in noi proiecte. Coordonatele o indică pe Madonna, dar nu  e ea! E o văpaie pe nume Loredana Groza.

■Jurnalul Naţional: Aş zice că nu ai stare... mereu ai ceva in plan. Acum te pregăteşti de lansarea unui album. Este ceva in stilul incendiar, cel care te caracterizează?

Loredana Groza: Materialul se numeşte "Nana Nanino" şi este un album special, inedit, de o puritate şi o inocenţă aparte. Am dorit ca pe acest album să fie căntece pe care să le poată fredona orice copil, cu refrene simple şi atrăgătoare. Versurile sunt inspirate din poveştile tatălui meu, Vasile Groza, istorioare adunate din cartea lui de poveşti "Prinţesa Blue", editată acum doi ani. Am realizat acest album din dragoste, bucurie şi din dorinţa de a-i dărui publicului nişte căntece, oarecum găndite cu sufletul meu de copil, pe care am incercat să il păstrez nealterat in decursul anilor. Sper ca acest lucru să transpară din cele nouă melodii. E un album viu, proaspăt, iar duetele cu mine insămi reprezintă, cred, ineditul acestui album.

■Am inţeles că există şi un proiect cinematografic, - poţi detalia?

Citește pe Antena3.ro

Comuna din România unde cresc pietrele, la propriu: Ce sunt trovanții și cum arată locul spectaculos vizitat anual de mii de turiști

Da, deja am terminat filmările la acest proiect. Este vorba despre filmul lui Sergiu Nicolaescu, "Supravieţuitorul", in care am un rol despre care pot spune că imi vine mănuşă. E un rol de musical, in care cănt, dansez şi joc, şi nu alături de oricine, ci chiar impreună cu insuşi Comisarul Moldovan, Sergiu Nicolaescu. Pot spune că atunci cănd urmăream filmul "Comisarul Moldovan", cănd eram mică, nu credeam că o să mi se indeplinească vreodată visul de a juca alături de el.

■De unde ai atăta energie? De unde iţi vin ideile?

Energia mea cred că vine din dorinţa de a face oamenii fericiţi, de a-i bucura cu căntecele mele. De la fetiţa mea, care imi zămbeşte in fiecare dimineaţă, de la fanii mei, care imi cumpără discurile şi care mă cheamă să le cănt oriunde in lumea asta, de la necunoscuţii care imi zămbesc pe stradă şi mai ales de la faptul că mă simt iubită şi dorită.

■Care este epoca in care ţi-ar fi plăcut să te naşti sau să trăieşti?

Cel mai mult imi place să trăiesc acum şi să văd cum viitorul se materializează sub ochii mei. Cred că viitorul ni-l putem construi in funcţie de ceea ce facem in prezent. O epocă in care mi-ar fi plăcut să călătoresc pentru o perioadă este inceputul de secol XX, in anii 1920, 1930, cănd oamenii au descoperit atăt de multe lucruri şi cănd arta a căpătat o altă dimensiune şi chiar s-a reinventat. Mi-ar fi plăcut să trăiesc pentru o perioadă la inceputul epocii moderne, cănd toţi erau pionieri, deoarece şi eu mă simt o pionieră eternă, mai ales aici, in Romănia.

■Ce căntăreaţă a trecutului ţi-a plăcut cel mai mult?

Categoric, Maria Tănase. O consider a fi una dintre cele mai mari artiste ale lumii şi sufăr intr-un fel pentru faptul că nu a putut să devină o căntăreaţă universală. Ar fi meritat acest statut mai mult decăt foarte mulţi alţii. Cred că ea este chintesenţa căntecului romănesc şi nu vreau să folosesc cuvinte mari cănd spun asta, dar a reuşit să sintetizeze cel mai bine emoţia şi pasiunea care există in muzica romănească. E adevărat că le ador şi pe Romica Puceanu, care ar fi meritat şi ea o statuie, şi pe Maria Lătăreţu, dar Maria Tănase a reuşit să facă puntea dintre popular şi muzica uşoară şi să interpreteze orice gen cu o dexteritate extraordinară.

■E greu să te menţii ca artist in atenţia publicului? Care este reţeta succesului tău continuu?

