Prima zi fără pază la penitenciare, doar demonstrativ

Polițiștii din penitenciare sunt hotărâți să refuze munca silnică pentru a acoperi deficitul de personal din sistem. Un calcul făcut de sindicaliști arată că angajații fac un milion de ore suplimentare pe an, fără a fi plătiți în plus, iar până acum au susținut această situație toate guvernele din ultimii ani. Sindicatele amenință că în iunie vor bloca penitenciarele 4 zile, dacă nu li se vor rezolva revendicările. Protestele afectează mai multe instituții și peste 23.400 de deținuți care se află în acest moment în penitenciarele din România.

Prin blocarea activității din penitenciare, deținuții nu mai pot ieși din camere, nu mai pot pleca la muncă sau la cursuri, dacă au regim deschis, nu mai pot primi vizite și pachete și nu mai pot merge la instanțele de judecată. „Sunt oameni care vin la vizitele programate, trebuie să se deplaseze din alte localități, cu pachete voluminoase pentru deținuții care le sunt rude, dar aceștia au fost avertizați și vizitele au fost reprogramate, pentru a nu se crea haos. Noi nu ne batem joc de oameni. Cei care nu au avut legătură cu acest mediu nu-și pot da seama prin ce trece, zilnic, un angajat de la penitenciar, începând de la poartă. Uneori trebuie să fim și psihoterapeuți, trebuie să vedem din timp orice eventuale probleme pe care le manifestă fie deținuții, fie rudele lor care vin la vizite. Au fost situații în care au murit oameni la poarta penitenciarului. Puțini știu că foarte mulți colegi de-ai noștri sunt bolnavi de diabet, provocat de stres și de tensiunea în care toți trăim continuu, în timp ce statul ne obligă să prestăm ore suplimentare neplătite. Am avut colegi care au ieșit la pensie și au mai trăit un an”, explică un angajat al Penitenciarului Jilava.

Deținuții care-și supraveghează colegii

Posturile de pază care sunt acoperite cu ajutorul deținuților sunt în situație permanentă de risc. Angajații din penitenciare spun că s-a putut aplica această măsură extremă pentru că sistemul actual de detenție se bazează pe un punctaj pe care cei din închisori îl primesc pentru bună purtare și diverse activități la care participă. „Aceste activități îi ajută la liberarea condiționată, având și alte avantaje, precum trecerea de la regim închis la semideschis și deschis, posibilitatea de a face cursuri sau de a merge la muncă, un număr mai mare de vizite și de pachete pe care le pot primi etc. Totuși, în cazul deținuților se poate întâmpla oricând orice, de exemplu un episod de anxietate în care pot avea comportament necontrolat. Cei care evadează în condiții de regim deschis, având toate privilegiile acordate de sistemul de detenție, arată că pericolul deviațiilor de comportament este foarte crescut și imprevizibil”, explică un membru de sindicat din sistemul penitenciar.

Posturile sunt blocate de Guvern

Riscurile pe care și le asumă polițiștii din mediul de detenție sunt enorme, iar protecția lor este aproape inexistentă. Statul nu le oferă decât cursuri de formare profesională, din când în când, dar nici măcar nu pot beneficia de aceste privilegii toți angajații. Nu doar polițiștii, ci și asistenții sociali și psihologii care lucrează cu deținuții au aceleași probleme. Deficitul de personal este acum de 30% în raport cu numărul de posturi prevăzute - 12.500 din 16.050 – dar ajunge la 50% în sectorul operativ, adică în privința celor care intră în contact direct cu deținuții. Numărul minim de posturi necesare în Poliția Penitenciară este de 20.000. Conform standardelor aprobate de Ministerul Justiției, numărul minim de angajați din Poliția Penitenciară ar trebuit să fie 20.000, iar sindicatele au calculat la 24.000 numărul salariaților, pentru ca acest sector să funcționeze în condiții optime. 

„Deficitul de personal este imposibil de completat, în acest moment, pentru că nu există resursă umană, nu mai avem candidați și nici buget, pentru că Guvernul a decis să suspende concursurile de angajare. Întrebarea noastră este ce se va întâmpla la sfârșitul lunii iulie, în loc de patru ore vom opri activitatea timp de patru zile”, spune Ștefan Teoroc, președintele Sindicatului Național al Lucrătorilor de Penitenciare (SNLP).   

Consilierii de probațiune sunt ignorați de o lună

Nu doar deținuții au rămas fără pază. Ministerul Justiției și întregul Guvern ignoră de aproape două luni greva consilierilor de probațiune – a celor care verifică periodic toți condamnații care nu ajung la penitenciare. Acestora li s-a spus în față, încă de anul trecut, când au început să-și ceară drepturile încălcate de stat, că sunt prea puțini pentru a fi „băgați în seamă”. 

Andreea Faur, lider al sindicatului consilierilor de probațiune, a dezvăluit, pentru Jurnalul, modul în care au decurs negocierile cu ministrul Muncii, Marius Budăi, apoi ministrul Justiției, Cătălin Predoiu, în ultimele șase luni: „Ne-au spus că nu suntem suficient de mulți pentru a fi vizibili. Suntem circa 680 de angajați în Direcție, iar dacă am fi fost în număr mai mare, cum sunt profesorii sau medicii, atunci ar fi fost o problemă, pentru că protestele noastre ar fi putut provoca o anumită percepție în societate. Dar fiind puțini, efectiv ne-a spus că cerințele noastre nu contează, deși noi am câștigat în instanță drepturile salariale pe care exact Ministerul Justiției nu le pune în aplicare”, a explicat liderul sindical.

Consilierii de probațiune îi solicită demisia directoarei Direcției Naționale de Probațiune, invocând abuzul în serviciu al acesteia, după ce i-a anunțat că nu le va plăti salariile pentru luna mai, pe motiv că au fost în grevă, spunând că au statut special și trebuie să li se dea banii, ei acoperind 30% din activitate, chiar și în grevă generală. 

Dacă toate categoriile de bugetari vor începe proteste, la fel ca în 2009-2010, s-ar putea ajunge la o criză mai puternică decât în acea perioadă. Soluția Guvernului a fost, în 2010, să anunțe creșterea salariului minim pe economie la 500 de euro net, dar acest lucru nu s-a întâmplat nici până astăzi.