În Ediţia de Colecţie de luni, 24 martie, vă oferim povestea unei nestemate al cărei cântec ne aduce mireasma proaspătă a brazilor Bucovinei: Sofia Vicoveanca.
Sofia Vicoveanca: o interpretă născută la Toporăuţi, în inima Bucovinei. A avut o copilărie “amară”, marcată de urgia războiului. Tatăl său a căzut prizonier la ruşi, iar mama şi-a luat copila de mână şi împreună s-au refugiat prin părţile Sucevei. Şi-a petrecut copilăria în vestitul sat bucovinean Vicovu de Jos şi, din dragoste pentru acesta, îi poartă numele cu mândrie. O amintire de atunci a Sofiei: pentru că era înaltă şi harnică, mama a dat-o la şcoală la 6 ani. A tors o iarnă întreagă ca să cumpere tot ce-i trebuia. O altă amintire din acele timpuri, în care mamei încă i se spunea “refugiata” şi “văduva”, a devenit de neuitat: “A venit la şcoală o delegaţie şi ne-a decupat pozele regelui şi reginei de pe cărţi, iar mie-mi venea să plâng gândindu-mă la ce-o să zică mama, care se chinuise atât ca eu să am cartea… M-au făcut pionieră printre cei dintâi, eu fiind o elevă bună la învăţătură. Mi-au dat cravată şi, vrând să-i fac mamei o surpriză, m-am dus cu ea la gât acasă, foarte mândră. Dar mama m-a certat şi mi-a zis să nu mai vin cu cotreanţa aia şi nu m-a crezut că am primit-o fiindcă învăţam bine”.
De mică s-a îndrăgostit de cântec şi nu ezita să glăsuiască în timp ce-şi ajuta mama la muncile câmpului. A urcat pe treptele întortocheate ale destinului său care a purtat-o pe calea hărăzită de Dumnezeu. Miracolul de a avea un copil a venit o dată cu minunea care avea să-i influenţeze destinul. După ce şi-a adus pruncul pe lume i s-a schimbat glasul. A căpătat o voce cu tonalitate de bucium, ce cântă cu jale şi dor doinele, baladele şi cântecele de joc de pe plaiurile moldoveneşti.
În Ediţia de Colecţie de luni, 24 martie, vă oferim povestea unei nestemate al cărei cântec ne aduce mireasma proaspătă a brazilor Bucovinei: Sofia Vicoveanca.