Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Într-o conferință de presă dezlânată, organizată marți la reședința sa din Mar-a-Lago, Florida, Trump a sugerat că nu ar exclude utilizarea pârghiilor militare sau economice pentru a pune mâna pe Groenlanda și Canalul Panama.
Concomitent, el a promis să aducă Canada la „respect”, după ce cu numai o zi înainte spusese că este în interesul acestui aliat al SUA să devină „al 51-lea stat american”.
Trump a numit granița cu vecinul nordic al Statelor Unite o „linie trasată artificial” și, de asemenea, a promis să redenumească Golful Mexic în „Golful Americii”.
Conferința de presă, care a făcut rapid înconjurul planetei, a adus aminte de numeroasele declarații lipsite de acoperire și provocatoare ale republicanului, din timpul primului său mandat, atunci când a spus că va încuraja Rusia să „le facă ce naiba vrea” aliaților NATO și l-a numit pe liderul Coreei de Nord un „om rachetă, într-o misiune sinucigașă”.
În stil de rechin imobiliar
Proiectele imperialiste ale lui Trump în privința Groenlandei, Canadei și Canalului Panama sună precum divagațiile unui rechin imobiliar, care pune semnul de echivalență între politica externă și comercială și goana după noi afaceri.
Mentalitatea sa expansionistă urmează însă un tipar. În felul său unic, Trump se luptă cu problemele de securitate națională cu care trebuie să se confrunte SUA într-o lume nouă, modelată de ascensiunea Chinei, inegalitățile globalizării, topirea gheții polare și instabilitatea marilor puteri.
Citește pe Antena3.ro
Atitudinea sa întruchipează, de asemenea, principiul „America pe primul loc”, acela de a utiliza puterea SUA pentru a urmări fără încetare doar interesele naționale, chiar și prin constrângerea aliaților mai mici.
Observațiile lui Trump în privința rezilierii Tratatului privind Canalul Panama trădează, în special, preocuparea noii administrații în legătură cu intruziunea puterilor străine în emisfera vestică.
Aceasta nu este o preocupare nouă - a fost o constantă în istoria americană, datând de la „Doctrina Monroe”, din anii 1820, atunci când coloniștii europeni erau percepuți drept o mare amenințare.
Problema s-a menținut apoi în timpul unei îngrijorări generale americane față de comunism, în perioada Războiului Rece. Adversarii de astăzi sunt China, Rusia și Iranul.
În același timp, convingerea lui Trump că SUA ar trebui să domine total în propria sferă de influență este, de asemenea, un indiciu important asupra modului în care noul președinte ar putea gestiona principalele puncte fierbinți de pe harta planetei, inclusiv războiul din Ucraina și criza din Taiwan.
Neocolonialismul său de secol XXI constituie însă un risc uriaș și, aproape sigur, va intra într-o coliziune directă cu dreptul internațional.
În acest scenariu, Trump ar putea compromite puterea Americii, prin distrugerea unor alianțe construite de-a lungul generațiilor și prin îndepărtarea actualilor prieteni ai Americii.
Trump nu exclude intervenția militară
Trump a turnat, marți, gaz peste foc, într-o lume și așa tensionată, care așteaptă cu îngrijorare al doilea său mandat la Casa Albă.
Atunci când un reporter l-a întrebat dacă poate exclude folosirea forței pentru a recuceri Canalul Panama sau pentru a anexa Groenlanda, el a răspuns: „Nu am de gând să-mi asum acest angajament (...) S-ar putea să fim nevoiți să facem ceva!”. Trump consideră Canalul Panama și Groenlanda două obiective „foarte importante pentru securitatea economică” a SUA.
În schimb, canadienii au răsuflat ușurați, după ce au aflat că președintele ales nu-și va trimite trupele aeropurtate peste paralela 49. El a spus că va folosi doar forța economică pentru a anexa „mândra democrație suverană din nord” și a o transforma „în cel de-al 51-lea stat american”.
Cu tunurile pe Panama și Groenlanda
Trump acuză Panama că impune taxe excesive de trecere navelor americane care utilizează această cale navigabilă între Oceanul Atlantic şi Pacific, una dintre arterele vitale ale transportului maritim mondial.
China „preia practic controlul” asupra canalului, a spus el, avertizând asupra influenţei tot mai mari a gigantului asiatic în această etapă crucială pentru comerţul internaţional.
„Canalul Panama a fost construit pentru armata noastră!”, a spus Trump, criticând din nou decizia lui Jimmy Carter, preşedinte al SUA în perioada 1977-1981, de a transfera controlul canalului către statul Panama.
„Canalul Panama este vital pentru ţara noastră. Acesta este operat de către China. Noi i l-am oferit statului Panama, nu Chinei, iar ei au abuzat de acest dar. Această decizie nu ar fi trebuit să fie luată niciodată!”, a mai afirmat el.
În timpul preşedinţiei sale, Jimmy Carter, care a decedat cu 12 zile în urmă, la vârsta de 100 de ani, a negociat tratatele ce au permis transferul canalului către Panama, proces care s-a încheiat în 1999.
Trump a numit această decizie „o mare greşeală” şi a precizat că, în opinia lui, a fost unul dintre motivele pentru care Carter a pierdut realegerea sa în 1980, într-un context marcat de criza ostaticilor americani de la Ambasada SUA din Teheran.
Trump declarase anterior că va încerca să reia controlul asupra canalului, atunci când îşi va prelua mandatul, la 20 ianuarie, idee pe care guvernul panamez a respins-o categoric.
De altfel, Panama a negat în repetate rânduri acuzațiile lui Trump, potrivit cărora Chinei i s-ar fi oferit un rol în administrarea canalului sau i s-ar fi acordat tarife preferențiale pentru utilizarea acestuia.
