Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Autorul „Crailor” s-a născut pe 25 martie 1885 la București sub numele Mateiu Ion Constantinescu, fiu natural (recunoscut ulterior) al lui I.L. Caragiale și al Mariei Constantinescu, funcționară la Regia Tutunului (unde fusese director, cu două decenii în urmă, scriitorul Gheorghe Sion, tatăl viitoarei soții a lui Mateiu). „Suspiciuni rezonabile o identifică pe geloasa și violenta Maria, cu rădăcini ploieștene, drept model al Miței Baston din „D’ale carnavalului” (1885). Marcat de complexul bastardului și al originii umile, Mateiu, care în adolescență stă mult cu mama în mahalaua Grant-Giulești, își va falsifica obârșiile în certificatul de căsătorie din 1923 cu Marica G. Sion (63 de ani, cu 25 mai bătrână decât el, dar «nobilă» cu moșie și conac la Fundulea)”, remarca istoricul literar Paul Cernat în deschiderea unei minibiografii dedicate acestui veritabil dandy de Dâmbovița.
Expert în istorie și heraldică
Facem loc în continuare portretului imaginat de profesorul Paul Cernat: „Relația tensionată cu tatăl, care-l iubea enorm și l-a sprijinit la debut ca poet, recomandându-l lui Garabet Ibrăileanu, îl duce la respingerea violentă a «plebeului». Însă, dincolo de fumurile aristocratice notorii și de emfaza decadentă, arta babacului e magistral asimilată în proză, de la enigmistica de tip Poe la maliția otrăvită, cu un self control stilistic perfect și un diabolic simț al detaliilor. Tot Caragiale-tatăl i l-a livrat ca elev lui Anghel Demetriescu, de la care fiul învață, până la nivel de expert, istorie și heraldică (indispensabile în scrierea capodoperei sale)”.
Ambiții diplomatice compromise de germanofilie
„Corespondența de junețe cu genealogistul N.A. Boicescu, delicios debutonată, aparține unui arivist savuros, vânător cosmopolit și monden de ponturi aristocratice - a urmat Paul Cernat. Frecventarea cercurilor germanofile și a lui Bogdan-Pitești (posibil model pentru Pașadia, pe alocuri și pentru inubliabilul Pirgu) îi va compromite însă, după 1918, ambițiile diplomatice, de chasseur de decorații internaționale înalte, drept care-și va lua revanșa ca scriitor deliberat vetust și moșier excentric. Chiar combinația cu Marica s-a produs în cercuri germanofile, prin intermediul Mărgăritei Miller-Verghy (posibil model al «divinei țațe» Masinca Drîngeanu din Craii..., Sub pecetea tainei și abia schițatul Soborul țațelor). Nota Bene, Marica venea dintr-o familie de arhondologi și falsificatori de documente istorice ancestrale (Cronica lui Huru, via Antohi Sion)”.
L-a dat pe spate pe Ferdinand I
Mai de(o)parte: „Refugiul reacționar în «scumpul trecut» și căutarea maniacală de obârșii nobiliare sunt, deci, expresii ale răzbunării pe propriile frustrări și complexe - reprezentative, ca și cele ale lui Cioran, pentru o întreagă tradiție «bastardă» a modernității noastre. Impregnată de atmosfera berlineză a exilului patern, splendida nuvelă Remember (probabil prima noastră proză cu temă gay, despre uciderea misterioasă a unui dandy travestit) a fost scrisă după o convalescență de scarlatină și tipărită în 1924 în Viața Românească, stârnind admirația regelui Ferdinand I”.
Fabuloase implicații de istorie secretă
Pe urmele „Crailor”: „Publicat în Gândirea prin diligențele amicilor Cezar Petrescu și Ion Pillat, romanul Craii de Curtea-Veche înnobilează prin vechimea stilistică, fantasmatică și ezoterică viața de noapte din Micul Paris al lui Mitică pe ruinele Curții Vechi a domnitorului Țepeș. Comentatorii au studiat cu cele mai fine instrumente detaliile operei mateine, descoperind implicații fabuloase de istorie secretă. Cu o psihologie inversată, atipic și în sexualitate, atras de femei vârstnice (s-a vorbit și despre homosexualitate reprimată) modern în antimodernitate, balcanic în antibalcanism, Mateiu se clasicizează (caragializează?) spre sfârșitul vieții în Sub pecetea tainei, narațiune polițistă lăsată neterminată. Nu cunosc alt roman autohton pe care fanii să-l știe pe dinafară, ca pe Craii de Curtea-Veche (de la Ion Barbu citire)”.
Doi fii simpatizanți comuniști
În siajul rândurilor de mai sus: „Ca și în cazul tatălui, multe formule ale fiului (alt creator de limbă literară, în fond...) au intrat în folclorul cult. Sonetele bizantine, arhaizant-heraldice și decadente din ciclul Pajere, editat postum de Marica și Perpessicius, sunt impecabil executate, dar conțin un singur vers cu adevărat mare, definitoriu: «În trântorul becisnic s-a deșteptat boierul». Marica i-a supraviețuit până în noiembrie 1944, iar sora ei, Florica, soția pictorului Eugeniu Voinescu (cumnat al lui Alice Voinescu), a avut doi fii simpatizanți comuniști. Din păcate, jurnalul intim s-a pierdut în mare parte în timpul rebeliunii legionare din 1941, când birourile Fundațiilor Regale au fost devastate”.