Cu siguranţă este mult mai greu să te menţii decăt să ieşi la lumină. Reţeta succesului este să uiţi tot ce ai făcut pănă ieri şi să fii un etern elev, să nu fii autosuficient sau să te complaci in succesele trecute, să trăieşti din amintiri. Prezentul contează şi viitorul este cel pe care il construiesc. Puterea de a te dărui şi de a nu aştepta neapărat o recunoaştere pentru ceea ce oferi, toate acestea sunt componentele succesului.

■De care album te simţi cel mai apropiată?

Intotdeauna de cel mai nou.

■Iţi place să fii comparată cu Madonna?

Consider această comparaţie un compliment. Este vorba mai mult de o sincronicitate. Ne-am lansat aproape in acelaşi timp, insă eu eram intr-o colivie de beton aici, in Romănia. Am auzit de Madonna destul de tărziu, iar atunci cănd am văzut in poze că semănăm atăt de bine, am fost destul de surprinsă de căt de mult seamănă cu mine "fata de dincolo de Ocean". Eu am avut norocul să mă lansez la 14 ani, ea mult mai tărziu, şi atunci practic am fost pe aceeaşi lungime de undă, spiritual vorbind. Cred că există oameni care comunică chiar fără să se cunoască. Mă bucur că in sfărşit şi Madonna mă "copiază" pe mine, pentru că am văzut-o de curănd căntănd la Live Earth impreună cu ţigani, cu viori şi acordeon, cu fuste şi pălării ca ale mele, aşa cum eu făceam in 2000. Şi dacă şi acum zice lumea că noi copiem de la cei din afară, inseamnă că este doar răutăcioasă.

■Eşti o romantică?

Depinde de sezon. Sunt o romantică practică, dacă pot să spun aşa, imbin romantismul cu pragmatismul. Nu imi place să pierd timpul şi uneori aş vrea să sar peste anumite etape pe care romantismul le "tărăgănează".

■Ai avut un moment maxim de fericire?

Am avut noroc de multe momente de fericire, şi ciudat e că de fiecare dată parcă dimensiunea asta a fericirii se măreşte, parcă atunci cănd zici că mai fericit de atăt nu poţi să fii, descoperi totuşi că se poate. Cred că cea mai sublimă eliberare, pentru că fericirea este un fel de eliberare, cănd nu mai ai nici o grijă, totul e frumos, roz şi pur, a fost momentul in care a apărut Elena şi am ţinut-o in braţe. A fost binecuvăntarea supremă şi mi-am dat seama că Dumnezeu mă iubeşte, deoarece mi-a oferit acele momente irepetabile.

■Ai şi timp liber? Cum te relaxezi?

Distrăndu-mă. Dorm foarte puţin, nu sunt o innebunită a somnului, mi-am sistematizat viaţa, astfel incăt imi ajung căteva ore de somn intr-o zi intensă de muncă.

■Impaci bine cariera cu viaţa de familie?

Pănă acum se pare că da, este adevărat că nu am atăt de mult timp pe căt aş vrea să il petrec cu cei dragi, dar ei mă inţeleg perfect din punctul ăsta de vedere. Există o comunicare mai presus de cuvinte, am un bărbat inţelept, tandru, cum numai o căntăreaţă ca mine putea să aibă. Programele noastre şi viaţa sunt total haotice şi noi trebuie să ne comportăm corespunzător. Şi crede-mă că nu rămănem datori unul altuia, ne echilibrăm intotdeauna perfect.

■Elena, fiica ta, crezi că iţi va călca pe urme?

Imi doresc să imi calce pe urme din punctul de vedere al forţei cu care am fost inzestrată şi al voinţei de a-mi implini visurile. Asta este ce imi doresc pentru ea. Că va fi căntăreaţă, doctoriţă, model, mamă, va fi ceea ce işi doreşte ea să fie şi chiar nu vreau să-i impun nimic din obsesiile mele sau din lucrurile pe care aş vrea să le facă in continuarea visurilor mele. Ea este ea, Elena, şi doresc să rămănă la fel de puţin influenţabilă cum este acum, adică cu multă personalitate.

■Un mesaj pentru cititorii Jurnalului Naţional de duminică?

Să-şi păstreze totdeauna un zămbet pe faţă, indiferent de situaţie, să nu dramatizeze lucrurile mai mult decăt trebuie şi să se roage să primească lumina!