Cu toate acestea, Trump nu a explicat cum va determina o naţiune suverană şi aliată a Washingtonului să renunţe la controlul asupra teritoriului şi infrastructurii sale majore. Este și cazul Groenlandei, teritoriu autonom al Danemarcei, un vechi aliat al SUA.
În timp ce fixația lui Trump pentru Canalul Panama este relativ nouă, interesul său pentru Groenlanda datează de câțiva ani. Viitorul președinte american a evocat deja ideea de a cumpăra insula în timpul primului său mandat, atrăgându-și un refuz tăios din partea autorităților locale.
Acest lucru explică remarca sa, potrivit căreia Danemarca ar trebui să predea Groenlanda, deoarece aceasta „este importantă pentru securitatea SUA”. În caz contrar, a avertizat Trump, „aș tarifa Danemarca la un nivel foarte ridicat”.
De altfel, președintele ales și-a trimis deja fiul, pe Donald Jr., într-o călătorie privată în Danemarca
Canada – un nou stat pe harta Americii
Dacă în cazul Canalului Panama și al Groenlandei a refuzat să excludă o eventuală anexare prin forță, Trump a dat asigurări că vecinii săi din nord vor avea parte de un alt tratament.
Trump a amenințat marți că va folosi „forța economică” împotriva Canadei, după ce, cu o zi înainte, sugerase că această țară ar trebui să devină al 51-lea stat american.
Canada va ajunge în curând în ograda noastră, a promis Trump, spunând că este în interesul aliatului său nordic să devină stat american, deoarece este „subvenționat” oricum de către SUA.
Începând de luni, Canada se află în mijlocul unor turbulențe politice fără precedent, după anunțul premierului Justin Trudeau, care și-a anunțat intenția de a demisiona. „Nu există nicio șansă ca țara noastră să devină parte a Statelor Unite.”, a declarat însă Trudeau, imediat după afirmațiile lui Trump.
Cu toate acestea, guvernul de la Ottawa se pregătește intens pentru eventualitatea în care Trump își va pune în aplicare amenințările, prin impunerea unor tarife de 25 % asupra importurilor canadiene.
Trump a mai spus că intenţionează să schimbe numele Golfului Mexicului în Golful Americii şi şi-a reluat promisiunea de a impune tarife vamale semnificative Mexicului.
„Vom schimba numele Golfului Mexic în Golful Americii”, care sună foarte frumos şi acoperă un teritoriu vast. Un nume atât de frumos!. Şi este potrivit, chiar este!", a spus Trump, în conferinţa de presă.
La scurt timp după anunţul său, congresmenul republican Marjorie Taylor Greene a declarat că va introduce un proiect de lege, cât mai curând posibil, pentru a oficializa schimbarea numelui.
Golful Mexic este un bazin oceanic cuprins între coastele Mexicului, Statelor Unite şi Cubei. Numele său actual datează din perioada colonială.
Totodată, Donald Trump a spus că va redenumi Denali, cel mai înalt vârf montan din America de Nord, în Muntele McKinley. Fostul preşedinte Barack Obama schimbase numele acestui munte din Alaska, din respect pentru nativii americani.
Presiune și negociere
Este puțin probabil ca Trump să obțină ceea ce își dorește de la Canada, Canalul Panama sau Groenlanda.
Prin urmare, strategia sa ar putea viza obținerea unor oferte mai bune pentru SUA; poate o reducere pentru navele americane care tranzitează calea navigabilă cheie dintre Oceanul Atlantic și Oceanul Pacific, un acces mai mare la mineralele de pământuri rare din Groenlanda și la rutele maritime generate de topirea gheții polare, precum și un nou acord comercial cu Canada, care i-ar putea avantaja pe producătorii din SUA.
Trump ar putea fi sigur că va prezenta oricare dintre aceste realizări drept o victorie uriașă, pe care numai el ar fi putut să o obțină.
Și NATO, cu spatele la zid
Preşedintele ales al SUA a mai declarat, tot marţi, că ţările NATO trebuie să-şi crească bugetele pentru Apărare, la 5% din PIB-ul lor, după ce afirmase în mai multe rânduri că ţările membre ale Alianţei Nord-Atlantice nu fac destul pentru a-şi asigura protecţia.
„Ele pot toate să-şi permită asta!”, a spus miliardarul american, care îşi va prelua atribuţiile la Casa Albă, la 20 ianuarie. „Aceste bugete ar trebui să fie 5% nu 2%!”, a adăugat el.
Fostul şi viitorul preşedinte american nu a ascuns niciodată că nu are un prea mare respect pentru Alianţa Nord-Atlantică, pilon al securităţii în Europa după cel de-al Doilea Război Mondial, afirmând mereu că membrii acesteia nu plătesc suficient pentru a fi protejaţi de SUA.
Chiar în timpul ultimei sale campanii electorale, el amenințase că nu mai garanteze protejarea ţărilor din NATO în faţa Rusiei, dacă acestea nu alocă un buget suficient pentru apărarea lor.
„Dacă îşi plătesc facturile şi dacă eu cred că ne tratează în mod corect, răspunsul este că, fără îndoială, voi rămâne cu NATO.", precizase Trump, într-un recent interviu.
Ţările NATO s-au angajat în urmă cu zece ani, după anexarea de către Rusia a peninsulei ucrainene Crimeea, să aloce cel puţin 2% din Produsul lor Intern Brut (PIB) cheltuielilor militare. Dintre cele 32 de ţări, doar 23 au respectat acest angajament.
Secretarul general al Alianţei Nord-Atlantice, Mark Rutte, a avertizat, luna trecută, că Europa trebuie să cheltuiască „mult mai mult” pentru a-şi asigura apărarea.