Legende și literatură
Ultimele acuarele: „Enigmele și magia (biblio)biografiei lui «MJC» (n.r. - Matthaews-Jean Caragiale) au produs nu doar o exegeză prodigioasă, ci și numeroase legende și câteva scrieri literare, de la «continuările» la Sub pecetea tainei, trecând prin utopicul Tratament fabulatoriu al lui Mircea Nedelciu, născut pe fosta moșie Sionu, la ficțiunile lui Ion Iovan, cu nimic mai prejos de barnesianul Papagalul lui Flaubert”.
Senzațional(ist) (și) în scrisori
Să-i dăm, totuși, cuvântul, de ziua morții lui, și lui Mateiu Caragiale, din corespondența-i cu amicul genealogist N.A. Boicescu (7 mai 1908). Niște blestemății băiețești de epocă, despre regine și princese:
„În București a fost Kronprinzul german. S-a encanaillat enorm. Regina l-a luat în antrepriză. L-a plimbat, l-a giugiulit, l-a dus la Vatra Luminoasă, la monastire, la păcură, la teatru, eu am crezut că vrea să-l violeze într-un acces de erotism senil. (...) Dar nici mătușa lui (la princesse Marie) care în fond e singura lui rudă adevărată din familia regală română, nici prințesa Maria nu s-au lăsat mai pe jos. Sînt pătruns de ideea că a avut pentru acest cuirassier nordic un beguin fin, prea s-au frecat mult. Și într-o dimineață au plecat în auto amîndoi, au inspectat de iuțeală regimentul de roșiori (al 4-lea) apoi au șters-o singuri pe la marginea orașului oprindu-se la hipodrom unde erau antrenări. Dacă în timpul acesta nu s-a petrecut nimic, nici măcar pelotaje, ciupeli, limbi, susoane și alte sadisme aristocratice, atunci eu, cel mai ilustru herald al acestor timpi decăzuți, proclam că cea din urmă scînteie de galanterie și de erotism s-a stins în vinele familiilor regale.”
Două văduve (una frumoasă) la căpătâiul mortului
La final, o extraordinară amintire de la înmormântarea lui Mateiu (consemnată de Alexandru Rosetti, în „Cartea albă”): „Matei Caragiale a murit pe neașteptate, la vârsta de 50 de ani. La Cimitirul Bellu, în capelă, se aflau câteva persoane. Două doamne în vârstă, în mare doliu, atrăgeau atenția spectatorului, de cum pătrundea în capelă. Una din ele mai purta urmele unei mari frumuseți, cealaltă era foarte bătrână, și stătea alături de ea; cea dintâi era d-na Caragiale, văduva lui I.L. Caragiale, a doua era văduva lui Matei Caragiale, cu vreo 20 de ani (25, n.r.) mai în vârstă ca soțul ei. Spre a cinsti memoria celui dispărut, venisem la ceremonia religioasă îmbrăcat într-un costum adaptat împrejurării: jachetă și pălărie tare. Reprezentam Fundația pentru Literatură și Artă la această tristă solemnitate. După sfârșitul slujbei, am scos din buzunar foaia de hârtie pregătită dinainte, cu elogiul defunctului. Dar văduva, atentă, veghea: s-a repezit la mine, căutând să-mi smulgă hârtia din mână”.
Înmormântare urmată de o sinucidere
Și? „Însă nu am dezarmat, ci plin de curaj, am rostit cuvintele de omagiu. Încurajat de inițiativa mea, Adrian Maniu, care se afla și el în capelă, a improvizat o scurtă cuvântare din partea Societății Scriitorilor Români. La ieșirea din capelă, cineva din publicul care aștepta afară s-a aplecat deasupra raclei cu privirea ațintită pe fața defunctului: era Iancu Vulturescu, un bărbat inteligent și învățat, funcționar superior într-un minister, care își petrecea timpul liber între cafeneaua Capșa sau Corso, și era în stare să țină de vorbă pe interlocutorul său ceasuri întregi, fiind deopotrivă de cunoscător în domeniul artei, literaturii și economiei politice. Suferind de o boală de nervi, Vulturescu s-a sinucis în camera sa de la hotelul Metropol, din Calea Victoriei, chiar în aceeași seară.”
88 de ani se vor fi împlinit pe 17 ianuarie 2024 de la moartea lui Mateiu Caragiale
„Cu o psihologie inversată, atipic și în sexualitate, atras de femei vârstnice (s-a vorbit și despre homosexualitate reprimată) modern în antimodernitate, balcanic în antibalcanism, Mateiu se clasicizează (caragializează?) spre sfârșitul vieții”, Paul Cernat, istoric literar
„Căutarea maniacală de obârșii nobiliare sunt expresii ale răzbunării pe propriile frustrări și complexe - reprezentative, ca și cele ale lui Cioran, pentru o întreagă tradiție «bastardă» a modernității noastre”, Paul Cernat, istoric literar
„Romanul Craii de Curtea-Veche înnobilează prin vechimea stilistică, fantasmatică și ezoterică viața de noapte din Micul Paris al lui Mitică pe ruinele Curții Vechi a domnitorului Țepeș”, Paul Cernat, istoric literar
„Nu cunosc alt roman autohton pe care fanii să-l știe pe dinafară, ca pe Craii de Curtea-Veche (de la Ion Barbu citire)”, Paul Cernat, istoric literar
